29,759 matches
-
a cumpărat castelul Besigheim de la Hermann al III-lea. Herman a luptat în Lombardia în 1154 și l-a sprijinit pe Frederic Barbarossa în asediul asupra Milanului. Herman al III-lea a luat parte la Cruciada a doua și a luptat în prima campanie din Italia a împăratului. El a fost căsătorit cu Bertha von Lothringen (d. după 1162), din 1134. A doua să căsătorie a fost cu Maria de Boemia după 1141, care era fiica ducelui Sobeslav I de Boemia
Herman al III-lea de Baden () [Corola-website/Science/328517_a_329846]
-
Împreună au învins singura alta echipa, Statele Unite. Astfel el a cucerit al treilea titlul olimpic la această ediție a Jocurilor. Cariera sa ulterioară nu este foarte bine cunoscută. În anul 1921 a participat la înființarea Comisii Naționale de Box și Lupte din Cuba. La Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris, la vârsta de 41 de ani, a participat din nou la probele de spadă, dar nu a câștigat nicio medalie. A fost președintele Comitetul Olimpic Cubanez din 1941 până în 1946.
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
la 27 septembrie 1944. Trupele de honvezi maghiare avansează la 14 septembrie peste linia de demarcație și ajung la Ginta, pe care o țin sub ocupație timp de zece zile, înainte de a se retrage. Pe 24 septembrie 1944 se dau lupte timp de câteva ore pe ulițele satului, după care honvezii se retrag. Trupele române realizează represalii la adresa localnicilor, executând 41 de persoane, maltratând alte persoane, jefuind avutul sătenilor și incendiind casa parohială a bisericii reformate ce a ars până la temelie
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi au creat o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii de guvernământ. De menționat că de îndată după întoarcerea sa în Irak în 1958 au izbucnit în sânul Partidului Democrat Kurd lupte pentru putere . Mollah Mustafa Barzani a fost acuzat de numeroși factori kurzi, mai ales intelectuali cu o orientare mai de stânga, printre care Jalal Talabani și Ibrahim Ahmed, de conservatism și tribalism, că a creat o prea strânsă conexiune între
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
francez din perioada de pionierat și teoretician al zborului spațial. S-a născut pe 8 noiembrie 1881 la Paris în familia unui industriaș din domeniul textilelor. El a fost educat la "Facultatea de Științe", studiind ingineria la Sorbona. El a luptat în Primul Război Mondial și a fost decorat cu "Legiunea de Onoare în grad de Ofițer". În noiembrie 1928, în timp ce se afla la bordul navei "Ile de France", cu care naviga către New York, s-a căsătorit cu Carmen Bernaldo de Quirós, fiica
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
fie aclamat rege de curte și a fost responsabil pentru uciderea fratelui său vitreg Joao Afonso și pentru exilul celuilalt mare rival, alt frate vitreg, Afonso Sanches. Când soțul și ginerele ei, regele Alfonso al XI-lea al Castiliei, au luptat în războiul care a avut loc în perioada 1336-1339, Beatrice a trecut granița și a mers la Badajoz să se întâlnească cu regele castilian pentru a incerca sa ajunga la un acord care să aducă pace ambelor regate; cu toate
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
17 ani, și fratele ei, Jeremy,în vârstă de 15 ani, încă încearcă să se adapteze la noua lor viața. Elenă a fost întotdeauna elevă populară, frumoasa, implicată în activitățile școlii și apropiată de prieteni, dar acum ea se trezește luptând să-și ascundă durerea de lume. Elenă și Jeremy se mută cu mătușa lor cool-dar-copleșită ,Jenna, care face tot posibilul să fie un bun părinte înlocuitor. Elenă reușește să găsească puțin confort în cercul ei social (cea mai bună prietenă
Lista episoadelor din Jurnalele vampirilor () [Corola-website/Science/333476_a_334805]
-
luată în considerație până când nu era curățat estuarul râului Scheldt de punctele puternice ale rezistenței germane. De-a lungul acestei campanii, atât aliații cât și germanii au resimțit din plin efectele lipsei trupelor de rezervă care să înlocuiască militarii care luptau de prea multă vreme în primele linii. Aliații trebuiau să depășească două obstacole majore plasate în calea ofensivei lor. Primul era formată din barierele naturale ale râurilor din estul Franței. Cel de-al doilea era Linia Siegfried, ale cărei forțe
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
