2,842,792 matches
-
pe care a scris-o în anii 1970, Audisio a susținut că decizia de a-l executa pe Mussolini luată la reuniunea de la Dongo de liderii partizanilor pe 28 aprilie a constituit o judecată valabilă a unui tribunal în temeiul Articolului 15 din ordonanța CNLAI privind Constituirea Instanțelor de Război. Cu toate acestea, lipsa unui judecător sau a unui "Commissario di Guerra" (cum impunea ordonanța) pune la îndoială această afirmație. În timpul dictaturii sale, reprezentările trupului lui Mussolini — de exemplu poze cu
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
responsabile pentru execuție. S-au făcut comparații cu , moartea lui Mussolini fiind descrisă ca echivalentul Italian al acestor speculații. Până în 1947, implicarea lui Audisio a fost ținută secretă, și în cele mai vechi descrieri ale evenimentelor (într-o serie de articole din ziarul L'Unità al Partidului Comunist la sfârșitul anului 1945) persoana care a tras asupra lui Mussolini era numită doar „Colonnello Valerio”. Audisio fost numit pentru prima dată într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
ale evenimentelor (într-o serie de articole din ziarul L'Unità al Partidului Comunist la sfârșitul anului 1945) persoana care a tras asupra lui Mussolini era numită doar „Colonnello Valerio”. Audisio fost numit pentru prima dată într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie 1947, iar Partidul Comunist a confirmat ulterior implicarea lui Audisio. Audisio însuși nu a vorbit public despre aceasta până când și-a publicat relatarea său într-o serie de cinci articole în L' Unità mai
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie 1947, iar Partidul Comunist a confirmat ulterior implicarea lui Audisio. Audisio însuși nu a vorbit public despre aceasta până când și-a publicat relatarea său într-o serie de cinci articole în L' Unità mai târziu în acea lună (și și-a repetat-o într-o carte pe care Audisio a scris-o mai târziu și care a fost publicată în 1975, la doi ani după moartea sa). Au mai fost
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
la înființarea mișcării presioniste Hovevey Tzion din România și a corespondat cu Theodor Herzl, Max Nordau și Eliezer Ben Yehuda, mai ales în problema reînvierii limbii ebraice, insistând asupra necesității adoptării oficiale a pronunțării sefarde a ebraicii. Bejerano a publicat articole în gazetele contemporane în limba ebraica -„Hamaghid”, „Hatzofe”, „Hahavatzelet”, de asemenea în ziarele de limbă ladino Telegrafo și „El Tiempo”. A scris și în gazetele evreiești („Egalitatea”, „Revista israelita”) și românești („Adevărul”, „Albina”) din România Istoricul francez Ernest Renan a
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
psiholog în cadrul Centrului pentru Dezvoltare Personală LILA, este președinte al Fundației Culturale J.S. Bach, din anul 2000 este coorganizator al Festivalului Internațional J.S Bach, care se desfășoară anual la Chișinău, a realizat emisiunea Lumea Sandei la postul TV7, publică articole pe blogul personal. a absolvit Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Au urmat cursurile de Master la Universitatea de Stat din Moldova, după care Institutul de Instruire Continuă din Chișinau. Specializările studiate în cadrul acestor instituții sunt Litere și Psihologie. Sanda
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
ușor probleme grele din afara P, existând și trei posibilități intermediare reflectând diferite posibile distribuții ale dificultăți între cazuri de probleme NP-hard.„Lumea” în care P ≠ NP dar toate problemele din NP sunt maleabile în cazul mediu este numit „Heuristica” în articol. Un workshop ținut la Universitatea Princeton în 2009 a studiat starea celor cinci lumi. Deși problema P = NP? în sine rămâne deschisă, în ciuda premiului de un milion de dolari și a uriașei munci de cercetare dedicate, eforturile de a rezolva
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
extindere detaliată a încercării sale de demonstrație. Opiniile exprimate de mai mulți informaticieni teoreticieni notabili indică însă că tentativa de demonstrație nu este nici corectă, nici nu reprezintă un progres semnificativ în înțelegerea problemei. Această evaluare a făcut ca un articol publicat în mai 2013 în "The New Yorker" să spună că încercarea a fost „complet discreditată”. Problema P = NP poate fi reformulată în termenii anumitor clase de afirmații logice, ca un rezultat al activității din domeniul . Să luăm în considerare
Clasele de complexitate P și NP () [Corola-website/Science/336745_a_338074]
-
