2,842,792 matches
-
BOR au simțit nevoia să reacționeze. Aceștia susțin, într-un comunicat de presă, că ”acuzațiile potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română ar susține geopolitica Rusiei și ar promova în societatea românească interesele acesteia sunt pătimașe și denigratoare”. Iată comunicatul BOR În legătură cu articolul de opinie Ortodoxia, armă politică pentru Rusia apărut sub semnătura doamnei Sabina Fati în publicația România Liberă din ziua de 12 martie 2015, precizăm: În ultimii 25 de ani, doamna Sabina Fati instigă adesea la ură confesională și denigrează istoria
BOR o atacă pe jurnalista Sabina Fati () [Corola-website/Journalistic/102232_a_103524]
-
În urmă cu șapte ani, pe 16 ianuarie 2008, Rodica Ciobanu se confesa într-un articol descria călătoria vieții ei - cum a devenit ziarist, text pe care De Ce News îl preia din gandul.info. Călătoria vieții mele, „Vreo doi ani, am fost ziarist în gând. În timp ce străbăteam drumul de zece minute dintre casă și liceul din
Rodica Ciobanu: CĂLĂTORIA VIEȚII MELE by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102244_a_103536]
-
ziarului Azi. Un domn - pe nume Stelian Moțiu -, din care, acum, nu a mai rămas decât spiritul, m-a măsurat cu un zâmbet subțire: „Vreți să fiți ziaristă, așadar. Bine! Du--ceți-vă prin oraș și reveniți peste trei ore cu două articole". Jumătate din timp m-am plimbat prin buricul Bucureștilor și cealaltă jumătate am scris, la masa din bucătăria Irinei. Primul articol era despre o tranzacție printre sticle de vodcă, între un polițist cherchelit și un bișnițar plin de sine, surprinsă
Rodica Ciobanu: CĂLĂTORIA VIEȚII MELE by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102244_a_103536]
-
un zâmbet subțire: „Vreți să fiți ziaristă, așadar. Bine! Du--ceți-vă prin oraș și reveniți peste trei ore cu două articole". Jumătate din timp m-am plimbat prin buricul Bucureștilor și cealaltă jumătate am scris, la masa din bucătăria Irinei. Primul articol era despre o tranzacție printre sticle de vodcă, între un polițist cherchelit și un bișnițar plin de sine, surprinsă în timp ce beam o cafea la barul fostului hotel Parângul, iar al doilea, despre Pasajul Universității, ai cărui pereți duhnind a urină
Rodica Ciobanu: CĂLĂTORIA VIEȚII MELE by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102244_a_103536]
-
Pasajul Universității, ai cărui pereți duhnind a urină erau un adevărat palimpsest al vremurilor din urmă. I le-am adus, punctuală. S-a închis în biroul lui, de unde a ieșit după jumătate de oră și m-a anunțat: „Sunteți angajată!". Articolele - dacă se puteau numi așa, fiind mai curând impresii despre marele oraș al unei provinciale curioase - au fost publicate în numărul de a doua zi. Atunci, a început cea de-a doua mea călătorie profesională. Durează de 17 ani și
Rodica Ciobanu: CĂLĂTORIA VIEȚII MELE by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102244_a_103536]
-
din RSS Ucraineană și avea 210 km lungime și 95 km lățime. Propagandă și dezinformare Despre planul din 8 august 1924 stabilit de Komintern, autorul Pavel Moraru ne spune în cartea sa că: „În ziarul „Universul" din 17 septebrie 1924, articolul intitulat Sovietele ne atacă pe două fronturi relevă faptul că „cei 20 de suspecți, care au fost capturați lângă Nicolaevca, au sosit din Bulgaria, de la Varna. Mărturiile lor au fost confirmate de declarațiile a doi comitagii prinși în Cadrilater, care
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
capturați lângă Nicolaevca, au sosit din Bulgaria, de la Varna. Mărturiile lor au fost confirmate de declarațiile a doi comitagii prinși în Cadrilater, care au recunoscut că au fost trimiși de Biroul comunist de la Sofia, pentru propagandă comunistă". Într-un alt articol, din ziarul „Îndreptarea" din 23 septembrie 1924, se vorbea despre un complot descoperit în Bucovina, care era similar cu cel produs în sudul Basarabiei. Se menționa că descoperirile făcute demonstrază unui plan conform căruia se produc aceste tulburări și se
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
Frangopol a avut preocupări se numără: chimia organică, chimia fizică organică, radiochimia, chimia biofizică, biofizica, fizica medicală, arheometrie, oceanografie, politici ale științei și management în acest domeniu, scientometrie, istoria chimiei în România. În aceste domenii a publicat peste 200 de articole în publicații periodice românești și străine de specialitate, multe fiind menționate de Science Finder - publicație a Societății de Chimie din America. De asemenea, 74 articole privind politici ale științei în România au fost publicate în suplimentul Aldine al ziarului România
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
acest domeniu, scientometrie, istoria chimiei în România. În aceste domenii a publicat peste 200 de articole în publicații periodice românești și străine de specialitate, multe fiind menționate de Science Finder - publicație a Societății de Chimie din America. De asemenea, 74 articole privind politici ale științei în România au fost publicate în suplimentul Aldine al ziarului România Liberă, în perioada 1999-2008, 10 articole despre scientometrie au fost publicate în Revista de Chimie și Revista de Politica Științei și Scientometrie, și numeroase alte
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
străine de specialitate, multe fiind menționate de Science Finder - publicație a Societății de Chimie din America. De asemenea, 74 articole privind politici ale științei în România au fost publicate în suplimentul Aldine al ziarului România Liberă, în perioada 1999-2008, 10 articole despre scientometrie au fost publicate în Revista de Chimie și Revista de Politica Științei și Scientometrie, și numeroase alte articole în publicații precum Contemporanul, Tomis, Tribuna Școlii, Steaua (Cluj-Napoca), Forum, Știință și Tehnică, Curierul de Fizică.
