33,912 matches
-
Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968, împreună cu G. Nemeș) și unde a fost atestat cercetător științific. A înființat și a condus Laboratorul de Holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică, Secția Laseri. În 1984 a
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
opt volume „Proceedings SPIE”(publicate în S.U.A., 1994-2013) și editor-șef al revistelor „Proceedings Romanian Academy”- Seria A și, din începând cu anul 2000, „Romanian Reports in Physics” (revista cu cel mai mare factor de impact ISI Thomson între revistele Academiei - 2016). A fost ales: Ca vicepreședinte al Academiei Române, a înființat Școala de studii avansate a Academiei (SCOSAAR) cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
Seria A și, din începând cu anul 2000, „Romanian Reports in Physics” (revista cu cel mai mare factor de impact ISI Thomson între revistele Academiei - 2016). A fost ales: Ca vicepreședinte al Academiei Române, a înființat Școala de studii avansate a Academiei (SCOSAAR) cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare a Academiei și
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
ISI Thomson între revistele Academiei - 2016). A fost ales: Ca vicepreședinte al Academiei Române, a înființat Școala de studii avansate a Academiei (SCOSAAR) cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare a Academiei și corelarea ei cu Strategia națională pentru cercetare-dezvoltare-inovare și Programul UE “Horizon 2020”, a coordonat activitatea unor secții științifice ale Academiei
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
fost ales: Ca vicepreședinte al Academiei Române, a înființat Școala de studii avansate a Academiei (SCOSAAR) cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare a Academiei și corelarea ei cu Strategia națională pentru cercetare-dezvoltare-inovare și Programul UE “Horizon 2020”, a coordonat activitatea unor secții științifice ale Academiei ș.a.
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
a Academiei (SCOSAAR) cu o organizare și o structură compatibilă cu școlile doctorale europene, a coordonat evaluarea institutelor de cercetare ale Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare a Academiei și corelarea ei cu Strategia națională pentru cercetare-dezvoltare-inovare și Programul UE “Horizon 2020”, a coordonat activitatea unor secții științifice ale Academiei ș.a.
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
Academiei (având și experiența unor consultări cu Academia de Științe din Paris), a coordonat elaborarea Strategiei pentru cercetare a Academiei și corelarea ei cu Strategia națională pentru cercetare-dezvoltare-inovare și Programul UE “Horizon 2020”, a coordonat activitatea unor secții științifice ale Academiei ș.a.
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
colaboratori și creând, cum se spune, o școală. Alături de el au lucrat Ioan M. Anton, Iosif Preda, Francisc Gyulai, Octavian Popa, Viorica Anton, Ernest Sisak, Valentin Dobîndă. Laboratorul a devenit sub conducerea sa o bază de cercetare din Timișoara a Academiei. Cercetările acestui colectiv au fost publicate de Editura Academiei în anii 1984-1985 în lucrarea "Cavitația", sub semnătura acad. Ioan M. Anton. Lucrări semnificative în care au fost publicate rezultatele cercetărilor asupra cavitației în timpul vieții sale sunt "Turații maxime și minime
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
el au lucrat Ioan M. Anton, Iosif Preda, Francisc Gyulai, Octavian Popa, Viorica Anton, Ernest Sisak, Valentin Dobîndă. Laboratorul a devenit sub conducerea sa o bază de cercetare din Timișoara a Academiei. Cercetările acestui colectiv au fost publicate de Editura Academiei în anii 1984-1985 în lucrarea "Cavitația", sub semnătura acad. Ioan M. Anton. Lucrări semnificative în care au fost publicate rezultatele cercetărilor asupra cavitației în timpul vieții sale sunt "Turații maxime și minime posibile în cazul unei stațiuni de pompare date" (1943
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
prin bursa acordată. Revenit în țară în 1939, Victor Tufescu este numit profesor la Școala Normală Superioară din București,unde va rămâne până în 1941. Își începe cariera universitară în 1941, când este numit conferențiar suplinitor la catedra de geografie a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, iar în 1946 devine profesor titular și șef de catedră. Aici a constituit Seminarul de Geografie Economică, împreună cu Nicolae Al. Rădulescu, care avea ca scop dezvoltarea învățământului și a cercetării științifice a
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
1944, unde ocupă funcția de șef al secției de Geografie Fizică până în 1950, precum și printre cei ai Revistei Geografice a ICGR, care a continuat pentru 4 ani activitatea Buletinului Societății Regale Române de Geografie. În 1942, este ales membru al Academiei de Științe, unde ocupa postul de secretar de secție. Între 1947-1958, împreună cu alți geografi cunoscuți, constituie colectivul de geografie a Academiei Române, unde este cercetătorul principal la Proiectul de Sistematizare a Agriculturii din România. Între anii 1952-1955, lucrează ca proiectant principal
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
este cercetătorul principal la Proiectul de Sistematizare a Agriculturii din România. Între anii 1952-1955, lucrează ca proiectant principal la Institutul de Proiectări Silvice București, unde realizează cercetări amănunțite asupra torenților și alunecărilor de teren. În 1956 este numit profesor la Academia de Științe Economice din București. Între 1970-1978, este coordonator al "Atlasului Național de Geografie al României", publicat sub egida Academiei Române. Pe lângă lucrările cu caracter didactic și unele proiecte de sistematizare, a mai publicat peste 250 de lucrări de geografie. Acestea
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
peste 250 de lucrări de geografie. Acestea îi dau titlul de geograf complet, având contribuții esențiale în geografia fizică, regională, umană, precum și in geomorfologie. Dintre aceste contribuții, concepte și idei mai importante sunt: În colaborare cu cercetători geografi din colectivele Academiei și apoi de la Institutul de Geografie a abordat probleme ale mărimii medii a satelor. O altă elaborare colectivă în cadrul Institutului de Geografie o constituie realizarea hărții densității populației totale sau a populației agricole la recensămintele din 1956 și 1966. Un