la Milano, el a fost lider sindical. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a luptat în pe frontul francez și pe cel iugoslav. El s-a alăturat Republicii Sociale Italiene, ca exponent al . În această perioadă a publicat numeroase articole în sprijinul proiectului de , intrând în polemică cu ministrul economiei corporative pe tema presupusei întârzieri punerii sale în aplicare. În ultimul număr al ziarului „"Reppublica fascista"", lansat pe 25 aprilie 1945, cu puțin timp înainte de Leccisi scria: În perioada imediat
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
-lea care meționează mitul originii longobarzilor. În prima parte este cuprinsă originea și etimologia numelui longobarzilor, iar în continuarea lucrării este menționată o listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau "Leges Langobardorum". Astfel, este păstrat sub forma a trei manuscrise: Este o traducere liberă. Textul menționează insula Scandanan, teritoriul poporului Winnili. Conducătorul lor era o femeie numită
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
(27 septembrie 1913 Pittsburg, Pennsylvania - 24 iulie 2007 New York) a fost un psiholog american, evreu de origine, unul din părinții psihoterapiei comportamentale-cognitive, fondatorul terapiei rațional-emotive comportamentale. A scris și publicat 75 cărți și 1200 articole. s-a născut în anul 1913 la Pittsburg, Pennsylvania, ca primul dintre cei trei copii ai lui Henry Ellis și Hatty Ellis. La vârsta de 4 ani, familia s-a mutat la New York, unde a trăit Ellis toată viața. Tatăl
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
1943 ca terapeut particular în modestul său cabinet, după ce a obținut titlul de master în psihologia clinică. După ce a terminat doctoratul a primit postul de psiholog senior într-o policlinică de sănătate psihică. În acea vreme Ellis a publicat deja articole în legătură cu sexualitatea și cu testele de personalitate. În anul 1949 a fost numit psiholog șef al Centrului de diagnostic din New Jersey. Până la sfârșitul anilor 1950 a publicat 46 articole și a scris o carte intitulată „Folclorul sexului” Prin cărți
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
de sănătate psihică. În acea vreme Ellis a publicat deja articole în legătură cu sexualitatea și cu testele de personalitate. În anul 1949 a fost numit psiholog șef al Centrului de diagnostic din New Jersey. Până la sfârșitul anilor 1950 a publicat 46 articole și a scris o carte intitulată „Folclorul sexului” Prin cărți, articole și conferințe în fața profesioniștilor și a largului public Ellis și-a difuzat treptat teoriile originale. Terapia comportamentală-cognitivă pe care a dezvoltat-o s-a bucurat în anii 1970 de
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
în legătură cu sexualitatea și cu testele de personalitate. În anul 1949 a fost numit psiholog șef al Centrului de diagnostic din New Jersey. Până la sfârșitul anilor 1950 a publicat 46 articole și a scris o carte intitulată „Folclorul sexului” Prin cărți, articole și conferințe în fața profesioniștilor și a largului public Ellis și-a difuzat treptat teoriile originale. Terapia comportamentală-cognitivă pe care a dezvoltat-o s-a bucurat în anii 1970 de o mare apreciere în rândurile terpeutilor din domeniul sănătatii psihice în
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
public Ellis și-a difuzat treptat teoriile originale. Terapia comportamentală-cognitivă pe care a dezvoltat-o s-a bucurat în anii 1970 de o mare apreciere în rândurile terpeutilor din domeniul sănătatii psihice în Statele Unite. Au început atunci să apară și articole și cărți care se concentrau asupra teoriei și rezultatelor tratamentelor psihologice. La începutul anilor 1980 Ellis s-a bucurat de o mare influență în sectorul psihoterapiei și al consilierii psihologice în țara sa. În anul 1985 i s-a decernat
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
psihiatrice și psihologice ca alcoolismul, dependența de droguri, tulburările anxioase și în contextul terapiei de cuplu și a celei familiale. Până ce s-a îmbolnăvit la vârsta de 92 ani, Albert Ellis a lucrat 16 ore pe zi scriind cărți și articole, tratând pacienți și predând. Și atunci când s-a îmbolnăvit serios a continuat să primească studenți în centrul de reabilitare în care era internat și a chiar a conferențiat din patul său de spital. În ultimii ani ai vieșii el continuase
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
a abandonat aproape cu totul psihanaliza și a început să-și zică „psihoterapist” în loc de „psihanalist”. În anul 1956 el a prezentat pentru prima dată terapia sa rațională în fața congresului Asociatiei Psihologilor Americani, iar în anul 1957 a publicat primul său articol cu acest subiect. Ellis și-a numit noua sa metodă terapie rațională pentru că voia sa accentueze legătura dintre gândirea rațională și adaptarea psihologică.A fost acuzat că face abstracție de rolul emoției în comportamentul omenesc și în problemele psihologice, și
