28,559 matches
-
cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
de mare dintotdeauna: I. Gr. Periețeanu, poet al mării (1942), Marea și muzica (1944), Camo˜es, cavalerul mării (1945), Cristofor Columb, conchistadorul lumii noi (1946). SCRIERI: Sub lumina lunei (în colaborare cu V. Cotan), București, 1921; Morții, București, 1922; Fii fericirea mea!, București, 1923; Stafiile dragostei (în colaborare cu Dr. Ygrec, Sărmanul Klopstock și Alexis Nour), București, 1929; Doamna Casanova (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1932; Fecioare la licitație (în colaborare cu M. Toneghin), București, 1933; ed. Iași, 1991; Pozne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
a înțelege ce este interesul individului.” [Bentham, 1781, 2000, p. 15]; în al doilea rând, interesul indivizilor este exprimat prin principiul hedonist al utilității, care „aprobă sau dezaprobă orice acțiune pe baza tendinței de a promova sau de a diminua fericirea părții al cărei interes este în discuție” [Bentham, 1781, 2000, p. 14]; în al treilea rând, „acțiunea guvernamentală”, care este opera „unei persoane sau a unor persoane” [Bentham, 1781, 2000, p. 14], are scopul promovării principiului utilității la nivelul comunității
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
noastre este trăit ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care ai trăit-o este suprema reușită a colaborării cu ceea ce e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este trăit ca și cum ar fi fost ales de noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care ai trăit-o este suprema reușită a colaborării cu ceea ce e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele noastre, vârsta fericirii uitate? De ce să trăim atunci crispați în raza obligației de a ne da un destin? Și de ce să trebuiască să răspundem pentru folosirea unui dar pe care nu l-am așteptat și despre care nimeni nu ne-a întrebat vreodată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune că sculptura este bucuria finitului. Și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
3, 40, 66; 8, 470; 14, 448), moira semnifică porția primită la ospăț și, respectiv (Iliada, 15, 195), partea care-i revine unui zeu la guvernarea lumii. De la porția concretă primită la masă, semnificația cuvântului a evoluat către porția de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca însăși porția de viață și configurația vieții fiecărui om în parte. „Porțiile“ de viață care le revin oamenilor, întocmai ca și porțiile de la un ospăț, nu sunt niciodată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu ajungă la un nivel și mai jos (o asemenea strădanie poate fi înțeleasă de cei care cunosc atmosfera Botoșanilor și pretențiile pe care le-ar fi putut avea un astfel de oraș de la o văduvă ca Zulnia Iorga). Din fericire, legăturile de familie sînt puternice acolo. Familiile Arghiropol, Drăghici și Iorga s-au sprijinit atît financiar cît și moral pentru ca Nicolae Iorga să-și facă studiile 13. Iorga și-a început educația acasă. La vîrsta de patru sau cinci ani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să nu salute. Profesorul respectiv a încercat să-l oblige să-l salute de mai multe ori la rînd în public. Considerînd o asemenea pedeapsă drept umilitoare, Iorga a refuzat. A fost eliminat, ceea ce însemna automat căderea la examene. Din fericire, familia a reușit să obțină acceptarea lui ca elev bursier la "Liceul Național" din Iași28. Bursa însemna casă și masă într-un cămin aflat lîngă liceu. Iorga avea rude și în Iași, așa că nu era singur. Gheorghe, fratele lui, era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comunica cu colegii lui duceau la declanșarea a tot felul de conflicte. Nu făcea nici un efort să se împrietenească cu nimeni. Tot ceea ce dorea era să fie lăsat în pace, ceea ce era mai ușor de zis decît de realizat. Din fericire, era un student mai în vîrstă înzestrat cu o mare forță fizică care l-a luat pe Iorga sub aripa lui. Astfel încît ceilalți l-au lăsat în plata Domnului 46. Iorga nu căuta tovărășia nimănui nici în dormitoarele studențești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel care a scris istoria României și nu mai este nevoie să scrii despre acest subiect". Xenopol l-a îndemnat să se concentreze asupra istoriei universale, pentru că îi fusese rezervată șefia Catedrei de Istorie Universală la Universitatea din Iași. Din fericire, Iorga nu s-a lăsat descurajat și și-a continuat cercetarea, adunînd cu răbdare tot materialul pe care-l găsea despre România 78. Iorga și-a făcut un prieten de-o viață la Universitatea de la Leipzig: profesorul Karl Lamprecht. Lamprecht
