31,059 matches
-
care pictorul Kazimir Malevici și-a prezentat - începând cu anii 1914-1915 - propria pictură, în care renunță la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea degajată de orice aluzie la lumea vizibilă. ""Prin suprematism" - scrie Malevici - "înțeleg supremația sensibilității pure în artele plastice"". Malevici așază, în cadrul golit de prezențe sau de aluzii la lumea concretă, mărturiile sensibilității sale, transcrise în limbajul abstract al geometriei. Programul picturii suprematiste pleacă de la observația că ceea ce contează în patrimoniul epocilor trecute nu sunt valorile practice sau de
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
cu multiplele lor poziții. În ""Compoziție suprematistă"" (1915), elementul care atrage toate celelalte planuri colorate este un trapez negru. Formele nu numai că se ridică în aer, ele se rotesc cu o forță proprie, dinamică. În timp ce alți suprematiști exploatează resursele plastice ale culorii și formei pure, nu numai în pictură, dar și în spațiul fără limite ale sculpturii (Ivan Puni) sau în colaje (Olga Rozanova), Malevici se angajează tot mai mult în căutarea mistică a unei lumi fără obiect, o lume
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
Piet Mondrian și Theo van Doesburg, grupați în jurul revistei "De Stijl". Acest purism va veni, de asemenea, în întâmpinarea căutărilor școlii "Bauhaus", constituind o premiză de la care se va revendica orice tendință spre funcționalism, spre asceză formală, spre puritatea limbajului plastic.
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
sunt și ele obiecte de amuzament cu semnificații erotice. Forma cea mai uzuală a unei reprezentări caricaturale o constituie disproporționarea și exagerarea unor anumite parți ale anatomiei. Stil grafic echivalent pamfletului scris, caricatura poate fi considerată un gen al artelor plastice care își trăiește cu precădere existența în paginile publicațiilor. Caricatura ironizează în forme directe, simbolice sau metaforice, cu text ori fără cuvinte, aspecte și mentalități sociale, persoane de notorietate sau indivizi oarecare. Caricatura amuză majoritatea dar îi și irită pe
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
imagini tridimensionale, facilitează descripția amănunțită. Site-uri destinate în exclusivitate caricaturii le putem accesa cu ușurință de pe diverse web-uri. Muzeul umorului din Montreal este poate cea mai complexă și la zi colecție de umor cu reprezentări în toate mediile plastice. Comicul este unic prin geneză și conținut, „Redus la tipul său cel mai general, comicul este totdeauna o impostură demascată” enunța Tudor Vianu. Ralph Waldo Emerson a sintetizat genial genul caricaturii în următorul aforism: „Caricatura este adesea cea mai adevărată
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
unele lucrări ale lui Leonardo da Vinci și mai ales ale lui Annibale Carracci și Gianlorenzo Bernini (1598-1680), „care puteau defini o persoană importantă din trei-patru tușe”. Până pe la jumătatea secolului XIX, o caricatură desemna o schiță premergătoare unei lucrări plastice serioase sau a unei lucrări din domeniul arhitecturii. În anul 1843 s-a organizat la Londra o expoziție de astfel de schițe "cartoons" în scopul pavoazării Casei Parlamentului. Revista londoneză Punch, prima revistă săptămânală de umor, care își începuse apariția
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Realism critic, caricatura este mai degrabă o critică a realității. O evoluție se poate totuși depista, și aceasta se poate considera ca începând cu artistul britanic William Hogarth (1697-1764). Hogarth a fost înzestrat de natură cu toate calitățile unui artist plastic și, în plus, cu un puternic simț etic și spirit critic. Dezgustat de lipsa de moralitate a concetățenilor lui, precum și a societății în general, lasă colegilor săi de breaslă să reprezinte eternele și banalele teme, el dedicându-se unei analize
