33,912 matches
-
incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion Coteanu, s-a abținut.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
aplicarea Tratatului, programarea și coordonarea lucrărilor în acest sens, repartizarea pe Departamente a obligațiilor, interpretarea clauzelor Tratatului și autorizarea Departamentelor de a încheia aranjamente și convenții necesare executării obligațiilor din Tratat. Este citat în Analele Cursului de vară de la Sighet ("Academia Civică") drept un oponent al profesorului Vintilă Ciocâlteu (vezi Analele Sighet, 2005, Prof. Dr. Dinu Antonescu), fiind considerat ca "politruc". După 1944 au început presiuni pentru scindarea catedrei de biochimie de la Facultatea de Medicină din București și pentru numirea ca
Simion Oeriu () [Corola-website/Science/307080_a_308409]
-
În același an, 1923, în care intră ca profesor titular la cursul de algebră superioară la Universitatea din Cluj, funcție pe care o deține până la pensionare. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
Endocrinology", "Romanian Journal of Internal Medicine", "Proceedings of the Romanian Academy Series B: Chemistry, Life Sciences and Geosciences" și altele. Este inițiatorul (în 1995) și coordonatorul uniunii medicale BlackSeaDiab, care cuprinde cele 12 țări riverane ale bazinului Mării Negre. Membru al Academiei de Științe Medicale din România (din 1992), președinte al Societății de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice (2001-2003). Președinte al Asociației Medicale Române din 2005. Membru de onoare al Academiei de Științe din Chișinău (din 2000), membru al Academiei de Științe
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
care cuprinde cele 12 țări riverane ale bazinului Mării Negre. Membru al Academiei de Științe Medicale din România (din 1992), președinte al Societății de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice (2001-2003). Președinte al Asociației Medicale Române din 2005. Membru de onoare al Academiei de Științe din Chișinău (din 2000), membru al Academiei de Științe din New York (din 1994), membru de onoare al Societății Internaționale de Medicină Psihosomatică (din 1984), al Societății Italiene de Acupunctură (din 1976), al Societății "Antonio Maria Vasalva" din Florența
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
Membru al Academiei de Științe Medicale din România (din 1992), președinte al Societății de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice (2001-2003). Președinte al Asociației Medicale Române din 2005. Membru de onoare al Academiei de Științe din Chișinău (din 2000), membru al Academiei de Științe din New York (din 1994), membru de onoare al Societății Internaționale de Medicină Psihosomatică (din 1984), al Societății Italiene de Acupunctură (din 1976), al Societății "Antonio Maria Vasalva" din Florența (din 1972), membru al grupului european NEURODIAB (din 1980
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
de Filosofie" (1928 - 1943). Asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultății de Filosofie București (din 1 februarie 1928), asistent la catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoașterii de sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru. În 1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 6 iunie 1939. La universitatea ieșeană devine profesor titular la catedra de Filosofie Generală (Epistemologie și Metafizică), Istoria Filosofiei Moderne și Contemporane (1942
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
Facultății de Filosofie București (din 1 februarie 1928), asistent la catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoașterii de sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru. În 1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 6 iunie 1939. La universitatea ieșeană devine profesor titular la catedra de Filosofie Generală (Epistemologie și Metafizică), Istoria Filosofiei Moderne și Contemporane (1942 - 1949). În 1943 devine membru corespondent al Academiei Române, titlu care i
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
numai lui) de către regimul comunist, în 1948. A fost co-director al revistei "Ethos" (1943 - 1946). Destituit din învățământul superior (1949), devine director de secție al Institutului de Istorie din București (1949 - 1950), apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei R. P. R., referent științific al Institutului de Istorie și Filologie al Academiei (Filiala Iași), între anii 1953 - 1956, coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român (1956 - 1958). După pensia de merit (1959), lucrează la revizuirea operei sale, pentru o viitoare
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
1943 - 1946). Destituit din învățământul superior (1949), devine director de secție al Institutului de Istorie din București (1949 - 1950), apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei R. P. R., referent științific al Institutului de Istorie și Filologie al Academiei (Filiala Iași), între anii 1953 - 1956, coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român (1956 - 1958). După pensia de merit (1959), lucrează la revizuirea operei sale, pentru o viitoare reeditare, până la dispariția sa din 21 aprilie 1971. În 1970 fusese ales membru
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
Iași), între anii 1953 - 1956, coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român (1956 - 1958). După pensia de merit (1959), lucrează la revizuirea operei sale, pentru o viitoare reeditare, până la dispariția sa din 21 aprilie 1971. În 1970 fusese ales membru al Academiei de Științe Sociale și Politice. A colaborat la numeroase reviste de specialitate și de cultură din țară și străinătate. Lucrările sale, de proporții, de valoare actuală, au fost elaborate de pe poziții raționaliste.
