30,218 matches
-
de ani muncă silnică. Paleologu este arestat pe 8 septembrie 1959 (la ora 2 noaptea este obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (București) și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică, pentru motivul "uneltire" contra regimului comunist. Prin Decizia nr. 24/1 martie 1960 a Tribunalului Militar al Reg. a II-a Militare București este condamnat "pentru
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii și 7 ani degradare civică, pentru motivul "uneltire" contra regimului comunist. Prin Decizia nr. 24/1 martie 1960 a Tribunalului Militar al Reg. a II-a Militare București este condamnat "pentru săvârșirea infracțiunii de agitație contra ordinii sociale". La interogatoriul lui Alexandru Paleologu în cadrul procesului C.Noica, C.Pilat..., Paleologu a declarat:" ...eu mă situam pe poziții contrare cu legionarii." (vezi: "Prigoana. Documente ale procesului C .Noica"...p.363). În timpul
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
dimineață". Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 este redactor al publicației "Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri "Eseu". Scrie și publică într-un tempo uluitor pentru a
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. Devine asistent universitar la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1946-1949), apoi cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954). Prima oară este arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent. Este judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie. Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în "lotul intelectualilor mistico-legionari". Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în "lotul Pillat-Noica" la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică și confiscarea totală a averii personale, sub acuzația de "infracțiune de uneltire contra ordinii sociale". Acest eveniment înlătură "orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire" ("Primejdia mărturisirii", p.
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
decembrie armatele germane ocupă Bucureștiul. "Fugarul" se află într-o situație dificilă. Închis în casă, continuă să scrie la romanul "Ion". Între 12/13 mai1917, fratele său Emil Rebreanu, ofițer în armata austro-ungară, este acuzat de dezertare și spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea romanului "Pădurea spânzuraților"). În primăvara anului 1918 a fost arestat și anchetat de autoritățile de ocupație, dar Liviu a reușit în cele din urmă să fugă. În luna mai, ajutat de socialiști, a trecut în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Răscoala, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile. Un al treilea roman, "Pădurea spânzuraților", a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela "Catastrofa". Spre sfârșitul vieții, prozatorul a scris mai multe romane, polițiste
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 4 noiembrie 1956, fiind judecat în lotul care îi purta numele. Prin sentința nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pe care a executat-o la Jilava, Gherla și în lagărele de muncă Periprava, Stoenești și Salcia. A fost eliberat, după executarea sentinței, însă prin decizia Ministerului Afacerilor Interne Nr 16264/1961 i s-a
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
și ale Cetățeanului, au lărgit sfera drepturilor omului, incluzând femeile și sclavii. Forma de guvernământ a Franței era monarhia absolută, în care puterile regilor nu erau limitate de organisme reprezentative, ca parlamentul. Erau răspunzători numai în fața divinității. Regele putea să condamne pe orice persoană la închisoare fără judecată, emițând scrisori sigilate-"lettre de cachet". Monarhia franceză nu era însă despotică. Regele era împiedicat de legile și cutumele regatului său și existau multe organisme independente, ca Adunarea Clerului, care dețineau drepturi și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
decât pentru egalitate, deși doreau egalitatea în față legii. Principalele ținte ale atacurilor lor erau biserica și guvernarea despotică. Nu mai acceptau interpretarea literară a Bibliei și respingeau tot ce nu puteau fi explicat de rațiune, ca miracolele și superstițiile, condamnând biserica catolică pentru bogăția, corupția și intoleranța de care dădea dovadă. Voltaire, care era deist, a exclamat: "Ecrasez l'infame!" Montesquieu a declanșat atacul împotriva despotismului. În 1748, a apărut cartea sa, "Spiritul Legilor". Susținea că monarhia însemna guvernare de către
