285,874 matches
-
Franței între 1060 și 1067. Atunci când al treilea fiu al Adelei, Robert "Frizonul", a început să pretindă domnia asupra Flandrei în 1071 în defavoarea contelui legitim, Arnulf al III-lea (fiul celuilalt fiu al Adelei, Balduin al VI-lea), ea a solicitat regelui Filip I să îl oprească pe Robert. Filip a trimis trupe în sprijinul lui Arnulf, printre care și un contingent de cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric) înainte
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
Frizonul". Pentru plecarea în cruciadă, el și-a vândut o parte dintre proprietățile pe care le avea în Principatul episcopal Liège. În 1098, el a fost trimis înapoi la Constantinopol împreună cu Hugue de Vermandois în timpul asediului asupra Antiohiei, pentru a solicita ajutoare din partea împăratului bizantin Alexios I Comnen. Pe parcurs, Balduin a dispărut în timpul unui raid al turcilor selgiucizi în Anatolia și se presupune că ar fi căzut ucis. Balduin a fost căsătorit din 1084 cu Ida de Leuven (fiică a
Balduin al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324539_a_325868]
-
în schimbul eliberării abatelui, a obținut eliberarea lui Atenulf și recunoașterea stăpânirii acestuia asupra Gaetei. În toamna anului 1058, fiul mai mare al lui Atenulf, care se logodise cu o fiică a normandului Richard I de Capua, a murit. Richard a solicitat totuși obținerea "morgengab" (dotei). Ducele a refuzat și, ca urmare, Richard a asediat și a cucerit Aquino, una dintre posesiunile rămase Gaetei. Desiderius de Benevento (viitorul papă Victor al II-lea), noul abate de Montecassino, l-a convins pe Richard
Atenulf I de Gaeta () [Corola-website/Science/324566_a_325895]
-
organizațiilor teritoriale, comitatense, cercuale și comunale, prin intermediul cărora consiliul nu doar a orientat, ci a condus efectiv viața politică din Transilvania. La data de 9 noiembrie 1918 consiliul ia decizia de a trimite o notă diplomatică guvernului maghiar prin care solicită preluarea "puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
data de 9 noiembrie 1918 consiliul ia decizia de a trimite o notă diplomatică guvernului maghiar prin care solicită preluarea "puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918, termenul de îndeplinire fiind fixat la 12 noiembrie 1918, la ora 18. Guvernul maghiar răspunde solicitând o amânare de 12 ore, iar apoi trimite o delegație condusă de contele Oszkár Jászi, ministru al naționalităților pentru tratative. Dar condițiile prezentate de guvernul maghiar la 13 noiembrie 1918 sunt respinse după două zile de negocieri, iar în seara
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
Pandulf. Cu toate că Pandulf s-a conformat, ostatecii au reușit să evadeze, drept pentru care Capua a fost imediat supusă asediului. Odată ce Conrad a preluat acest principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
el a cucerit Sorrento, care fusese cucerit de către Pandulf în 1034. Apoi, Guaimar va oferi Sorrento fratelui său, Guy, odată cu titlul ducal. De asemenea, el a primit omagiul din partea ducelui de Neapole, Ioan al V-lea, care anterior, în 1037, solicitase medierea Constantinopolului. Înspre nord, Guaimar a adus sub ascultarea sa Comino, Aquino, Traetto (în mai 1039), Venafro (octombrie 1040), Pontecorvo și Sora. În iunie 1040, el a ocupat și Gaeta, care fusese cucerită de Pandulf de Capua în 1032. După
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
de revoltă antibizantină și imediat au trecut la cucerirea Apuliei, aflate în teritoriul catepanatului bizantin. Față de această situație, Guaimar le-a acordat tot sprijinul, iar în 1042, răsculații l-au ales pe Guillaume Braț de Fier drept conte și au solicitat aprobarea din partea lui Guaimar, pe care l-au aclamat, în totală opoziție cu procedurile bizantine (1043). Guaimar, în concordanță cu teoria feudală, le-a acordat Melfi ca feudă. În 1044, împreună cu Guillaume Braț de Fier, Guaimar a început cucerirea Calabriei
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