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Cleveland-Blaine. O alta influentă campanie de desene satirice cunoscută drept "Belshazzar"s Feast" apare concomitent în "New York World" sub semnătura lui Walt McDougall. Forța evocatoare și de radiografiere a psihologiei comportamentale ca atribut major al caricaturii, face ca acest gen plastic să devină un ingredient sine qua non al gazetăriei care va merge în tandem cu articolele și comentariile politice, sociale și mondene în fiecare etapă istorică de acum încolo. Începând cu perioada ultimului deceniu al secolului XIX, stilul desenelor caricaturale
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
sociale și mondene în fiecare etapă istorică de acum încolo. Începând cu perioada ultimului deceniu al secolului XIX, stilul desenelor caricaturale se simplifică, renunțându-se la forma schițelor laborios executate, abordându-se un stil mai lejer al formei și liniei plastice. Acest lucru a avut un efect pozitiv asupra impactului vizual și al transmiterii mesajului într-o formă mai directă și mai concisă. Lecția stilului caricatural de la Hogarth și Daumier este uitată și prospețimea unei noi linii, mai viguroase și mai
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
încâlcit la prima vedere, se demonstrează la o analiză mai fină, a fi perfect în echilibru compozițional, nici o linie în plus, trasând cu eficacitate o atmosferă complexă și dinamică a emoției în mișcare, caracteristică sportului. Au fost și alți artiști plastici care s-au dedicat caricaturii de presă, cum ar fi: Bill Crawford ("Newark News"), Karl Hubenthal ("Los Angeles Examiner"), Lou Darvas ("Cleveland Press"), Bob Bowie ("Denver Post"), Gus Edison ("The Gumps" și "Brooklyn Standard Union"), John Pierotti ("New York Post"), Gallo
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Gibson, Hy Mayer, T. S. Sullivant. Serialul "Gipson Girl" realizat câteva decade bune de către Charles Dana Gibson, a reprezentat o cronică inspirată și versatilă a societății de mijloc și a problematicilor cotidiene ale oamenilor de rând. Însoțite de o calitate plastică desăvârșită, caricaturile de serie ale lui Gipson povestesc viața neînsemnată și situații cazuale, lucru care le-a făcut atât de populare. Germanul Hy Mayer a reprezentat cu succes acest gen caricatural cu ale sale "Travelaughs", atât pe continentul american cât
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
mai renumit caricaturist al acelor vremuri și în opinia artiștilor caricaturiști moderni și cel mai bun. Prezența sa prin publicarea nu prea mult numeroaselor desene ar fi putut trece cu ușurință neobservată dacă nu ar fi reprezentat și o calitate plastică excepțională. Grafica sa a fost atât de originală încât nu se poate compara cu nimic din ceea ce s-a făcut până la el, și nici după, cu toate că a avut o puternică influență și epigoni (John Bray, A. S. Daggy și Ed Carey
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
influență și epigoni (John Bray, A. S. Daggy și Ed Carey). Cu hașuri viguroase și luminiscente aproape teatrale, desenele lui Sullivan au o plasticitate aparte. Sullivan a avut și calitatea unui fin observator al psihologiei umane făcându-l, împreună cu abilitățile sale plastice, un geniu al genului. Tematica în general a abordat relația "El-Ea" în situații particulare dar cât se poate de obișnuite, identificându-se astfel cu situații din viața cotidiană de rutină. Poanta vizuală era susținută și de comentariul hazliu care sublinia
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
și indulgență pentru sloganul stereotip și ipocrizia politicienilor. Reviste progresiste prin atitudine au promovat un cinism și o critică intolerantă față de tarele sociale. Reviste precum "Smart Set" sau "The American Mercury" au adus un prinos de rafinament stilistic și rafinament plastic vizual. Satira și ironia nu au mai reprezentat doar o simplă șicanare convențională ci un nou mod mai inteligent de a reprezenta realitatea, ridicând totodată și ștacheta unei noi calități a presei. Presa devine un reper intelectual mai mult decât
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
presă, mai apropiată de grafică, mai metaforică, mai puțin caricaturală în linie și mai polisemică în mesaj. Cele două genuri ale graficii de presă se întrepătrund adesea, fiecare stil împrumutându-și calitățile reciproc. Ilustrația de presă rămâne totuși un gen plastic distinct și cu o caracteristică aparte în istoria publicisticii.