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
se întruneau parlamentele, că Rennes în Bretania și Grenoble în Dauphine. Nobilii se întruneau în zone neautorizate, pentru a stabili sprijinirea parlamentelor. S-au alăturat și o Adunare a clerului de partea parlamentelor, rupând îndelungată tradiție de loialitate față de coroana, condamnând reformele. Au votat un don gratuit de mai puțin de un sfert din cât ceruse coroana. Financiarii nu mai voiau să împrumute bani guvernului, datorită crizei economice și edictelor lui Lamoignon. În august 1788, vistieria regală era goală. Brienne a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
uniform, iar pentru mulți, revoluția a marcat sfârșitul sistemului feudal. Decretele din august au favorizat crearea unei constituții. Deputații au decis să stabilească principiile pe care să se bazeze aceasta. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din august 1789 a condamnat practicile Vechiului Regim a exprimat consensul caietelor celor trei ordine. Aceasta declarație a devenit sursa de inspirație pentru liberalii din întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Regele nu a împărtășit entuziasmul general pentru schimbările care se desfășurau. La 5
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
depună jurământ pe constituție. Aceasta a dezbinat clerul. În Adunare, numai doi dintre cei 44 de episcopi și o treime din ceilalți clerici au depus jurământul. Șapte episcopi și 55% din cler au depus jurământul. În martie-aprilie 1791, papa a condamnat Constituția civilă, iar mulți clerici care au depus jurământul au retractat. Constituția civilă a clerului a avut efecte, iar deputații din Adunare au fost șocați când a fost respinsă de mulți clerici și de papă. În Franța, în acel moment
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
noului regim au fost confiscate, fiind desființate dijmele și obligațiile feudale. Iacobinii au insistat ca regele să fie judecat. Girondinii doreau să evite procesul și propuneau organizarea unui referendum pentru a decide soarta acestuia. Regele a fost găsit vinovat și condamnat la moarte, iar aceștia au cerut amânarea execuției. Marat a propus ca decizia să fie luată prin apel nominal prin care fiecare deputat să-și anunțe public decizia. Dintr-o adunare de 721 de deputați, nici unul nu a votat pentru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
era un deșert depopulat după ce s-a încheiat pacificarea. Mii de oameni care s-au predat și umpleau închisorile și au fost împușcați fără judecată, numai 2.000 în apropiere de Angers. La Vandeea, 7.000 de oameni au fost condamnați de curțile revoluționare, toți țărani, nici un burghez. La Nantes, 1.800 de oameni, din care jumătate fiind femei, au fost urcați în șlepuri duse la gurile Loarei și scufundate. La Toulon, 800 de oameni au fost împușcați fără judecată și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
proiectul legii din prairial, votata la 10 iunie prin care îi declarau dușmani ai poporului pe cei care încercau să pervertească obiceiurile și să corupă conștiințele. Inculpații nu mai aveau dreptul la apărare asistată. Timp de nouă săptămâni, au fost condamnați la moarte mai mulți oameni decât au fost condamnați anterior proiectului de lege, mulți fiind din clase superioare. Robespierre credea în Dumnezeu, pe care îl numea Providență, având credință în viața de după moarte, în care doar cei virtuoși vor fi
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care îi declarau dușmani ai poporului pe cei care încercau să pervertească obiceiurile și să corupă conștiințele. Inculpații nu mai aveau dreptul la apărare asistată. Timp de nouă săptămâni, au fost condamnați la moarte mai mulți oameni decât au fost condamnați anterior proiectului de lege, mulți fiind din clase superioare. Robespierre credea în Dumnezeu, pe care îl numea Providență, având credință în viața de după moarte, în care doar cei virtuoși vor fi răsplătiți. A urât campania de descreștinare. Voia să-i