afectate de luptele de pe front nu mai erau disponibili și o serie de unități militare au fost desființate, iar membrii lor destinați întăririi altor unități. Și canadienii treceau printr-o criză de personal, guvernul ezitând să mai ceară recruților să lupte în afara Canadei sau a apelor ei teritoriale și aceasta din cauza opoziției populare puternice la trimiterea soldaților în luptă în afara granițelor. Pierderile mari înregistrate de americani impuneau aducerea de rezerve proaspete din SUA. Noii recruți erau de cele mai multe ori neexperimentați și
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
ei fiind și americanul Stephen E. Ambrose, au afirmat că asediul orașului Aachen a fost o greșeală. Luptele au intrat într-un impas, aliații și-au oprit înaintare și au pierdtu 5.000 de soldați. Americanii au fost obligați să lupte lupte de stradă fiind nevoiți să cucerească practic fiecare clădire și să risipească resurse care altfel ar fi fost folosite mai bine de trupele aliate care ar fi înaintat mai repede în Germania. Ambrose a susținut că o strategie mai
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
nu i-a permis feldmareșalului Gerd von Rundstedt să se retragă pe malul estic al Rinului, afirmând că o asemenea mișcare nu ar fi făcut decât să amâne o luptă care devenise inevitabilă. Hitler a ordonat ca trupele germane să lupte pe pozițiile pe care le ocupau la momentul distrugerii digurilor. După ce apele s-au retras, iar Armata a 9-a americană a putut să traverseze Rurul pe 23 februarie, alte forțe aliate se apropiau de malul vestic al Rinului. Diviziile
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
o astfel de operațiune s-ar putea sfârși cu un dezastru. Experiența de la Beachy Head, asigurările lui Iacob II și probabil contactul efectiv cu trădătorii, l-au determinat pe Ludovic XIV să creadă că este îndoielnic că flota engleză va lupta efectiv. Rezultatul Bătăliei de la Beachy Head, lupta internă pentru putere de la Versailles și neștiința generală a guvernului în materie de problemele navale au condus și ele guvernul francez către o impresie extrem de falsă asupa stării adevărate a situației navale. Această
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
că Tourville era prea precaut sau incompetent; necunoașterea mărimii flotei aliate în 1692 în comparație cu flota lor din 1690. În bătălia din 1690 francezii au profitat de înfruntarea unei mici și nehotărâte părți ale flotei aliate, dar dacă aceasta ar fi luptat, nu ar fi fost în mod obligatoriu mai slabă ca flota franceză. După aceea Tourville a avut de înfruntat o flotă mult mai puternică, dar acest lucru nu era în concordanță cu părerea că francezii au slăbit flota aliată. În
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
aliată nu s-a schimbat prea mult și nu era prea evident să presupui că în 1692 navele aliate erau mult mai puternice. Toate acestea l-au determinat pe Ludovic XIV să îi dea lui Tourville ordinul de a se lupta cu inamicul indiferent dacă este "slab sau puternic". Strategia anglo-olandeză era pur și simplu de a ataca orice corabie franceză care intră în Canal. În acest scop nave engleze erau echipate tot timpul și noi nave au început să se
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
cum a dat lumina în dimineața din 19/29 mai 1692 lângă Capul Barfleur din peninsula Cotentin. La vederea flotei aliate, pe la ora 6am, Tourville a ținut un consiliu de război cu căpitanii săi; sfatul său personal era să nu lupte; dar Tourville se simțea obligat de ordinele stricte ale regelui de a se angaja în luptă. Mai spera totuși la fuga din flota engleză a căpitanilor cu simpatii iacobite, dar din acest punct de vedere a rămas dezamăgit. Cu briza
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
pierdut nici o navă de ambele părți iar bătălia s-a încheiat cu trecerea lui Russell la urmărire, Bătălia de la Barfleur poate fi considerată cel mult indecisă. Cu toate acestea istoricii au recunoscut îndemânarea, curajul și tenacitatea cu care francezii au luptat în acesată bătălie. Barfleur rămâne o bătălie cu care francezii se mândresc. Înfrângerile de la Barfleur, Cherbourg și La Hogue sunt privite aproape ca un sfârșit al încercării Franței de a obține supremația maritimă. Alții opinează că pierderea a 15 nave
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
drepturile sale la tronul imperial lăsându-l pe Luís moștenitor aparent. Din această poziție, el a lucrat împreună cu monarhiștii din Brazilia în câteva încercări de a restaura monarhia. La izbucnirea Primului Război Mondial s-a înrolat ofițer în armata britanică și a luptat în Flandra unde a contractat o formă virulentă de reumatism care i-a cauzat moartea la vîrsta de 42 de ani. Eforturile sale în numele Aliaților din Primul Război Mondial au fost decorate de Belgia, Franța și Marea Britanie.
