KorAP: Find »[drukola/base=slab & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...1136 1137 1138 ...1147 >

28,673 matches

Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424

trei arii este deci o scară de exploatare mondială care ierarhizează state puternice și state mai slabe. Ea este totodată, o scară de diferențiere (diviziune) internațională a muncii și de stratificare a veniturilor. Semiperiferia, încearcă să exploateze economic statele mai slabe în aria lor. Semiperiferia este, de asemenea, și un fel de cadru de mobilitate socială prin care unele state periferice se pot mișca ascendent, atingând, eventual, chiar statutul centrului. Astfel, America de Nord a început ca arie externă, locuită numai de indieni

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
prea multe materii prime, astfel că oferta depășește cererea. Expansiunea externă diminuează; și, întrucât sunt importate tot mai puține materii prime, producția în „centru” stagnează. Dinamica de tip marxist predomină acum pe plan intern. (Randall, 1988, p. 96) Întreprinderile mai slabe dau faliment sau sunt preluate de competitori; mondializarea crește și capitalizarea este centralizată, pregătind calea pentru o nouă expansiune. În plus, stagnarea producției în „centru” diminuează condițiile favorabile de care s-au bucurat altădată muncitorii din „metropolă”. Cum șomajul crește

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Ideea că subiacent la planul vizibil și evenimențial se desfășoară, conștient sau nu, un proces de învățare introducea însă o notă de flexibilitate. Autorii susțineau că până și adaptarea mult dorită de toți doctrinarii și managerii este un concept prea slab pentru obiectivele acestui proces, pentru că se referă la măsuri ce se iau - metaforic vorbind - pentru prinderea poștalionului din urmă, termenul mai potrivit fiind însă anticipare, care ne permite deja să așteptăm poștalionul în stație înainte ca acesta să fi ajuns

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
participarea (Social Platform, 2004, pp. 3-4, 143). La abia un an de la acest moment, a început să devină din ce în ce mai clar faptul că ceea ce se dorea un răspuns al guvernelor europene la diversele presiuni exercitate asupra modelelor de bunăstare socială avea slabe șanse de a deveni un succes. În cadrul Forumului European Economic care a avut loc la Salzburg în toamna anului 2001, doi comisari europeni au eșuat în apărarea Strategiei de la Lisabona. Un factor deloc de neglijat a fost contextul politic european

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
subsidiarității, conform căruia decizia trebuie să fie luată la nivelul optim de identificare a problemelor și orientare a acțiunilor. În România parteneriatul rămâne o verigă lipsă a dezvoltării regionale. Cauzele sunt multiple și intercondiționate: lipsa stabilității la nivelul instituțiilor centrale, slaba corelație între sectoarele ministeriale cu atribuții în dezvoltarea regională, comunicarea redusă între organismele centrale și regionale, statutul incert al organismelor regionale, implicare redusă a mecanismelor publice și nonpublice la nivel regional - și lista ar putea continua. Probabil că multe dintre

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
cu dificultățile cauzate de sărăcie, românii au început să își modifice percepția asupra cauzelor sărăciei și nu o mai atribuie individului, ci societății. Concluzii Pentru români statul este un actor important implicat în furnizarea bunăstării. Acest lucru este cauzat de slaba utilizare în cadrul societății a unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, precum și de slabele performanțe economice, economia nefiind capabilă să asigure prosperitatea pentru toți cetățenii. Însă nu se poate vorbi de un consens în ceea ce privește gradul de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
mai atribuie individului, ci societății. Concluzii Pentru români statul este un actor important implicat în furnizarea bunăstării. Acest lucru este cauzat de slaba utilizare în cadrul societății a unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, precum și de slabele performanțe economice, economia nefiind capabilă să asigure prosperitatea pentru toți cetățenii. Însă nu se poate vorbi de un consens în ceea ce privește gradul de intervenție a statului în diverse domenii ale furnizării bunăstării. Conform opiniei dominante, statul trebuie să intervină în controlul

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
a instituțiilor de producere a bunurilor publice. Narayan (1999) oferă o sinteză reușită pentru tipologizarea capitalului social în funcție de efectele sale în planul dezvoltării. El notează faptul că relațiile care stabilesc contracte între grupuri diferite (bridging social capital), fie ele și slabe, se dovedesc mult mai productive în ce privește dezvoltarea socială a întregii comunități. În schimb, grupurile închise, care promovează relații exclusiv în interiorul lor, dezvoltă un capital social de menținere a coeziunii grupurilor (bonding social capital), care în absența celui de legătură se

