28,495 matches
-
implementată de ordonanțele și interpretările juriștilor islamici. se ocupă cu observarea ritualurilor, principiilor morale și legislației sociale în islam. Există patru școli (sg. "maḏhab") de jurisprudență islamică în practica sunită și două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la procesul de cunoaștere a islamului prin
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
două în cea șiită. O persoană ce a studiat jurisprudența islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la procesul de cunoaștere a islamului prin jurisprudență. Istoricul Ibn Khaldun descrie jurisprudența islamică printr-o definiție: „cunoașterea legilor lui Dumnezeu care privesc acțiunile oamenilor care sunt datori să se supună legii, respectând ceea ce este cerut ("wăğib"), interzis
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
islamică se numește "faqīh" (pl. "fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la procesul de cunoaștere a islamului prin jurisprudență. Istoricul Ibn Khaldun descrie jurisprudența islamică printr-o definiție: „cunoașterea legilor lui Dumnezeu care privesc acțiunile oamenilor care sunt datori să se supună legii, respectând ceea ce este cerut ("wăğib"), interzis ( "ḥarăm"), recomandat ("mandūb"), respins ("makrūh") sau neutru ("mubăḥ")", definiție în
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
fuqahă’"). Termenul "fiqh" desemnează în arabă "„înțelegere profundă, deplină”". Tehnic, se referă la corpul de legi islamice extrase din surse islamice detaliate ( studiate în principiile jurisprudenței islamice) și la procesul de cunoaștere a islamului prin jurisprudență. Istoricul Ibn Khaldun descrie jurisprudența islamică printr-o definiție: „cunoașterea legilor lui Dumnezeu care privesc acțiunile oamenilor care sunt datori să se supună legii, respectând ceea ce este cerut ("wăğib"), interzis ( "ḥarăm"), recomandat ("mandūb"), respins ("makrūh") sau neutru ("mubăḥ")", definiție în concordanță cu gândirile juriștilor. În
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
care privesc acțiunile oamenilor care sunt datori să se supună legii, respectând ceea ce este cerut ("wăğib"), interzis ( "ḥarăm"), recomandat ("mandūb"), respins ("makrūh") sau neutru ("mubăḥ")", definiție în concordanță cu gândirile juriștilor. În limba arabă modernă, "fiqh" a ajuns să însemne "jurisprudență" în general, fie că e islamică, fie laică. Coranul oferă instrucțiuni clare asupra multor aspecte, precum ritualul de purificare de dinaintea fiecărei rugăciuni zilnice oblogatorii, dar cât despre alte aspecte, unii musulmani consideră că doar Coranul singur nu este suficient pentru
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
și cântărește beneficiile și prejudiciile problemelor nou apărute, iar un alt segment numeros utilizează preferința juridică. Concluziile atinse cu ajutorul acestor instrumente adiționale constituie un pachet de legi mai variat decât legea islamică și se numește "fiqh". Astfel, în contrast cu legea islamică, jurisprudența islamică nu este considerată sacră iar școlile de gândire au diferite opinii asupra detaliilor ei, fără a considera alte concluzii ca sacrilegii. Această divizare a interpretării în mai multe problematici detaliate a rezultat în constituirea unor diferite școli de gândire
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
iar școlile de gândire au diferite opinii asupra detaliilor ei, fără a considera alte concluzii ca sacrilegii. Această divizare a interpretării în mai multe problematici detaliate a rezultat în constituirea unor diferite școli de gândire ("maḏhab"). Acest concept larg al jurisprudenței islamice este sursa unei game largi de legi privitoare la diferite probleme, care guvernează viețile musulmanilor în toate aspectele vieții cotidiene. Jurisprudența islamică acoperă două mari domenii: Aceste tipuri de legi pot fi separate în alte două grupe: Legile privitoare
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
mai multe problematici detaliate a rezultat în constituirea unor diferite școli de gândire ("maḏhab"). Acest concept larg al jurisprudenței islamice este sursa unei game largi de legi privitoare la diferite probleme, care guvernează viețile musulmanilor în toate aspectele vieții cotidiene. Jurisprudența islamică acoperă două mari domenii: Aceste tipuri de legi pot fi separate în alte două grupe: Legile privitoare la acțiuni cuprind: Legi privitoare la circumstanțe cuprind: Domeniile în care activează aceasta sunt: criminal, economic, etic, militar, politic, teologic, cu privire la igienă
