29,566 matches
-
o anchetă minuțioasă asupra distribuției sarcinilor domestice în Franța, A. Michel (1974) constată o corelație moderată între activitatea profesională feminină și participarea mai aproape de egalitate a soțului și a soției la diverse activități. Calculând un scor global al mai multor treburi domestice (bucătărie, cumpărarea de îmbrăcăminte, reparații etc.), el găsește următoarea distribuție: 6,86 la femeile casnice, 6,75 la femeile din comerțul artizanal, 6,74 la femeile muncitoare, 6,57 la funcționare și 6,26 la cadre superioare (intelectuale). Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de fratele sau sora mai mică, 8% fetele, 3% băieții. Situația în inegalitatea distribuirii sarcinilor domestice nu s-a schimbat mult în țările occidentale în anii ’90. Astfel, în SUA, indiferent dacă soția este angajată sau nu, soțul contribuie la treburile gospodărești doar pe jumătate (Strong, DeVault, Sayad, 1998). În anul 2000, aproape 63% dintre femeile din opt țări ale Uniunii Europene (Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Spania, Suedia și Marea Britanie) și din trei țări candidate (Estonia, Ungaria și Polonia) dedicau
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cu atât mai mult a femeilor singure cu copii) continuă să fie extrem de dezavantajoasă. Este greu să se surprindă prin cercetări pe bază de anchete și sondaje comportamentul efectiv al bărbaților și femeilor în spațiul domestic și în ceea ce privește participarea la treburile casnice, fiindcă ceea ce obținem noi, în fond, sunt declarațiile subiecților. Totuși, mai cu seamă în societățile tradiționale și în mare măsură în cele în tranziție, unde compartimentarea severă de roluri nu este ceva condamnabil, putem admite un grad mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
centrul de gravitate al conduitelor umane; 2.întrebări atât de generale determină răspunsuri generale, care reflectă o anumită mentalitate, dar obturează judecăți sociale mai specifice, nuanțate și pertinente. S-a constatat, de pildă, că și în materie de participare la treburile gospodărești, femeile din spațiul nord-american, deși pe ansamblu sunt înclinate mai mult decât bărbații pentru egalitate, la modul concret practică prioritar principiul echității (vezi și 6.1.2.). Întrucât multe femei nu lucrează cu normă întreagă, pe când soțul da, consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
femei nu lucrează cu normă întreagă, pe când soțul da, consideră că munca în gospodărie trebuie să reflecte acest lucru; alte femei sunt de părere că dacă soțul câștigă mult mai bine, e firesc ca el să participe mai puțin la treburile gospodărești. Sunt destule femei și în SUA care aprobă diviziunea tradițională de roluri casnice. Aceasta caracterizează femeile din rândul muncitorimii, pe când cele din clasa de mijloc sunt foarte sensibile la echitatea de tip modern (Rubin, 1994). În raportul muncă salarială-activitate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
apar în SUA femeile afro-americane și hispanice, iar la noi, cele din comunitățile de rromi. În asemenea familii, și certurile sunt mai grave, fiind determinate de consumul de alcool și droguri, de lipsa de bani, de inegalitatea flagrantă în efectuarea treburilor gospodărești, de gelozie. După cum arătam în subcapitolul 5.3.2., în viziunea mea, aceste caracteristici sunt atât de interdependente, încât formează un sindrom al incapacității de conviețuire normală care duce, în marea majoritate a cazurilor, la disoluția familială. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt statistic mai tensionate între fiice vitrege și mame vitrege decât între fii vitregi și mame vitrege. Explicațiile pot fi și de natură psihanalitică, dar ele rezidă preponderent în aceea că femeile au mult mai multe elemente în comun (inclusiv treburile casnice), de unde și potențialele surse de conflict. Așteptările pe care ceilalți le au de la mamele vitrege și pe care, așa cum s-a văzut, și le asumă ele însele, produc nu doar dezamăgiri, ci și alte costuri importante, printre care acela
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și rude. Nu s-au constatat diferențe semnificative între „singuri” și „căsătoriți” în ceea ce privește percepțiile și raporturile afective față de părinți și rude. • Persoanele singure sunt mai egocentrice. Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriți, valorizează mai mult prieteniile și sunt mai implicați în treburile obștești. • Cei singuri au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și în special îngrijirea bătrânilor și creșterea copiilor. Între părinți și copiii lor adulți are loc un complex schimb de bunuri și servicii, materiale sau simbolico-afective: ajutor financiar, ajutor în caz de boală, îngrijirea și educarea copiilor, conlucrarea în unele treburi gospodărești, sentimente de dragoste și prețuire, inducerea reciprocă de stimă și prestigiu social. Natura și dinamica respectivelor schimburi se particularizează în funcție de anumite caracteristici: a) În mediul rural, unde gospodăria continuă să fie și o unitate productivă, relațiile dintre cuplurile generaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în funcție de anumite caracteristici: a) În mediul rural, unde gospodăria continuă să fie și o unitate productivă, relațiile dintre cuplurile generaționale sunt mult mai intense, dar și mai contradictorii. În cazul conviețuirii a două sau trei nuclee conjugale, continua intersecție în treburile domestice dintre membrii familiei, cu predilecție dintre noră și soacră, este o sursă majoră de tensiuni. Permanenta interacțiune dintre bunici-părinți-copii în fluxul vieții de zi cu zi are, de asemenea, pe lângă aspecte pozitive (un suport emoțional mai bogat) și unele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
consideră că unul dintre membrii familiei are o părere (atribuire) greșită despre altul cu privire la un comportament specific, îl invită să-și testeze părerea. Dacă, de exemplu, mama se plânge că are probleme întrucât copilul „se interesează de orice, numai de treburile gospodărești, nu”, este invitată să-i dea acestuia sarcini concrete pe un timp mai întins și să urmărească riguros când, cum, în ce condiții și cu ce rezultate le îndeplinește. (În limbajul tehnic, variabilele independente și cele dependente.) În terapia
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Cu toate acestea, primăria românizatoare a Chișinăului a rebotezat o stradă în cinstea acestui neprieten al Moldovei. Unul dintre cei mai râvnitori râmători ai Moldovei a fost domnul valah C. Brâncoveanu, care în repetate rânduri s-a amestecat obraznic în treburile interne ale Moldovei, a împiedicat venirea la tronul Moldovei a lui Dimitrie Cantemir în 1710, a trădat pe moldoveni și ruși la 1711. În cinstea acestui trădător și uneltitor împotriva Moldovei, românizatorii din primărie au rebotezat o stradă a Chișinăului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
adevărata voință a poporului și nu, cum a fost în realitate, rodul unor intrigi politice). Despre evenimentele de la mijlocul secolului al XIX-lea, se exprima astfel: „Încălcarea brutală de către cercurile politice valahe a prevederilor Conferinței de la Paris, amestecul sfidător în treburile interne ale Moldovei, alungarea de pe tronul Principatelor Unite Moldova și Valahia a moldovanului Alexandru I. Cuza, dictatul politic și spiritual au făcut ca nemulțumirea față de unirea din 1862 să devină generală, culminând cu răzvrătirea împotriva aducerii cu voia turcilor a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
au acuzat guvernul comunist de falsificarea flagrantă a scrutinului. Cu această ocazie președintele în exercițiu Vladimir Voronin a ținut să acuze din nou statul român de complicitate și a avertizat pe politicienii de la București să nu se mai amestece în treburile interne ale Republicii Moldova. IV Mărturii ale identității românești a locuitorilor dintre Prut și Nistru Rostul acestui scurt capitol cu rol de replică, concluzie în același timp, nu este de a trata exhaustiv problema unității poporului român de la vest și est
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
nom d'amis ne convenait pas aux Russes", pe care Poartă nu putea conta absolut deloc 22. Cu toate acestea, Poartă Otomană ezita să întreprindă vreo măsură concretă vizând revizuirea tratatului, situație datorată, potrivit opiniei lui Alexandru Ipsilanti, nepriceperii în treburile publice a marelui vizir Izzet Mehmed pasă, "et à la pusillanimité" care îl caracteriza pe reis efendi, Raif Ismail pașa23. Încerca, totuși, să câștige timp, amânând ratificarea tratatului și numirea unui ambasador cu misiunea de a duce la Petersburg instrumentele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și întâmplat, de altfel. Suedia nu se află, însă, în situația de a-si permite să secondeze, efectiv, eforturile otomane, desi revizuirea raporturilor Porții Otomane cu Rusia, în favoarea celei dintâi, ar fi contribuit la diminuarea intercesiunilor celei din urmă în treburile interne ale Suediei. Prioritatea principală a noului monarh suedez, Gustav al III-lea, o reprezenta, totuși, consolidarea noului regim instaurat în urmă loviturii sale de stat, din 19 august 1772. În acest scop, deci, avea nevoie de relații cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