Luís de Orléans-Braganza (1878–1920) () [Corola-website/Science/333517_a_334846]
-
prima zi de lupte. Luptele grele au continuat pentru încă două zile. Până în dimineața zilei de 24 iunie 1941 muriseră peste 380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
să scoată la lumină poveștile apărătorilor cetății - morți în luptă sau în lagărele naziste ca și a supraviețuitorilor. În perioada poststalinistă, apărătorii cetății și fortăreața înseși au fost reabilitați, iar propaganda sovietică a contribuit la creșterea faimei celor care au luptat la Brest. S-a ajuns până acolo încât Marea Enciclopedie Sovietică să susțină că defensiva bine organizată a fortăreței a ținut pe loc timp de o lună o întreagă divizie germană. Exagerările perioadei sovietice continuă și în zilele noastre, Vocea
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își înfășoară coada în jurul femelei și își introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația poate dura de la câteva minute la câteva ore și poate fi repetată de
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
acest film: „"Pentru prima dată în filmul românesc, povestea de dragoste dintre Nelu și Ani nu poartă niciun mesaj. El n-o determină pe ea să apuce pe drumul drept, ea nu-i este alături când el, reprezentând noul, se luptă cu vechiul și este nedreptățit, pentru simplul motiv că nici el, nici ea nu reprezintă nimic, se prezintă doar pe ei înșiși. Morala lor este îndoilenică, dar nu la nivelul marilor concepte - Ani se încurcă cu un inginer din Târgoviște
Probă de microfon () [Corola-website/Science/330003_a_331332]
-
dintre simbolurile formației Steaua București, pentru care a evoluat din 1963 și până în 1972. La fel ca și rivalitatea din deceniul anterior celui în care Suciu a evoluat pentru Steaua, dintre Costică Toma și Ion Voinescu, Vasile Suciu s-a luptat pentru un loc între buturile formației militare cu un alt portar de valoare, Carol Haidu. Vasile Suciu și-a început cariera de fotbalist la vârsta de 17 ani, evoluând pentru formația Izometal Turda. A fost descoperit de Rațiu și promovat
Vasile Suciu (fotbalist) () [Corola-website/Science/330458_a_331787]
-
august 2007 în partida terminată la egalitate 1-1, împotriva lui Blackburn Rovers, fiind înlocuit de Denilson în minutul 65. 10 zile mai târziu a înscris primul gol într-o competiție pentru Arsenal, în turul 3 preliminar împotriva lui Sparta Praga. Luptându-se pentru un loc de titular în echipa lui Arsene Wenger, Eduardo a fost des folosit în Cupa Ligii, marcând numeroase goluri împotriva lui Sheffield United și Blackburn Rovers. Eduardo a reușit în sfârșit să devină un titular în echipa
Eduardo da Silva () [Corola-website/Science/330481_a_331810]
-
din 23 aprilie până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord să împartă regatul, Edmund luând regatul Wessex și Knut restul teritoriilor. Edmund a murit
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
lipsei unui moștenitor, înainte de 1057, și a eșecului regelui pentru a pregăti calea lui Edgar la tron, a eliminat orice perspectivă de succesiune ereditară pașnică. Războiul a fost în mod clar inevitabil și Edgar nu era în poziția de a lupta, în timp ce nu avea putere din partea rudelor pentru a-i susține cauza. În consecință, Witenagemont l-a ales pe Harold Godwinson, fiind omul cel mai bine plasat pentru a apăra țara împotriva aspirărilor străine concurente. După moartea lui Harold în Bătălia
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]