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
privind politici ale științei în România au fost publicate în suplimentul Aldine al ziarului România Liberă, în perioada 1999-2008, 10 articole despre scientometrie au fost publicate în Revista de Chimie și Revista de Politica Științei și Scientometrie, și numeroase alte articole în publicații precum Contemporanul, Tomis, Tribuna Școlii, Steaua (Cluj-Napoca), Forum, Știință și Tehnică, Curierul de Fizică.
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
șah a lui Szabó către Biblioteca Publică din Cleveland John G. White Chess and Checkers Collection. The John G. White Collection of Chess and Checkers este cea mai mare bibliotecă de șah din lume (32,568 volume de cărți și articole, inclusiv 6,359 periodice.) László Szabó profilul jucătorului și meciurile acestuia
László Szabó (jucător de șah) () [Corola-website/Science/337557_a_338886]
-
Cadrul legal al aplicării incinerării în România se bazează pe câteva reglementări: Aceasta reglementare este o premieră pentru România, neavând un precedent istoric și se integrează în „Respectul datorat ființei umane și a drepturilor sale inerente”. Sursă directă a acestui articol, pe lângă evoluțiile societății românești care au determinat acest lucru, se consideră „Codul civil” din Quebec, Canada. Deși la prima vedere pare o practică „străină” spațiului românesc, incinerarea a constituit de-a lungul vremii o modalitate de dispunere asupra cadavrului asumată
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
literaturii române la diferite niveluri. Continuă traducerea de poezie și proză din limba rusă și din franceză; literatura canadiană de expresie franceză fiind in acea perioadă puțin cunoscută în România, publică la rubrica "Literatura lumii" în revista Luceafărul din București, articole cu exemplificări de poezie și proză, în traducere proprie. In 2003, publică la Editura IRLI din București "Le jardin d’antan / Grădina de odinioară" prima traducere în volum bilingv a 50 de poeme de Emile Nelligan - poetul național al Quebecului
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
politice, aceasta urmând să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul căreia guvernul ungar a trebuit să evacueze toate trupele în interval de 8 zile. Traseul acestei linii a pornit de pe cursul superior al Someșului () - Bistrița () - Târgu Mureș () - cursul Mureșului () până la vărsarea
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
legile emise de guvernul Groza (conform Constituției din 1923, puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Adunările Legislative, deci legile nesancționate și nepromulgate sub semnătura regală nu intrau, legal, în vigoare. Procedând astfel, Regele nu își depășea prerogativele, căci articolul 88 din Constituție spunea, printre altele, că Regele „poate refuza sancțiunea sa”). La 8 noiembrie 1945, cu ocazia sărbătorii Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ziua onomastică a Regelui, în Piața Palatului din București are loc o mare demonstrație anticomunistă și
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
1961-1963 ca director adjunct al Institutului Rus și Extremo-oriental de la Washington University, iar în anii 1962-1975 a fost profesor de literatura rusă la Universitatea Yale. În perioada 1973-1977 a fost vicepreședinte al Asociației Americane de Studii Slave. a publicat numeroase articole și mai multe cărți dedicate literaturii ruse, teoriei literaturii, operei lui Nikolai Gogol sau prozei ruse a anilor 1920. Monografia sa de pionierat dedicată formaliștilor ruși (1955) a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv în limba rusă («Русский формализм
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
străzii Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de astăzi),(nr.27) și al Bulevardului Elizabeta. Prăvălia cuprindea în acea vreme doar două dulapuri burdușite cu cărți de anticariat. În anul 1883 a deschis în locul anticariatului doua magazine - o librărie și un magazin cu articole de papetărie. Ele s-au aflat la parterul Hotelului Herdan, care a devenit mai apoi „Grand Hotel du Boulevard" sau Hotelul Bulevard, lângă consulatul Rusiei. Cu timpul al a intrat în domeniul editării de cărți, prin mijlocirea a două case