extraordinar, autor, cercetător de teren, povestitor Rosalind Hurworth de la Universitatea din Melbourne Penny Hawkins de la guvernul Noii Zeelande Karl Murray de la National Association of State Directors of Special Education (Asociația Națională de Stat a Directorilor din Învățământul Special) Oamenii de treabă de la Phillips Lead Project De asemenea, mulțumiri din suflet lui Dale Mann, caricaturistul ale cărui desene dau viață acestei cărți. Și mulțumiri lui C. Deborah Laughton de la Editura Sage Publications pentru că a supravegheat această a treia ediție în procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
pe fetiță: — De ce ai dat răspunsuri așa de ciudate la întrebările psihologului? Pe un ton serios, fetița a răspuns: — Mi-a pus niște întrebări atât de caraghioase, încât credeam că vrea răspunsuri caraghioase! Elaborarea întrebărilor bune pare a fi o treabă ușoară. Dar aceasta este una dintre zonele în care întâmpină dificultăți cercetătorii ce folosesc metoda focus grup, atât cei tineri, cât și cei experimentați. De multe ori, începătorii vin cu întrebări interesante, dar nu este foarte clar în ce fel
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
pot fi greu de găsittc " Non‑utilizatorii pot fi greu de găsit" Un număr de organizații au încercat să afle care este părerea celor ce nu le folosesc serviciile, dar unele dintre ele au descoperit că recrutarea acestora este o treabă dificilă. În general, nu există liste de non-utilizatori pe care să vă puteți baza. Chiar și listele cu populația au valoare limitată dacă participanții nu sunt conștienți sau nu sunt siguri dacă folosesc un anumit produs sau serviciu. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
dă impresia că ascultă activ. Unii moderatori se apleacă în timp ce ascultă; alții își notează elementele importante. Moderatorul nu expediază comentariile participanților și face un efort să asculte fiecare persoană din grup. El nu trebuie să vadă moderarea ca pe o „treabă” pe care e nevoit să o ducă la bun sfârșit, ci ca pe o onoare ce i-a fost acordată, anume aceea de a asculta ce au de spus aceste persoane în legătură cu subiectul respectiv. SFAT Arătați-le că vă pasă
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
de către creștini ca funcționari în administrația publică a acestei instituții. Pentru Tertulian (155-230), creștinul nu poate îmbrăca o funcție civilă datorită pericolului idolatriei, iar în Apologeticum (38, 3) accentuează concepția de prezentă în Ad Diognetum, 5, despre autonomia creștinului în treburile publice. Printre adepții noii religii se evidenția diversitatea existentă între sfera politică și cea religioasă: apare o concepție originală despre puterea civilă legitimă prin natura sa, dar golită de caracterul sacral. Opoziția nu este îndreptată împotriva romanității în general din moment ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îmbrățișate. Această trăire nu putea triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea suferinței, ignorând disprețul lumii și depunând o muncă neîntreruptă de apostolat: Suportă încercările ca un bun soldat al lui Cristos Isus. Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieții, ca să fie pe plac celor care strâng oaste. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului (2Tim 2, 3-5). Proslăvirea soldatului desăvârșit și dezinteresat în limbajul paulin și apelativul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
riturilor tradiționale romane, care i-au provocat de fapt și inerția; de aceiași natură se apropie și acuzația adusă lui Acilius Glabriones, inițiatorul schimbărilor. În realitate, acuzația acestora se baza pe refuzul de prestării serviciului militar și de a administra treburile publice, două activități ținute pe atunci la mare cinste care, pentru romani, deveniseră o noutate scandaloasă și înfricoșătoare. Pentru Domițian, atitudinea lui Clement constituia un delict, un atentat față de stat, după cum a fost considerată de către Nero și dezertarea lui Thrasea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voi de dispoziția decretului meu, încât nimeni să nu vă mai supere cu nimic. Ceea ce vi se îngăduie să faceți a și fost dispus de mine, pe cât s-a putut, încă de mult timp. De aceea Aurelius Quirinius, întâi stătătorul treburilor publice, va veghea ca ordonanța pe care am dat-o să fie adusă la îndeplinire. O altă dispoziție de-a sa adresată altor episcopi, fără a preciza numele acestora, dispunea și reluarea în folosință a cimitirelor. În continuare, istoricul din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
seamă, Licinius, care s-a luptat cu Constantin pentru putere, i-a sfătuit pe soldații săi să aducă jertfe; pe cei care refuzau îi îndepărta din armată (militia rejiciebat). Dar acest lucru nu e considerat printre persecuții: a fost o treabă cu atât mai ușoară cu cât atingea rănile Bisericilor. Imitându-l pe Dioclețian, a pus în mișcare o vastă epurare cu intenția precisă de a rămâne numai cu soldații fideli lui și de a slăbi tradiția creștină existentă încă de la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]