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
(n. 25 noiembrie 1930, Râmnicu Vâlcea) este un inginer geofizician român, membru corespondent (1991) al Academiei Române. Este membru al Academiei de Științe Tehnice din România, secția Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei, membru titular și fondator al Academia Oamenilor de Știință din România (2007). De asemenea, în 2012 a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
(n. 25 noiembrie 1930, Râmnicu Vâlcea) este un inginer geofizician român, membru corespondent (1991) al Academiei Române. Este membru al Academiei de Științe Tehnice din România, secția Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei, membru titular și fondator al Academia Oamenilor de Știință din România (2007). De asemenea, în 2012 a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea Științe terestre. A absolvit "Institutul de Mine București", Facultatea de Geofizică (1948-1954). A devenit doctor în
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
Academiei Române. Este membru al Academiei de Științe Tehnice din România, secția Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei, membru titular și fondator al Academia Oamenilor de Știință din România (2007). De asemenea, în 2012 a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea Științe terestre. A absolvit "Institutul de Mine București", Facultatea de Geofizică (1948-1954). A devenit doctor în științe, specialitatea Geofizică, la Universitatea din București, cu teza "Contribuții la studiul geodinamic al teritoriului României", în 1985, și
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
și anume, în insula Réunion și în Republica Moldova. În cursul activității sale științifice, Dorel Zugrăvescu a publicat un număr impresionant de lucrări în reviste de specialitate (peste 150), respectiv în volume ale unor manifestări științifice internaționale. Este membru titular al "Academiei Naționale de Știinte Ecologice" din Republica Moldova, membru al "Societății Internaționale de Medicină Alternativă" din Rusia, membru fondator al "Societății de Medicină Naturistă" din Anglia, membru al "Societății Regale de Astronomie" din Belgia, membru al "Societății Internaționale "Știința"" din Rusia, membru
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj (1926-1930, secția pedagogie; 1926-1932, secția pian; 1930-1936, secția compoziție), unde i-a avut printre profesori pe Ecaterina Fotino-Negru (pian) și Marțian Negrea (compoziție). A urmat specializări în Italia, la Roma, la Academia "Santa Cecilia" (1936-1938) - cu Ildebrando Pizetti (compoziție) și Alfredo Casella (pian) - și, în paralel, la "Pontificio Istituto di Musica Sacra" (1936-1938), pentru muzică sacră, compoziție religioasă și orgă. A fost profesor de muzică la Blaj (1932-1943), apoi asistent-corepetitor la Conservatorul
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
de tinerețe, necunoscute, semnate de G. Fr. Anerio". Fiind întâiul român cu acest titlu academic, i se încredințează, începând din anul 1968 - pentru prima dată în România - conducerea științifică a doctoratului în 5 domenii ale muzicii. A fost membru al Academiei de științe sociale și politice (din anul 1970) și membru corespondent al Academiei Române (din martie,1991). Activitatea sa creatoare a fost recompensată cu numeroase distincții: premiul al II-lea de compoziție “George Enescu” (1940); premiul “Robert Cremer” (1943); Premiul de
Sigismund Toduță () [Corola-website/Science/307096_a_308425]
-
V (1974) și a făcut parte din consiliul de coordonare al seriei. În anul 1974, a fost ales ca membru titular al Academiei Române, pentru opera sa de economist și istoric al gândirii politice. De asemenea, a fost ales membru al Academiei de Științe Sociale și Politice din R.S.R., membru al Asociației "Tiers Monde" (Paris), membru în comitetul de redacție al revistei "Mondes en developpement" (Paris). A încetat din viață la data de 22 mai 1978, în municipiul București. Gheorghe Zane a