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
lung. Același tip de slăbiciuni au fost semnalate și de Voicu și colaboratorii săi (2002) în evaluarea Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS), la acestea adăugându-se lipsa de informații și incapacitatea de a completa aplicația (documentație stufoasă și greoaie), slaba comunicare FRDS - Consiliu Județean - Primărie - CCP, neîncrederea populației în autoritățile locale și lipsa suportului acestora, slaba implicare a comunității în derularea proiectelor - mai ales cele de tipul AGV -, finanțarea cu întârziere, evaluarea eronată a unor proiecte și nesustenabilitatea proiectelor după

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
evaluarea Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS), la acestea adăugându-se lipsa de informații și incapacitatea de a completa aplicația (documentație stufoasă și greoaie), slaba comunicare FRDS - Consiliu Județean - Primărie - CCP, neîncrederea populației în autoritățile locale și lipsa suportului acestora, slaba implicare a comunității în derularea proiectelor - mai ales cele de tipul AGV -, finanțarea cu întârziere, evaluarea eronată a unor proiecte și nesustenabilitatea proiectelor după încheierea finanțării. La un deceniu după lansarea primului fond social în 1987, Banca Mondială a organizat

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
o comunitate fiind eligibilă pentru finanțare dacă îndeplinește cel puțin trei(patru) din cele opt(zece) criterii. Sandu (2001) face o analiză a acestor criterii, subliniind relevanța lor, dar arătând și principalele limite ale acestora, mai ales cele legate de slaba diferențiere a comunităților în funcție de așezarea geografică și forma de relief, variația materialelor de construcție (munte/câmpie) și a locuințelor și gradul diferit de electrificare de la câmpie la munte. O altă limită a grilei FRDS, subliniată de Dumitru Sandu, este dată

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
de resurse publice. Literatura internațională dedicată participării în diversele ei fațete a stabilit ca un fapt evident handicapul fostelor țări comuniste în ceea ce privește resursele de activism. Din acest punct de vedere, perspectivele dezvoltării comunitare participative în România sunt considerate a fi slabe, ceea ce poate justifica apelul preponderent la programe administrate central sau la un apel excesiv la experți din afara comunităților pentru planificarea acțiunilor de dezvoltare. Îmi propun, în primul rând, să arăt că, beneficiind de o bună conceptualizare, participarea se dovedește mai

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
asistență socială în maternități sunt încă nedezvoltate, nu există nici până în prezent în toate maternitățile câte un asistent social, iar multe dintre locurile create au fost ocupate de asistenții medicali fără pregătire de asistență socială rezultați din restructurarea instituțiilor. Atenția slabă acordată prevenției abandonului se exprimă și în configurația cercetării în acest domeniu. Singurele date consistente în politicile de suport pentru familie și copil se referă la numărul copiilor abandonați și al locurilor din plasament și instituții. Nu există decât cercetări

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
1997-2000, care a mizat pe organizațiile nonguvernamentale, presupuse a oferi integral servicii de asistență socială, a dus la ignorarea dezvoltării unor servicii publice de asistență. De fapt, o asemenea opțiune ar putea fi explicată și ca o ideologie justificativă a slabului interes pentru asistența socială. Efectul a fost dispersia serviciilor publice de asistență socială într-o multitudine de servicii nonguvernamentale, punctuale, nesustenabile și care, pe ansamblu, au fost slab eficiente în termeni de cost/beneficiu. Paradoxal, s-a perpetuat înlocuirea asistenței

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
acumularea de cunoștințe în sistemul academic nu a fost suficient fructificată de guvernare ca o sursă de dezvoltare instituțională. Evaluare conclusivă Sistemul de servicii de asistență socială, deși partea specializată cea mai importantă a sistemului a reprezentat componenta cel mai slab dezvoltată a acestuia, cu incompletitudini și distorsiuni grave. Unele dintre ele pot fi sintetizate astfel: • serviciile de asistență socială s-au concentrat în cadrul instituțiilor de asistență socială rezidențială (cămine pentru copii, pentru bătrâni sau persoane cu handicap); • lipsa cvasicompletă a

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
sectorul nonguvernamental într-o perioadă incipientă (încă) a procesului de reconstrucție a sistemului de servicii și dacă această măsură poate genera un proces dezirabil de creștere a întregului sistem de servicii. O primă parte a capitolului va aborda principalele puncte slabe ale sectorului nonguvernamental și ale cadrului instituțional și legislativ de suport al acestuia, urmând ca în a doua parte să fie prezentate câteva elemente de diagnoză a sistemului public de servicii și domeniile prioritare pentru restructurarea serviciilor. Sectorul nonguvernamental Aparent

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
economică și au incitat discuții despre ce ar însemna o dezvoltare socială eficientă și prin ce mecanisme sociale ar putea fi rezolvate aceste probleme. De asemenea, fiecare sistem sanitar adoptat în Europa se dovedește a avea avantajele și punctele sale slabe, o acoperire 100% a populației cu servicii sanitare la un înalt nivel calitativ nefiind încă posibilă. Starea de sănătate, serviciile de sănătate și dezvoltarea socială Starea de sănătate a unei națiuni corelează cu multiple dimensiuni ale calității vieții: venit, loc