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
XV-lea"91, care se desfășura în propria sa locuință. Între timp, niciodată atrași de lux sau confort, soții Iorga trăiau modest, dar duceau totuși o viață fericită. Prima căsnicie îi oferea încă lui Iorga o "atmosferă de siguranță și fericire"92. Succesele obținute în scoaterea la iveală a unor documente necunoscute referitoare la trecutul României îi permiteau să plece peste hotare primind în continuare salariul de profesor universitar și folosind unele fonduri destinate cercetării. Astfel, în 1895 și 1896 a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu o poți transforma într-o altă ființă organică. Prin urmare, ea are un singur țel: să-și îndeplinească rolul în cadrul civilizației universale. Națiunea trebuie să fie ea însăși. Civilizația universală este cea care guvernează omenirea și are grijă de fericirea oricărei națiuni, un țel realizat optim în cadrul structurii ei. Solul național este inseparabil de națiune, el este însăși rădăcina din care se trag spiritul și acțiunile națiunii. Iată unde ne aflăm, unde trăim; iată unde gîndim pentru cei care sălășluiesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a numit marxismul: "Ceva ce nu va fi"194. Prin primăvara lui 1907, Iorga nu mai avea răbdare să rămînă la București; campania de ură îl făcea să nu se simtă la largul său, iar inactivitatea îi afecta resursele. Din fericire, Iorga și cumnatul său le-au făcut o vizită prietenilor lor de la Vălenii de Munte, așezare aflată la poalele Carpaților. Pe vremea aceea nu exista încă o cale ferată spre Văleni, așa că au ajuns acolo cu trăsura, ai cărei clopoței
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Mama Terra, a cărei atingere însemna viață pentru el. Putea trăi aici printre cărțile lui, căci, fără cărți, "o asemenea retragere la țară ar fi o sinucidere"195. Dar Iorga nu-și putea permite să cumpere o casă. Din fericire, Spiru Haret i-a comandat o istorie a bisericii din România. Nefiind în mod deosebit interesat de subiect, suma de bani implicată l-a impulsionat 196. Subscripțiile publice și ajutorul acordat de prieteni au completat diferența, așa că Iorga a înființat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
remarca mai tîrziu că întrunirea de la Alba Iulia s-a desfășurat "după cea mai bună tradiție revoluționară transilvăneană". Ceea ce nu era deloc un compliment. Masa de oameni adunată la Alba Iulia voia să organizeze un marș asupra Bucureștiului, ceea ce, din fericire, nu s-a întîmplat. Uriașa întrunire politică de la Alba Iulia a fost o izbucnire vulcanică împotriva sistemului liberal. Iorga ar fi putut-o tolera, dar conflictul cu Maniu și, mai ales, dezaprobarea vădită a Palatului l-au influențat. A scris
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al Senatului, Iorga participa la viața politică a țării. Carol II era un Hohenzollern, dar un Hohenzollern foarte straniu. Bismarck spunea: Wir sind nicht in die Welt gebören um glücklich zu sein, sondern um unsere Pflicht zu tun. Ce însemna fericirea sau datoria pentru Carol? Argetoianu, cu simțul său aparte în ceea ce privește analogiile istorice, a afirmat odată într-un interviu acordat presei (pe care Iorga l-a dezaprobat violent) că Prințul Carol semăna cu Frederic cel Mare din perioada tinereții sale3. Am
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