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
Wolff a atras elita jurnalismului german către "Berliner Tageblatt". Ernst Feder și Rudolf Olden conduceau departamentul de politică internă, în timp ce Josef Schwab, Max Jordan și Maximilian Müller-Jabusch pe cel de politică externă. Arthur Norden și Felix Pinner erau responsabili cu articolele economice. Fred Hildenbrandt a condus secțiunea de foiletoane din 1922 până în 1932. Printre colaboratorii obișnuiți cu foiletoane se numărau Alfred Polgar, Fritz Mauthner, Kurt Tucholsky, Erich Kästner, Otto Fulg și Frank Thies. Șeful secțiunii de teatru era Alfred Kerr. Din
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
1932. Printre colaboratorii obișnuiți cu foiletoane se numărau Alfred Polgar, Fritz Mauthner, Kurt Tucholsky, Erich Kästner, Otto Fulg și Frank Thies. Șeful secțiunii de teatru era Alfred Kerr. Din 1918 până în aprilie 1920, Kurt Tucholsky a contribuit cu 50 de articole la "Berliner Tageblatt" în timp ce el era, de asemenea, redactor-șef al revistei satirice "Ulk", care a apărut săptămânal între 1913 și 1933. Romanul său "Schloss Gripsholm" (inspirat de Castelul Gripsholm) a apărut în "BT" în perioada 20 martie - 26 aprilie
Berliner Tageblatt () [Corola-website/Science/337653_a_338982]
-
adâncească realitatea și să deschidă uși către o lume imaginară. În anul 2012, prin adăugare de culori și hârtie de culoare neagră, Heine a îmbunătățit acest concept. Între anii 2010 și 2016, creațiile lui Heineau fost admirate în expoziții și articole relevante din mass-mediade către iubitorii de artă. Primele imagini „Pencil vs Camera” ale lui Heine au câștigat rapid popularitate online și au primit critici pozitive din partea site-urilor de artă specializate și influente, rapoarte de știriși oportunități pe plan internaționalîn
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
expresia voinței libere a poporului basarabean. În notele sale, Pelivan l-a catalogat pe Slonim ca „dezertor”, „impostor” și evreu bielorus. Slonim a petrecut anii 1919-1922 în Toscana, devenind un colaborator obișnuit al cotidianului de stânga "Il Secolo". Într-un articol din august 1920, el a apreciat că numai „pacea cu Rusia” și „renunțarea completă la toate intervențiile în afacerile sale interne” ar putea asigura dispariția „imperialismului bolșevic”. În acel an, el a publicat la editura H. Bemporad & figlio un studiu
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat lui Aleksandr Kerenski, eserii din Praga se temeau de creșterea Partidului Comunist din Cehoslovacia, care s-ar putea întoarce împotriva comunității emigranților. În timp ce contribuia cu articole pe teme politice și schițe istorice, precum și cu impresii dintr-o excursie efectuată în 1926 în Statele Unite ale Americii și cu un imagiu adus Pragăi în 1928, Slonim a devenit principalul cronicar literar de la "Volya Rossii". El credea că importanța
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
sperat că această tradiție va fi dusă mai departe în exil: „Știm că cei mai buni dintre [scriitorii emigrați] și-au făcut drum prin suferință și luptă”. Înainte de 1925, Slonim a desfășurat o polemică vie cu Zinaida Gippius, ale cărei articole din "Sovremennye Zapiski" prooroceau moartea literaturii ruse. Dojenind „garda veche” a literaților ruși, el a susținut în schimb că literatura modernă înflorea atât în Rusia, cât și în exil. Începând de atunci, Gippius l-a privit cu ostilitate pe Slonim
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
ca o dovadă a normalizării sovietice și o speranță pentru revolta eserilor. Lebedev a susținut chiar că a călătorit în Uniunea Sovietică. Slonim a rămas sceptic cu privire la acest „misticism”, în timp ce a remarcat că extinderea regimului stalinist s-a datorat industrializării. Articolele sale au apărut în mod regulat în alte publicații ale emigranților: "Sotsialist-Revolyutsioner", "Problemy" și "Novaya Gazeta" la Paris; "Russkiy Arkhiv" la Belgrad; și americana "Moskva". Slonim și-a concentrat atenția pe descrierile contrapropagandistice ale realismului socialist, care intrau în discursul
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]