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
imediat postbelice, îl constituie geografia politică. A fost preocupat și de transferul informației științifice masei cititorilor, redând într-o formă accesibilă puplicului larg unele prezentări regionale sau probleme de mare actualitate științifică. În 1942 și 1947 a fost membru al Academiei de Științe din România, secția de Geologie-Geografie, unde a activat și ca secretar de secție timp de doi ani. . Când în 1992 Academia Română conferea geografului Victor Tufescu titlul de membru al acestui înalt for științific, geografia românească sărbătorea al patrulea
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
Spacu din partea Societarii de Chimie din România. Este membru de onoare al Societății Române de Stiință Materialelor și Creștere a Cristalelor. I-a fost acordat premiul "Maria Brezeanu" de filială română a "American Chemical Society" (2014). Este membru ales al "Academiei Europaea" (2004), membru corespondent (ales) al Academiei Europene de Stiinte, Arte și Litere, Paris (2004) și membru ales al "European Academy of Sciences" (2010). Interviuri
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Este membru de onoare al Societății Române de Stiință Materialelor și Creștere a Cristalelor. I-a fost acordat premiul "Maria Brezeanu" de filială română a "American Chemical Society" (2014). Este membru ales al "Academiei Europaea" (2004), membru corespondent (ales) al Academiei Europene de Stiinte, Arte și Litere, Paris (2004) și membru ales al "European Academy of Sciences" (2010). Interviuri
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
moștenit" de la regimul "burghezo-moșieresc", cu mulți prieteni străini. Dar participă la refacerea Muzeului, redeschis în 1948, și capătă treptat stima noilor conducători (care, oricum, aveau nevoie de un savant competent și reputat), fiind în 1949 numit coordonatorul colectivului "Faună" al Academiei R.P.R.. În 1954 devine directorul Institutului de cercetări piscicole, iar în 1958 șef al secției de Oceanologie al Academiei și director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care îl va deține necontestat timp de trei decenii
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
stima noilor conducători (care, oricum, aveau nevoie de un savant competent și reputat), fiind în 1949 numit coordonatorul colectivului "Faună" al Academiei R.P.R.. În 1954 devine directorul Institutului de cercetări piscicole, iar în 1958 șef al secției de Oceanologie al Academiei și director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care îl va deține necontestat timp de trei decenii, continuând să cerceteze, să publice articole științifice, să predea, să conducă lucrări de muzeologie, de cercetare, de publicare, să
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
a meșterilor italieni stabiliți în jurul anilor 1900 la Câmpulung Muscel. În 1921, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, la clasa de sculptură a lui Dimitrie Paciurea. A părăsit această școală, în 1925, pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul studiază la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi se îndreaptă și spre cursurile libere ale Academiei “Le Grande Chaumiere”, intrând în atelierul-școală a lui Bourdelle. După debutul expozițional ce se consumă la București în 1928, cariera lui Baraschi va intra pe o
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
Baraschi era premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 primea o bursă de studii în Franța. Ca și prietenul său Mac Constantinescu, sculptorul studiază la Academia Julian în preajma lui Marcel Bouchard, apoi se îndreaptă și spre cursurile libere ale Academiei “Le Grande Chaumiere”, intrând în atelierul-școală a lui Bourdelle. După debutul expozițional ce se consumă la București în 1928, cariera lui Baraschi va intra pe o traiectorie continuu ascendentă, devenind unul dintre cei mai expresivi maeștri ai artei sculpturale, evidențiat
Constantin Baraschi () [Corola-website/Science/307088_a_308417]
-
într-o profundă cunoaștere a picturii europene, reușește să creeze o imagistică abstractă. În pânzele sale strălucirea culorii este susținută de o paradoxală alianță între suprafețele aplatizate ale formelor și o tușă liberă, vibrantă, gestuală. Studiază în același timp la Academia de Belle-Arte și la Academia Liberă „Guguianu”, unde îi are ca profesori pe Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Ciucurencu. Debutează la Salonul Oficial din București, in 1947. Își construiește o carieră solidă având mai multe expoziții personale și
Ion Pacea () [Corola-website/Science/307090_a_308419]
-
picturii europene, reușește să creeze o imagistică abstractă. În pânzele sale strălucirea culorii este susținută de o paradoxală alianță între suprafețele aplatizate ale formelor și o tușă liberă, vibrantă, gestuală. Studiază în același timp la Academia de Belle-Arte și la Academia Liberă „Guguianu”, unde îi are ca profesori pe Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Ciucurencu. Debutează la Salonul Oficial din București, in 1947. Își construiește o carieră solidă având mai multe expoziții personale și colective în țara și în
Ion Pacea () [Corola-website/Science/307090_a_308419]
-
Enescu” din București între anii 1948-1958 și în Cvartetul de coarde al Uniunii Compozitorilor, între 1953-1958. Între 1968-1989, a fost secretar al Uniunii Compozitorilor. În 1991 a devenit membru corespondent al Academiei Române, din același an fiind și profesor asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
(n. 24 august 1902, Bârlad - d. 19 ianuarie 1971, București) a fost un inginer energetician român de origine evreiască, membru titular al Academiei Române din anul 1963, ales și membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. Între anii 1921-1926 a studiat la Școala Politehnică din București, unde s-a specializat în inginerie electromagnetică, obținând titlul de inginer electrotehnician. După absolvire, în 1927, s-a angajat la "Societatea de Gaz și Electricitate
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]