2,842,792 matches
-
zilele noastre sub numele Nutter MacClennen&Fish) și s-a făcut renumit că un apărător al cauzelor sociale progresiste. Începând din anul 1890 el a elaborat conceptul de „drept la viață privată” (right to privacy) despre care a publicat un articol cu acest titlu în „Harvard Law Review”, si care a fost apreciat de cercetătorul jurist Roscoe Pound ca fiind echivalent cu adăugarea unui capitol în legislația americană. Mai tarziu Brandeis a publicat o carte intitulată „Banii altora și cum sunt
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
an întreținându-se în această vreme din lecții particulare pentru studenți. În 1878 a fost primit în baroul avocaților din statul Missouri și a început să lucreze la un birou avocațial din St.Louis. Atunci și-a publicat primyl sau articol în domeniul profesional. După șapte luni, săturat de cazuri minore, a preferat să accepte oferta unui coleg de facultate, Samuel D.Warren, de a înființa împreună în 1879 un birou propriu la Boston. Warren, care îi era bun prieten și
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
caz numai ca să obțină un rezultat echitabil pentru toate părțile. Firma lui Brandeis și Warren a continuat să existe până în zilele noastre, astăzi sub numele Nutter McClennen & Fish. Brandeis a definit noțiunile moderne al dreptului individual la confidențialitate într-un articol pe care l-a publicat împreună cu partenerul său, Warren, în revistă „Harvard Law Review” din 15 devembrie 1890, intitulat „The Right to Privacy.” Stimulat de supărarea provocată de publicitatea ofensatoare în jurul activităților sociale ale familei Warren, articolul sugera un nou
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
confidențialitate într-un articol pe care l-a publicat împreună cu partenerul său, Warren, în revistă „Harvard Law Review” din 15 devembrie 1890, intitulat „The Right to Privacy.” Stimulat de supărarea provocată de publicitatea ofensatoare în jurul activităților sociale ale familei Warren, articolul sugera un nou concept juridic care urma să influențeze legislația viitoare.Plecând de la analogii cu legile privitoare la defăimare, la proprietatea literară și la ascultările clandestine, Brandeis a susținut că interesul central, chiar dacă nu formulat explicit, care este aparat în
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
obligatorii de ocrotire a bunăstării publice. Brandeis vedea în emoții o expresie pozitivă a naturii umane, si de aceea vedea în protejarea confidențialității lor o apărare împotriva reprimării spiritului uman. Între anii 1888-1890 Brandeis și Samuel Warren au scris trei articole științifice în revistă "Harvard Law School". Al treilea dintre ele, „Dreptul la viață privată, era cel mai important. Juristul Roscoe Pound aprecia că acest articol nu a făcut nimic mai puțin decât adăugarea unui capitol la legislația noastră. Brandeis și
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
apărare împotriva reprimării spiritului uman. Între anii 1888-1890 Brandeis și Samuel Warren au scris trei articole științifice în revistă "Harvard Law School". Al treilea dintre ele, „Dreptul la viață privată, era cel mai important. Juristul Roscoe Pound aprecia că acest articol nu a făcut nimic mai puțin decât adăugarea unui capitol la legislația noastră. Brandeis și Warren au discutat chestiunea fotografiilor instantanee, care erau o inovație recentă în jurnalistică, si care permiteau publicarea de fotografii și afirmații ale unor individizi fără
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
al justiției ș.a. Unele decizii pronunțate de către complete de judecată din care a făcut parte au fost controversate în presă. Astfel, în martie 2004, pe fondul unor divergențe cu ministrul justiției Rodica Stănoiu, Dan Lupașcu a fost acuzat într-un articol publicat în cotidianul România Liberă, sub semnătura jurnalistului Silviu Alupei, că împreună cu avocatul-deputat Ion Neagu „patronează mafia din justiție”, întrucât în anul 2001 a decis eliberarea cetățeanului turc Husayn Saral, arestat pentru jaf armat în țara natală. Cercetările efectuate de
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
verificări, constatând că acuzațiile sunt nefondate, situație în care Plenul CSM, prin hotărârea din 17 martie 2011 a admis cererea de apărare a reputației profesională, apreciind că „prin gravitatea afirmațiilor denigratoare, neconforme cu realitatea, la adresa domnului judecator dr. Dan Lupașcu, articolele de presa menționate sunt în masura să influențeze negativ și nejustificat opinia publică în legatura cu integritatea și probitatea morală și profesională a magistratului în cauza și să-l supună discreditarii, afectându-i astfel reputația profesională și imaginea publică”. Ca