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
grupe: Legile privitoare la acțiuni cuprind: Legi privitoare la circumstanțe cuprind: Domeniile în care activează aceasta sunt: criminal, economic, etic, militar, politic, teologic, cu privire la igienă, moștenire, căsătorie. Metoda de lucru a juristului musulman este cunoscută ca "usul al-fiqh" sau "„principiile jurisprudenței”". Sunt diferite abordări ale metodologiei folosite în jurisprudență pentru a deriva legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
la circumstanțe cuprind: Domeniile în care activează aceasta sunt: criminal, economic, etic, militar, politic, teologic, cu privire la igienă, moștenire, căsătorie. Metoda de lucru a juristului musulman este cunoscută ca "usul al-fiqh" sau "„principiile jurisprudenței”". Sunt diferite abordări ale metodologiei folosite în jurisprudență pentru a deriva legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
legea islamică de sursele primare. Principalele metodologii sunt cea sunită, șiită și ibadită. În timp ce primele două sunt divizate în alte sub-școli mai mici, diferențele între școlile șiite sunt considerabil mai mari. Ibadiții sunt adepții unei singure școli nedivizate. Școlile de jurisprudență sunite, fiecare poartă numele juristului clasic care le-a format și promovat. Cele patru școli primare sunite sunt hanefită ("ḥanafī"), șafavită ( 'šafī῾ī'), malekită( 'mălikī') și hanbalită (ḥanbalī'), iar școala zahirită există în afara curentului sunit. Aceste școli împart aceleași legi
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este asemănătoare cu cea hanefită de rit sunit. Școala islamică ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
ibadită este denumită astfel după Abdallah ibn Ibadh, însă acesta nu este neapărat figura cea mai proeminentă a școlii, în opinia adepților săi. Ibadismul este diferit atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în termeni de jurisprudență, dar și referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui să-și piardă statutul special. Aceasta ar însemna că trebuie formulată
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
atât de islamul sunit, cât și de cel șiit, nu doar în termeni de jurisprudență, dar și referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui să-și piardă statutul special. Aceasta ar însemna că trebuie formulată o nouă jurisprudență, potrivită pentru lumea nouă, așa cum propun avocații conceptului de islamizare a cunoașterii, jurisprudență care ar înfrunta contextul modern. Această modernizare este contracarată de
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
referitor la principii fundamentale. Legea islamică timpurie avea un caracter mult mai flexibil, unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui să-și piardă statutul special. Aceasta ar însemna că trebuie formulată o nouă jurisprudență, potrivită pentru lumea nouă, așa cum propun avocații conceptului de islamizare a cunoașterii, jurisprudență care ar înfrunta contextul modern. Această modernizare este contracarată de majoritatea ulemalelor. Învățații tradiționali susțin că legile sunt contextuale și consideră circumstanțe timpul, locul, cultura, iar principiile
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
unii învățați musulmani consideră că aceasta ar trebui reînnoită și jurisprudența clasică ar trebui să-și piardă statutul special. Aceasta ar însemna că trebuie formulată o nouă jurisprudență, potrivită pentru lumea nouă, așa cum propun avocații conceptului de islamizare a cunoașterii, jurisprudență care ar înfrunta contextul modern. Această modernizare este contracarată de majoritatea ulemalelor. Învățații tradiționali susțin că legile sunt contextuale și consideră circumstanțe timpul, locul, cultura, iar principiile pe care se bazează sunt universale, precum justiția, egalitatea, respectul. Mulți învățați musulmani
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
se bazează sunt universale, precum justiția, egalitatea, respectul. Mulți învățați musulmani susțin ideea că, indiferent cât de mult a avansat tehnologia, fundamentele vieții umane au rămas aceleași și se află în sfera de aplicare a legilor curente. Perioada formatoare a jurisprudenței islamice se întoarce înapoi pe vremea comunităților musulmane primordiale. În această perioadă, juriștii erau mai mult preocupați de probleme legate de autoritate și predare decât de teorie și metodologie. Progresul în teorie și metodologie a venit o data cu apariția juristului musulman