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
spre maturitate. În 1929, după o „lună de plâns”, ea hotărăște să renunțe la dans în ciuda unui succes de scenă remarcabil la concursul Bal Bullier, când sala întreagă ar fi vrut ca juriul să o desemneze câștigătoare. Pasionată de artele plastice, participă la niște cursuri de desen, grație cărora va deveni mai târziu autoarea unor delicate "lettrines" (inițiale stilizate) pentru cărțile de poezii "A Chaucer A.B.C." de Geoffrey Chaucer și "Poezii de doi bani fiecare". Concomitent, ea este atrasă în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales, în "Veghea lui Finnegan"; într-adevăr, urzeala acestei din urmă lucrări
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
muncă este de 3703000 persoane. Rata șomajului este 3.4% iar rata inflației este de 5.3%. Exporturile au fost de 427 miliarde dolari în 2011. Principalele produse exportate sunt: mașini și aparate electrice, textile, îmbrăcăminte, încălțăminte, ceasuri, jucării, materiale plastice și pietre prețioase. Principali parteneri la export sunt: China 52,4%, SUA 9,9%, Japonia 4%. Importurile au fost de 482 miliarde dolari în 2011. Principalele mărfuri importate sunt: materii prime și semifabricate, bunuri de consum, bunuri de capital, produse
Hong Kong () [Corola-website/Science/298777_a_300106]
-
bani de împăratul Rudolf II și adus la Praga, unde se găsește și astăzi, în "„Národni Galerie”". Întors la "Nürnberg", unde se bucură de mare prestigiu, este numit în consiliul orășenesc. În anul 1507 pictează tabloul "„Adam și Eva”", versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura "„Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
und Teufel”" („Cavalerul, Moartea și Diavolul”, 1513), "„Der heilige Hieronymus”" („Sfântul Hieronimus”, 1514) și "„Melencolia I”" („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcția auxiliară a pregătirii unor tablouri și îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria orașului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împărați germani, printre care portretul lui Carol cel Mare. Dürer a executat mai multe opere din însărcinarea împăratului Maximilian I, destinate renumelui și fastului imperial, printre
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
la diferite specii, căutând să integreze diferențele și similitudinile în cadrul proceselor de evoluție, adaptare, speciație. "Anatomia vârstelor" - studiază particularitățile de varsta survenite în decursul vieții omului. Că etalon se ia anatomia copilului și anatomia vârstnicilor ( gerontologia ). "Anatomia artistică" sau Anatomia plastică - studiază din punct de vedere estetic relațiile dintre dimensiunile, relifurile și proporțiile corpului uman, jocul mușchilor, diferite atitudini și mișcări cu scopul teoretizării și înțelegerii frumuseții. Metodele de studiu al anatomiei constau mai ales în "observație". Aceasta poate fi: Primele
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
cu ajutorul unor coloane de sprijin plasate în afara incintelor acoperite, precum și prin arcuri care se întretaie deasupra golurilor sub un unghi ascuțit la partea lor superioară. Goticul nu s-a manifestat doar în domeniul arhitecturii, ci și în cel al artelor plastice (pictură, sculptură). Deschizătoare de drumuri a fost Statuia Sfanțului Gheorghe, operă a meșterilor clujeni Martin și Georg, prima statuie ecvestra turnata în bronz în evul mediu (comandata la 1373 pentru palatul imperial din Praga).
Gotic () [Corola-website/Science/298847_a_300176]
-
(n. 9 martie 1920, București, d. 15 martie 2005, Radolfzell/Germania) a fost un medic român, specialist în Traumatologie și Chirurgie Plastică și Reconstructivă. Este realizatorul Electrodermatomului cu vacuum ca mijloc de fixare pe tegumente. După absolvirea colegiului "Sfântul Sava" din București în 1939, începe studiul la Facultatea de Medicină, dedicându-se de timpuriu specialităților chirurgicale. Contactul cu sala de operație îl
Ștefan Dorobanțu () [Corola-website/Science/298856_a_300185]
-
Sociale "Schuller-Sfetescu" din Ploiești, care i-au marcat evoluția profesională ulterioară. În 1961 se căsătorește cu Dr. Virginia Schneider, medic dermatolog. Împreună vor avea o fiică, pe Raluca. Preocupările lui Ștefan Dorobanțu s-au orientat în direcția Traumatologiei și Chirurgiei Plastice și Reconstructive. Este primul medic român care primește în 1959 calificativul de "medic primar de chirurgie plastică și reparatorie" prin concurs. În această calitate este angajat în Clinica de Traumatologie și Chirurgie Plastică, proaspăt înființată în fostul "Sanatoriu Antoniu", de către
Ștefan Dorobanțu () [Corola-website/Science/298856_a_300185]
-
Virginia Schneider, medic dermatolog. Împreună vor avea o fiică, pe Raluca. Preocupările lui Ștefan Dorobanțu s-au orientat în direcția Traumatologiei și Chirurgiei Plastice și Reconstructive. Este primul medic român care primește în 1959 calificativul de "medic primar de chirurgie plastică și reparatorie" prin concurs. În această calitate este angajat în Clinica de Traumatologie și Chirurgie Plastică, proaspăt înființată în fostul "Sanatoriu Antoniu", de către Agrippa Ionescu, abia întors din Uniunea Sovietică după o specializare de doi ani în Leningrad și numit
Ștefan Dorobanțu () [Corola-website/Science/298856_a_300185]