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
la disciplina Drept civil. Dan Lupașcu a făcut parte din două echipe de cercetare științifică (2008-2011), a fost corespondent național într-un proiect european de cercetare având ca beneficiar Comisia Europeană (2015) și a publicat mai multe lucrări juridice (studii, articole, note, monografii, cursuri universitare, culegeri de jurisprudență, culegeri de acte normative). De asemenea, a făcut parte din numeroase comisii de elaborare a unor acte normative și colegii de redacție ale unor publicații juridice. Dan Lupașcu este membru fondator al Asociației
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
de al Doilea Război Mondial; pentru Lituania, a fost o mare pierdere economică și morală; pentru Europa a contribuit la escaladarea tensiunilor premergătoare războiului. Klaipėda (în germană: "Memel"), un important port din Prusia Orientală, a fost separat de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
morală; pentru Europa a contribuit la escaladarea tensiunilor premergătoare războiului. Klaipėda (în germană: "Memel"), un important port din Prusia Orientală, a fost separat de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
și a întreținut speranța că este doar o retragere temporară. La ora 1:00 am în 23 martie, Urbšys și Ribbentrop au semnat un tratat, retroactiv din 22 martie, prin care Lituania ceda voluntar regiunea Klaipėda Germaniei. Tratatul cuprindea cinci articole: Chiar înainte ca tratatul să fie semnat, soldații germani intraseră deja în . Adolf Hitler, la bordul crucișătorului ', a făcut personal un tur al orașului și a ținut o cuvântare. Flota ce mergea spre Klaipėda cuprindea cuirasatul "Admiral Graf Spee", crucișătoarele
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
în Zagreb cu soțul ei timp de 43 de ani până în 1972, când cei doi s-au mutat înapoi la Innsbruck. A murit la 20 august 1978,la 87 de ani. Nepoata lui Budisavljević, Silvija Szabo, scria că, întrucât un articol apărut în ziarul "" în anii 1980 o descria drept simplă activistă a Partidului Comunist în cadrul Crucii Roșii, ceea ce știa ca nu este adevărat, s-a hotărât să citească jurnalul bunicii ei în 1983 pentru a afla ce anume a făcut
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
și culturale, tratamentul pacienților vulnerabili, lipsa asistenței medicale potrivite, respectiv condițiile de detenție de la secțiile de poliție. O altă problemă este faptul că mulți deținuți împart paturile, ceea ce duce atât la încălcarea demnității, cât și la probleme de igienă. În articolul 78 din Legea 254/2013 este prevăzut dreptul la muncă al deținuțlor. În aceeași lege este prevăzut faptul că Administrația penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv penitenciare, interesate în folosirea la
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
și aromâna în Crușova, deși este vorbită de doar ~10% din populație. Sârba este cooficială în Čučer-Sandevo. Bosniaca este singura limbă minoritară recunoscută care nu este oficială la nivel local în nicio comună. Politica lingvistică a Macedoniei este reglementată prin Articolul 7 al Constituției Republicii Macedonia și de Legea Limbilor. Conform Constituției: Macedoneana ("makedonski jazik") este o limbă slavă de sud, vorbită ca limbă maternă de circa 1,4-2,5 milioane de oameni, în principal în Macedonia, dar și de diaspora
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
centrului administrativ din Bobigny. În prezent trăiește la Besançon (Doubs), unde își urmează parcursul artistic. "Who’s Who Art" îi califică arta drept o „abstracție lirică”, „futurism”, „pictură spontană”. În 2004, "Enciclopedia de Arte din Franche-Comté" îi va consancra un articol : „Pictor atipic, el caută în cadrul abstractizării apariția îndepărtată a figurativului. Pictura sa exprimă căldura unui real torturat, născut parcă dintr-o piele colorată. Conform cuvintelor artistului, pânzele realizate sunt create deopotrivă sub imperiul impulsului, cât și în urma unei faze de
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]
-
la Spitalul Central Militar de la Refidim în Sinai, sub comanda mentorului său, Roni Rozin. În urma experienței acumulate, cei doi au elaborat o teorie a Spitalului de triaj. Rezultatele experienței lui în tratamentul răniților au fost publicate de Pfefferman într-un articol în „Journal of Trauma” din anul 1976. În anii 1974-1976 Pfeffermann s-a perfecționat la New York în tranplantări de rinichi și în imunologie la profesorul Samuel Kountz. Întors în patrie a condus împreună cu prof. Arie Durst unitatea de transplantări de