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
mai mult preocupați de probleme legate de autoritate și predare decât de teorie și metodologie. Progresul în teorie și metodologie a venit o data cu apariția juristului musulman Muhammad ibn Idris ash- Shafi῾i (767-820), care a codificat principiile de bază ale jurisprudenței în cartea sa, "ar-Risala". Cartea detaliază cele patru rădăcini ale legii ( Coranul, sunna, "iğmă῾" și "qiyăs") specificând că textele islamice primare (Coranul și hadithurile) trebuie înțelese în concordanță cu reguli obiective de interpretare, derivate din studii științifice ale limbii arabe
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
Algeriei, predicând și începând revolte împotriva magazinelor de băuturi alcoolice și a altor manifestări de lipsă de disciplină. El a dat vina pe dinastia almoravidă, pe care a acuzat-o de obscurantism și impietate. S-a opus sponsorizării școlii de jurisprudență malikită. Acesta va fi mutat dintr-un oraș în altul de către autoritățile săturate de atitudinea sa. După ce a fost alungat din Bejaia, Ibn Tumart s-a instalat în Mellala, la marginea orașului, acolo unde va avea primii discipoli- cei mai
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
conducere, acesta i-a ordonat lui Ibn Maḍăʾ să se ocupe personal de incendierea tuturor cărților de acest fel. În ceea ce privește teologia islamică, almohazii erau ash'ariți, combinația dintre doctrinele lor zahirite și ash'arite dând naștere unui amestec complicat de jurisprudență literară și dogme ezoterice. Arta în stilul almohad era în esență una orientală, deși majoritatea muncitorilor erau din Andaluzia. Locurile principale ale arhitecturii și artei almohade cumprind orașele Fez, Marrakech, Rabat și Sevillia. Arta a suferit din cauza interpretării ortodoxe a
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Eli Ben Yehuda Hanazir, după Abraham Geiger și Yehuda Leib Dukes) De mic a prins multă învățătură în domeniul limbii ebraice, inclusiv a gramaticii, de asemenea în domeniul Bibliei ebraice Tanah, al Legii divine orale - Mișna și Ghemara, și al jurisprudenței iudaice - Halaha. A aprofundat și „științele și înțelepciunea neamurilor” (madaim vehohmot hagoyim), cu alte cuvinte științe și filozofie generale. În vremea să ajunsese cultura lumii arabo-islamice la înflorire în Egipt și alte regiuni, pe fundamentele științei și filozofiei grecești. Saadia
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
funcție încearcă să reformeze sistemul în funcție de nevoi. Ali Pașa dorea ca Codul Civil francez să fie tradus și aplicat în imperiu, dar Ahmet Cevdet nu era de aceeași părere și credea că ar trebui să fie compilate și standardizate regulile jurisprudenței hanefite. Ahmet Cevdet împreună cu colaboratorii săi constituie o asociație "Mecelle Cemiyeti". compilează regulile din Coran și le dă forma unor legi pe care le adună în "Mecelle". În timp ce scria volumul al V-lea este numit guvernator de Bursa iar în timpul
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
musulman, care a trăit între 767 — 820 (era noastră) / 150 — 204 AH (calendarul islamic). Al-Shafi’i a fost unul dintre cei patru mari Imami, a cărui moștenire juridică și învățături islamice au culminat cu întemeierea uneia dintre principalele școli de jurisprudență islamică sunită, și anume Școala (fiqh sau Madh’hab) Shafi’ită. Școala Shafi’ită a fost predominantă înainte de perioada otomană, astăzi fiind surclasată de școala hanefită. Școala Shafi’ită este preponderentă astăzi în Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Orientală, și prezentă
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]
-
sau “Vechea Scoală a lui Al-Shafi’i”. Al-Shafi’i a părăsit Bagdadul în 804/188AH, posibil datorită faptului că anumiți credincioși Hanafi i s-au plâns lui Shaybani de faptul că Shafi'i devenise oarecum critic în disputele teologice de jurisprudență Hanefită. Ca rezultat al situației anterior menționate, Shafi'i și Shaybani au participat la o dezbatere în legătură cu diferențele lor de abordare teologică, dar există încă dispute privitor la cine a prevalat în acea dezbatere. După un timp petrecut la Mecca
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]