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
de manuale de auto-ajutor bazate pe teoria sa.În anul 1959 el a deschis Institutul de terapie rațional emotivă în care a efectuat tratamente în grup și individual. În anul 1962 Ellis a perfecționat și publicat o mare parte din articolele sale din trecut într-o carte intitulată „Insight și emoție în psihoterapie”. În ea a încercat să-și prezinte într-un mod sistematic și cuprinzător ideile asupra terapiei sale, sursele si componentele ei centrale. El a comparat metoda sa cu
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
poezii în limba română și a lucrat ca critic de cultură și artă în presa românească. După emigrarea sa în Israel în 1976, Klapper a învățat limba ebraică la un „ulpan” și s-a stabilit la Tel Aviv. A publicat articole de critică de balet și teatru în publicații în limbi străine din Israel și din străinătate, ca de exemplu „Dance in Israel” și „La Saison de la Dance”, și, de asemenea, a publicat versuri în diverse reviste și antologii de poezii
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
Simples et Sollicitations Composées”, 1993, „Cours de Résistance des Matériaux, Chapitres Spéciaux”, 1993, „Problèmes de Résistance des Matériaux, Sollicitations Simples”, 1994, „Problèmes de Résistance des Matériaux, Sollicitations Composées et Chapitres Spéciaux”, 1994, „Noțiuni de Rezistența Materialelor”, 1999. A publicat numeroase articole în reviste și anuare științifice. A susținut numeroase comunicări științifice la diferite simpozioane de specialitate. A elaborat proiecte pentru construirea unor aparate pentru încercarea materialelor la rezistență, folosite de studenți la lucrările de laborator. Este coautor la mai multe contracte
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
prin care un străin dobândește cetățenia română, precizează foarte clar că exercițiul drepturilor civile nu depinde de calitatea de cetățean. Normele juridice despre care vorbim se gasesc în Cartea I Despre personae, Titlul I Despre drepturile civili și despre naturalisațiune, articolele 6-16 și în Capitolul II Despre perderea drepturilo civili prin perderea calității de roman, articolele 17-20. Pierderea cetățeniei avea loc în următoarele cazuri, conform art. 17: prin naturalisațiune dobândită în țară străină (noi nu admiteam dubla cetățenie); prin primirea, fără
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
depinde de calitatea de cetățean. Normele juridice despre care vorbim se gasesc în Cartea I Despre personae, Titlul I Despre drepturile civili și despre naturalisațiune, articolele 6-16 și în Capitolul II Despre perderea drepturilo civili prin perderea calității de roman, articolele 17-20. Pierderea cetățeniei avea loc în următoarele cazuri, conform art. 17: prin naturalisațiune dobândită în țară străină (noi nu admiteam dubla cetățenie); prin primirea, fără autorizația guvernului român, a vreunei funcții publice de la un guvern străin; prin supunerea pentru oricât
Cetățenie română () [Corola-website/Science/336886_a_338215]
-
denumire după volumul de povestiri "Frăția Serapion "al lui E. T. A. Hoffmann. Eroii literari ai lui Hoffmann, pustnicul Serapion și frații lui, erau propuși de Lunț ca un model de mântuire existent în literatură. El a scris, de asemenea, articolul " De ce suntem Frații Serapion" în 1921, care a devenit într-un mod oarecum neașteptat manifestul literar al grupul. Articolul era critic față de realitățile noului stat socialist post-revoluționar RSFSR. Publicarea sa a atras o critică oficială, căreia Lunț i-a răspuns
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
Serapion și frații lui, erau propuși de Lunț ca un model de mântuire existent în literatură. El a scris, de asemenea, articolul " De ce suntem Frații Serapion" în 1921, care a devenit într-un mod oarecum neașteptat manifestul literar al grupul. Articolul era critic față de realitățile noului stat socialist post-revoluționar RSFSR. Publicarea sa a atras o critică oficială, căreia Lunț i-a răspuns în eseul "Despre critică și ideologie". Ulterior, el a scris un al doilea manifest al grupului intitulat "Spre Vest
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
din Brașov, Ioan V. Socec s-a refugiat de la vârsta de 18 ani în Țara Românească, evitând astfel să fie încorporat în armata revoluționară maghiară. Ajuns în București, a lucrat timp de opt ani ca angajat al librăriei negustorului de articole de „brașovenie” George Ioanid, unde, după ce a deprins tainele meseriei de librar, a preluat conducerea secției de librărie a lui Ioanid. După ce a ajutat la dezvoltarea afacerii lui Ioanid, I. V. Socec a rupt colaborarea cu acesta, pentru a-și
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]