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de eficiență pe toate planurile, Petre Țuțea nu mai avea cum să scape. Este arestat din nou în 1956. În „Ordonanța de pornire a procesului penal”, datată 20 decembrie 1956, redactată de lt. Urucu Nicolae se menționează: Tribunalul l-a condamnat, prin Sentința nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Țuțea, "în baza art. 209, pct. 2, lit. a C.P., modificat prin decretul 469/57", la "10 (zece) ani închisoare corecțională și 5 (cinci) ani interdicție corecțională pentru uneltiri contra ordinii
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
1959(), Petre Țuțea continuă să reziste anchetatorilor, astfel încât anchetatorul penal, același lt. Urucu Nicolae, este din nou nevoit să "redacteze" actul de acuzare : În 29 septembrie 1959, Colegiul de fond al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare îl condamnă pe Țuțea Petre la „18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru infracțiunile p.p. de art. 209, pct. 1, C.P.” Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 540/1959 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar.() Petre
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
Astfel, potrivit unei declarații a lui Nicolae Pătrașcu din 30 iulie 1957, acesta l-a contactat personal pe Țuțea în anul 1945 pentru a-l ruga să obțină ca "un grup de legionari capturați în Munții Ciucaș să nu fie condamnați la moarte", bazându-se pe prietenia dintre acesta și Petre Pandrea, cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, ministrul justiției de atunci.() În ultimii ani, (după 1989), starea sănătății lui Petre Țuțea s-a înrăutățit. Marea majoritate a timpului o petrecea în pat
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
anulare împotriva sentinței nr. 179 din 29 septembrie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, Colegiul de Fond și a deciziei penale nr. 540 din 21 noiembrie 1959 a tribunalului suprem - Colegiul Militar, prin care Țuțea era condamnat la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică. Din păcate, marele ghinion al lui Petre Țuțea a fost că libertatea din 1989 l-a găsit spre asfințitul vieții, când poate sclipirile minții sale nu mai atingeau altitudine ca
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
publică prima ediție din "Les Fleurs du mal" și veghea apariția cărții. În luna august, are loc procesul "Florilor răului" cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de "Madame Bovary". Poetul și editorii sunt condamnați, iar șase dintre poeme care descriau dragostea lesbiană sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului. Interdicția a fost ridicată în Franța abia în 1949. În 1861, Baudelaire a adăugat 36 de poeme noi la această colecție. "Florile răului" i-au
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
fără judecată, iar familiile nu știau nimic despre ei: În 1951, deci, când Mihail Manoilescu nu mai exista, i s-a intentat un proces de către un tribunal civil, privind activitatea sa ca ziarist, iar la "12 aprilie 1951 a fost condamnat" «în lipsă» (!) la 15 ani de temniță grea și la 10 ani de degradare civică, cu confiscarea totală a averii, fapt probabil unic în analele țărilor civilizate” . Mihail Manoilescu a fost aruncat într-o groapă comună, nu se știe unde
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
două țări și-au acordat recunoașterea reciprocă la data de 6 octombrie 1949. La moartea lui Cioibalsan, în Moscova - 26 ianuarie 1952, Yumjaagiyn Tsedenbal a preluat puterea. În 1956, și, din nou, în 1962, 'cultul personalității' lui Cioibalsan a fost condamnat oficial. Mongolia a continuat să fie strâns legată de Uniunea Sovietică, mai ales după ruptura sino-sovietică de la sfârșitul anilor 1950. În momentul vizitei lui Tsedenbal la Moscova, din august 1984, parlamentul i-a anunțat oficial retragerea, înlocuindu-l cu Jambyn
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
acuzat pe Batista de violarea constituției în tribunal, dar petiția a fost ignorată. În schimb, Castro a atacat Barăcile Moncada pe 26 iulie 1953. Peste 80 din atacatori au fost uciși iar Castro a fost arestat. A fost acuzat și condamnat la 15 ani închisoare. Totuși a fost eliberat în mai 1955 și a plecat în exil în Mexic și Statele Unite, unde a format Mișcarea 26 Iulie. Până la urmă Castro s-a întors în Cuba cu un număr de exilați, navigând
Fidel Castro () [Corola-website/Science/297673_a_299002]