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
încă de la început doar schimbări parțiale, prin reglementările ei. Precaritatea resurselor financiare alocate sectorului sanitar, în perioada 1990-2005, a continuat trendul investirii deficitare în sistemul de sănătate al ultimelor decenii în România. Aceasta a generat menținerea dotării la un nivel slab a unităților sanitare publice cu aparatura medicală modernă și utilități performante și acordarea unor salarii mici personalului din sistem, comparativ cu statutul deținut. Acest fapt s-a răsfrânt direct asupra calității serviciilor medicale de care a beneficiat populația. Percepția personalului

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
și costul acestuia reprezintă o problemă de acces la serviciile medicale în afara localității. De asemenea, coplata adresată personalului medical și timpul de așteptare sunt văzute ca obstacole atât de cei din mediul rural, cât și de cei din mediul urban. Slaba informare în rândurile populației asupra necesității asigurării medicale și a condițiilor de acces la serviciile medicale menține unii beneficiari în afara sistemului public de asigurare. Conform datelor din barometrul pentru serviciile de sănătate pe 2003, mai mult de jumătate dintre români

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
însă tensiuni financiare suplimentare în unele părți ale sistemului sanitar dezavantajate față de altele și au redus controlul eficient și transparent al resurselor și așa insuficiente. Pe parcursul tranziție i s-a constatat perpetuarea marii majorități a problemelor vechiului sistem în ceea ce privește calitatea slabă a unora dintre serviciilor acordate de sistemul public, cauza fiind dotarea redusă cu utilități și tehnologie modernă a multora dintre unitățile sanitare, dispensare, policlinici și spitale, deteriorate în prezent (deși centrele universitare au avut un statut privilegiat), lipsa medicației din

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
nici o politică eficientă de atragere prin stimulente financiare serioase a personalului medical în zonele rurale. În acest context, trebuie avute în vedere pentru viitor o serie de politici eficiente care să țintească printr-o implicare financiară crescută rezolvarea principalelor puncte slabe ale stării de sănătate în România: îmbolnăvirile cu TBC, îngrijirea mai eficientă a mamei și a nou-născutului, investirea în copii și în educare pentru prevenire, asistența primară în mediul rural. De asemenea pentru grupurile sărace, găsirea unor soluții de creștere

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
intervenției sociale în această succesiune implicită. Argumentul, adesea subînțeles, a fost acela că piața este cea care permite, produce și asigură dezvoltarea, cvasiimplicit economică, și că, odată economia înscrisă pe o cale ascendentă solidă, va scădea, automat, și sărăcia. Mai slabe au fost vocile care, ținând cont de efectele sociale produse de progresul tehnnologic și permanenta redefinire a piețelor naționale și internaționale, au făcut referire la necesitatea dezvoltării economice și sociale. Paradigma liberală a dominat ideologia ultimului sfert de secol cu privire la

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
Acestea au favorizat accentuarea diferențierii salariale prin creșterea cererii pe segmentul de muncă slab calificat, ceea ce a permis menținerea unor salarii reduse în partea inferioară a distribuției lor. Și în prezent valurile migratorii sunt create sub presiunea forței de muncă slab calificate din țări mai puțin dezvoltate și/sau în care au loc convulsii sociale (America Latină, țări de la periferia Europei, Africa de Nord și Orientul Mijlociu) către țările din vestul Europei și ale Americii de Nord. La aceasta se adaugă un flux al forței calificate de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
observații simple, după părerea noastră contradictorii: există o întreagă literatură care vorbește despre modificarea și diversificarea caracteristicilor migrației internaționale, despre schimbările calitative ale fenomenului, despre tipuri de migrație; cu toate că diversificarea migrației este acceptată, efortul către evaluarea „profunzimii” diferențelor e destul de slab. Conceptul utilizat rămâne cel de migrație internațională, deși realitățile pe care le reunește sunt uneori atât de diferite, încât nu pot fi puse împreună decât în virtutea unei definiții foarte generale. Prin urmare, un prim punct este discuția despre tipuri de

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
în deplasări internaționale. Situația este documentată, la un nivel de generalitate ridicat, în cazul României (Sandu, 2002). Dintre toate tipurile de migrație, este foarte probabil ca migrația preponderent clandestină pentru muncă să aibă, din acest punct de vedere, cea mai slabă selectivitate (Massey et al., 1998). Exemplul pe care îl oferă Spania (vezi tabelul 1) ilustrează că, și în acest caz, migrația are tendința de a atrage în special tineri. Prin urmare, efectul de reducere a șomajului se produce în special

[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]