urmă din 1046, căruia Guaimar i-a dat-o ca soție pe sora sa, Gaitelgrima. Totuși, în 1047, munca de o viață a lui Guaimar nu era sigură. În acel an, împăratul Henric al III-lea a venit pentru a solicita omagiul din parte ducilor din sudul Italiei. Împăratul a restituit Capua lui Pandulf și a preluat sub suzeranitatea sa directă Aversa și Melfi. În continuare, l-a privat pe Guaimar de titlurile sale asupra Apuliei și Calabriei, punând capăt tulburătoarelor
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt incursiunilor normanzilor asupra teritoriilor bisericești. La puțin vreme după aceea, Drogo a fost asasinat, probabil în urma unei conspirații finanțate de bizantini. În același an, pe 3 iunie 1052, Guaimar a
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante de cartier, nunți țărănești de la marginea Bucureștiului, din 1892 începând să fie solicitat de către localurile centrale, mai pretențioase. În 1894 pleacă în primul său turneu în străinătate, în Belgia, revistele muzicale din România începând să scrie apreciativ despre taraful său. Întors în București, în 1895, începe să cânte la „Berăria cooperativă” de lângă Teatrul
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
din Italia, al cărui patriarh deținea putere teritorială ca reprezentant al împăratului de la Constantinopol, independent de papa de la Roma. Ducele longobard de Spoleto și regii longobarzi din nord (Langobardia Major) au supus teritoriul roman unei reale amenințări, iar Aistulf a solicitat tribut din partea papei Zaharia. După ce Zaharia a murit în martie 752, Papa Ștefan al II-lea s-a deplasat special la Quiercy-sur-Loire în 753, pentru a se întâlni cu Pepin cel Scurt (care se încoronase la Soissons cu binecuvântarea papei
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
și epitafurile sunt editate de Ernst Dümmler. Paul a mai scris un rezumat asupra "De significatu verborum" al lui Sextus Pompeius Festus, pe care l-a dedicat chiar lui Carol cel Mare. Pe când se afla în Francia, Paul a fost solicitat de către Carol cel Mare să compileze o colecție de omilii. A pus în practică această cerință după ce a revenit la Montecassino, iar compilația a avut o largă utilizare în bisericile france. De asemenea, i s-a mai atribuit o Viață
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea predecesorului său Mufarrag. Sawdan a invadat teritoriile Principatul longobard de Benevento, forțându-l pe principele Adelchis să plătească tribut. În 864, el a reușit să obțină în cele din urmă învestitura oficială solicitată anterior de Mufarrag. La jumătatea anilor '60, un călugăr franc numit Bernard și doi însoțitori ai săi, aflați în pelerinaj spre Ierusalim, s-au oprit în Bari. Ei au izbutit să obțină din partea lui Sawdan scrisori de liberă trecere pentru
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
echipei mobile din Milano și investighează uciderea lui Carmelo Tindari, un prieten de-al lui Tano Cariddi (Remo Girone), care a devenit director al Băncii Antinari după moartea Giuliei, dispărută în circumstanțe neclare în largul coastei de la Nassau. Tindari îi solicitase lui Tano o finanțare pentru construirea unei cazinou, care urma să fie folosit apoi pentru a "spală" veniturile ilicite ale Mafiei. Într-o zi, pe când Tindari era invitat la o expoziție de la Bancă Antinari, a fost împușcat cu sânge rece
Caracatița 4 () [Corola-website/Science/324608_a_325937]
-
de afaceri important în complicitate cu Mafia (care îi încredințează bani pentru că acesta să-i investească). El încearcă acum să obțină controlul asupra unei importante companii internaționale de asigurări. În speranța obținerii sprijinului președintelui companiei de asigurări, Filippo Rași, el solicită (și obține prin șantaj) să se căsătorească cu Esther Rași (Simona Cavallari), fiica onestului președinte al companiei. Cattani încearcă să o convingă pe Esther să nu se căsătorească cu Tano, dar nuntă are totuși loc și, după sinuciderea tatălui ei
Caracatița 4 () [Corola-website/Science/324608_a_325937]
-