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
și din închirierea pentru evenimente ocazionale. În prezent, Prințesa Sophie von Hohenberg, o descendentă a lui Franz Ferdinand, solicită restituirea castelului către familia ei, care nu a fost recunoscută niciodată ca parte a Casei de Habsburg, pe motiv că dispozițiile articolului 208 din Tratatul de la Saint Germain și articolul 3 din Legea cehoslovaca nr. 354 din 1921 nu se aplică acesteia. Ea a deschis un proces în decembrie 2000 la Benešov, orașul cel mai apropiat, pentru restituirea castelului și a dependințelor
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
Prințesa Sophie von Hohenberg, o descendentă a lui Franz Ferdinand, solicită restituirea castelului către familia ei, care nu a fost recunoscută niciodată ca parte a Casei de Habsburg, pe motiv că dispozițiile articolului 208 din Tratatul de la Saint Germain și articolul 3 din Legea cehoslovaca nr. 354 din 1921 nu se aplică acesteia. Ea a deschis un proces în decembrie 2000 la Benešov, orașul cel mai apropiat, pentru restituirea castelului și a dependințelor sale formate din 6.070 de hectare (15
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
2 băieți și 3 fete); una dintre fiicele lui suferă de autism. În 2010, a fost invitat și a acceptat să lucreze în Kazahstan, ca profesor și cercetător la Universitatea Nazarbaiev. În timpul șederii sale, el a publicat o serie de articole în reviste de cercetare și a predat diferite cursuri în diferite domenii ale biologiei și medicinei. El se concentrează pe un posibil rol al infectiilor cronice, tulburărilor metabolice și imunosupresiei la dezvoltarea cancerului. În 2011, el a fost distins cu
Ken Alibek () [Corola-website/Science/335974_a_337303]
-
sale a ajutat ca taxonomia acestor grupuri să fie mai ușor de înțeles. El si-a făcut un nume de mare onoare în patria sa, contribuind lucrări cuprinzătoare micologice în domeniul regional și național, în plus și publicarea mai multor articole investigative despre speciile finlandeze. Karsten a contribuit, de asemenea, cu un ierbar cu descrieri, "Exsiccati Fungii Fenniae" compus din exemplare în principal finlandeze și colectate de el însuși. etter Adolf Karsten este considerat a fi părintele micologiei finlandeze. "Karstenia", revista
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
a fost oprită de poliția secretă a partidului și toți trei au fost duși la interogatoriu. Ceilalți semnatari au fost supuși ulterior unor interogatorii și li s-au percheziționat locuințele. La sfârșitul anului 1978, cu toate acestea, Vaculík a publicat articolul „Observații cu privire la curaj”, care a dat tonul criticii realizate de semnatarii Cartei. Majoritatea semnatarilor cartei făceau parte din intelectualitatea de la Praga și Brno, iar Vaculík și ceilalți au devenit atât de izolați încât cetățenii de rând nu au mai putut
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
lui Vaculík au asigurat o discuție permanentă cu privire la poziția și rolul Cartei. Vaculík a continuat să scrie; interdicția oficială cu privire la scrierile sale a fost ridicată la sfârșitul anului 1989. El a avut o rubrică săptămânală în "Lidové noviny", care conținea articole pe diverse teme politice și culturale cehe, precum și despre activitatea anticomunistă desfășurată în trecut. Vaculík a murit din cauze naturale, la vârsta de 88 de ani, pe 6 iunie 2015, la Praga.
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
fost arondată nou-înființatelor . Ulterior, Marmont l-a abandonat pe Napoleon în din 1814, și a fost declarat trădător. Astfel, în franceză a apărut cuvântul "ragusade" cu sensul de „trădare”. Nobilimea ragusană nu era unită în idei și în acțiune politică. Articolul 44 al "Decretului din 1811" abolea instituția " "din legea moștenirii, prin care francezii au permis nobililor mai tineri să ia parte la moștenirea familiei, drept pe care anterior nu îl aveau. Conform unui inventar efectuat în 1813 în districtul Dubrovnik
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
mută la Nürnberg, unde a primit statutul de azilant și unde a fost repartizat de autoritățile germane în Kronach, o localitate în Bavaria. Au urmat zeci de expoziții, printre care la Nürnberg, Rotterdam și Kulmbach, în urma cărora au apărut nenumărate articole în presa germană("Ideen und Geschick machen Bäume zu Kunstwerken projekt MGFG-Abiturienten haben mit dem Bildhauer Christian Sergiu Ianza Skulpturen aus Holz erschaffen Bayerische Rundschau vom 18.04.2011 / Stadtseite", ș.a.). A predat cursuri la Universitatea Populară din Germania. În
Ianza Cristian Sergiu () [Corola-website/Science/336040_a_337369]