Gheorghe Zane () [Corola-website/Science/307066_a_308395]
-
ulterior profesor. În 1949 se mută la București unde ocupă postul de director al Institutului de Istorie al Academiei Române. În 1963 este ales membru corespondent al Academiei Române și după 1967 activează ca șef de secție la Centrul de Logică al Academiei. În studiile sale Dan Bădărău a abordat teme vaste și diferite ale filosofiei între care logica, gnoseologia și istoria filosofiei. A publicat: În paralel cu activitatea publicistică de specialitate, a colaborat la ziarul ieșean "Opinia" cu diferite studii, articole și
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
(n. 20 iunie 1934, Cluj) este un compozitor și dirijor român, membru corespondent (1993) și ulterior titular (2012) al Academiei Române. Țăranu a studiat compoziție între 1951 și 1957 cu Sigismund Toduță la Conservatorul (astăzi, Academia) de Muzică din Cluj. Între 1966-1967 a studiat la Conservatorul din Paris, cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen. Între 1968-1969 a studiat al Darmstadt în Germania cu György Ligeti, Bruno Maderna și Christoph Caskel. După terminarea studiilor și-a început
Cornel Țăranu () [Corola-website/Science/307087_a_308416]
-
apoi a continuat ca profesor de compoziție. În 1968 a înființat la Cluj ansamblul „Ars Nova”. Din 1990 este vicepreședintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În 1995 înființează și este directorul Festivalului Cluj Modern. Este profesor de compoziție al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca și a susținut cursuri în Germania, Israel, Elveția, Statele Unite ale Americii. Preocupările pentru creația lui George Enescu s-au concretizat în teza de doctorat, publicată cu titlul "Enescu în conștiința prezentului" (1969, Editura pentru
Cornel Țăranu () [Corola-website/Science/307087_a_308416]
-
Viena. Dr. Constantin Angelescu a fost vreme de 24 ani președintele Ateneului Român (1923-1947), iar între 1941-1947 a fost președinte al Ligii culturale. La 24 mai 1934 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru fondator al Academiei de Stiinte din România. După unele surse, în 1943, împreună cu dr. Nicolae Lupu, a propus reacordarea dreptului medicilor evrei la liberă practică, drept ce le fusese luat prin legislația antisemita din anul 1940. În septembrie 1948 a decedat la spitalul
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost membru titular (1963) al Academiei Române și decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București . A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 . Și-a adus o contribuție însemnată la menținerea tradiției matematicii ca obiect de predare de mare importanță în programele școlare, la toate toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
într-o scrisoare academicianul Ioan Tomescu despre aceștia: "„Despre colegii de liceu, dacă i-aș aminti pe unii ar însemna să-i nedreptățesc pe alții ; am avut mulți colegi exceptionali, care au ajuns profesori universitari, scriitori, membri ai Academiei Romane, ai Academiei de Știinte Medicale etc. etc... La fel și profesorii din liceu: aproape toți au fost personalități deosebite, care și-au pus amprenta asupra dezvoltării noastre și ne-au format scara de valori care ne-a ghidat în viață”". Au urmat
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
și holografie la Universitatea din Paris VI (prof. M. Francon ) și la CGE, Franța (1969-1970). În 1972 a susținut teza de doctorat "Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]