mitraliere, mortiere și mine. O parte din aceste operații clandestine au fost aranjate de Uniunea Sovietică. Un aspect interesant cu privire la acest conflict este faptul că deși membră a NATO și atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenția aliaților săi, pentru apărarea colectivă, potrivit articolului 5 din Tratatul de la Washington. Această situație s-a datorat faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
SS “Canberra” dispunea de un fel de fax, care a fost utilizat pentru transmiterea a 202 imagini în timpul războiului. Banda de comunicație fusese închiriată de marina britanică de la US Defense Satellite Communications System, sistem folosit la comunicații internaționale. Televiziunea a solicitat de mii de ori o bandă de transmitere mai largă, dar oficialii S.U.A. au fost de neclintit. Producătorii de televiziune au suspectat că refuzul autorităților ar fi fost motivat. În timpul războiului din Vietnam se dovedise că imaginile de televiziune cu
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Spre deosebire de tatăl său, Guaimar al IV-lea s-a opus lui Pandulf de Capua și a reușit să atașeze posesiunile acestuia din urmă Principatului de Salerno, pentru prima dată după perioada lui Pandulf Cap de Fier. În 1038, el a solicitat arbitrajul celor doi împărați, cel occidental și cel bizantin, pentru rezolvarea situației create de Pandulf de Capua, însă doar împăratul Conrad al II-lea a dat curs, astfel încât Salerno a trecut cu totul în sferă de influență a Occidentului. Conrad
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Capua, ivite după moartea principelui Landulf al II-lea din 879 și l-a restaurat pe Pandenulf în defavoarea lui Lando, noul principe promițând să îl atace pe Docibilis I. Pandenulf a reușit să captureze Formia, drept pentru care Docibilis a solicitat sprijinul unor mercenari sarazini din Agropoli. În cele din urmă, Docibilis și papa Ioan s-au întâlnit chiar la Gaeta și au încheiat pacea. Împreună, ei au asediat fortăreața musulmanilor de la Garigliano. După moartea papei Ioan al VIII-lea, Docibilis
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
Apulia urmând să revină lui Landulf, iar teritoriile din Campania lui Guaimar. Însă, în vreme ce acțiunea lui Guaimar s-a bucurat de succes, Landulf nu a reușit să avanseze în teritoriul bizantin, drept pentru care principele de Capua și Benevento a solicitat ajutorul și din partea ducelui Theobald I de Spoleto, insă lipsa de scrupule a acestuia din urmă a provocat ruperea întregii alianțe, drept pentru care Guaimar, la începutul anilor '30, a revenit la supunerea față de Bizanț, aceasta și în urmă persuasiunii
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
sarazinilor din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc ultimele deportări de la Lucera. Apariția sarazinilor în sudul Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
al emiratului de Bari a fost Khalfun, un conducător berber venit probabil din Sicilia. După moartea sa în 852, el a fost succedat de Mufarrag ibn Sallam, care a întărit cucerirea msuulmană și a extins frontierele emiratului. El a mai solicitat recunoașterea oficială din partea califului de la Bagdad al-Mutawakkil și a guvernatorului Egiptului ca "wăli" (însemnând prefect care guvernează o provincie a Imperiului Abbasid). Cel de al treilea și totodată ultimul emir de Bari a fost, care a preluat puterea în jurul anului
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
ultimul emir de Bari a fost, care a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea lui Mufarraq. Sawdan a invadat pământurile ducatului longobard de Benevento silindu-l pe ducele Adelchis să plătească tribut. În 864, el a obținut învestitura oficială solicitată anterior de Mufarrag. Orașul Bari a fost înzestrat cu o moschee, palate și edificii publice. Sarazinii au efectuat raiduri silind populația să se deplaseze dinspre câmpii și regiunile de coastă către interior și zone mai bine protejate de pe dealuri. Orașele
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]