analizei făcute de Iorga vieții și realităților moderne a fost "Agonia economiilor industriale". El nu înțelegea că, în ciuda unei recolte bogate și a unei producții industriale extraordinare, oamenii erau în continuare flămînzi și goi, trăgînd concluzia că truda umană submina fericirea oamenilor ca urmare a Revoluției Franceze, a filosofiei secolului al XVIII-lea, precum și a logicii carteziene. Individul era lăsat liber, pradă poftelor sălbatice și incapacității lui de a se adapta și de a prevedea viitorul. "Nebunia individului, care distruge materia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale lui Chamberlain, cînd își va da seama de tragica inutilitate a iluziilor sale"149. Chamberlain și Iorga vor muri aproape în același timp. Iorga asasinat de un detașament terorist de legionari, iar Sir Neville Chamberlain și-a dat din fericire duhul cu cîteva zile înainte ca orașul Birmingham, pe care familia sa îl stăpînea de generații, să fie bombardat de către Luftwaffe. Politica conciliantă a lui Chamberlain nu corespundea planurilor nitzscheanului Hitler și politicii de forță a lui Stalin. Iorga a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga avea nevoie de ei? NOTE IORGA DIN PERSPECTIVA SFÎRȘITULUI DE SECOL XX Ființa umană este o ființă istorică (...) existența umană nu poate fi concepută decît în cadrul istoriei. Emmanuel Mounier El a fost savantul nostru prin excelență, care (...) își afla fericirea numai în cărți și avea o ambiție: să stimuleze și să înalțe gloria și faima națiunii sale. Perpessicius Acest capitol trebuie să "țină loc" de concluzie, deoarece concluziile finale urmează să fie trase de către cititor. Scopul acestui studiu a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politică sau o națiune. Ignora unele iluzii economice care constituiau baza marxismului de ieri și ale liberalismului de astăzi. Pentru el, națiunea reprezenta adevărul, cel mai important adevăr. Păstrarea identității naționale și a bunăstării națiunii constituiau esența "Legii Supreme". Din fericire, chiar și adevărul istoric avea sens doar uneori pentru Iorga, atunci cînd servea interesele României. Dar o adaptare la nivel mondial a sămănătorismului ar rezolva, după părerea lui, aceste contradicții. Naționalismul cultural urma să instituie armonia în România și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
impresionist și poseda instincte sănătoase și marele talent de a reconstitui un eveniment, dar întotdeauna pe baza documentelor și a faptelor. Iorga a fost, mai presus de orice, un medievist și bizantinolog de faimă mondială și am putea spune din fericire, pentru că a fost un istoric naționalist. Cînd scria despre timpurile mai apropiate în timp (ca să nu mai vorbim de evenimentele contemporane), politicianul naționalist îl domina mult prea des pe istoric. În scrierile istorice, faptele pe care își baza el argumentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cărți sau în cele 20.000 de articole ale lui Iorga. Cifrele acestea și zelul politicianului-istoric naționalist explică graba care a dus la comiterea acestor erori minore și au foarte puțin de-a face cu orizonturile deschise de el. Din fericire, temperamentul vulcanic al lui Iorga a avut o mai mică influență aupra operelor sale istorice decît asupra politicianului, a jurnalistului politic sau a criticului literar. După părerea lui Iorga, cea mai mare contribuție adusă de el la scrierea istoriei era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neconceput. Literatura și critica literară erau extrem de importante în ochii lui Iorga și inseparabile de naționalismul său cultural, fiind deci politizate. Sămănătorismul era inseparabil de mișcarea literară cu același nume. El își subordona conceptele estetice celor politice ale Sămănătorismului. (Din fericire, acest lucru este mai puțin adevărat în privința istoricului Iorga). Drept urmare, cele mai grave erori pe care le-a comis Iorga sînt de domeniul criticii literare. Orice îi mirosea lui a curent modern era respins cu violență. Protagoniștii curentelor literare moderne
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]