29,566 matches
-
de stat (381); în schimbul beneficiilor primite a trebuit să-și adapteze disciplina la noua situație. Conciliul imperial a acționat și mai liber (Niceea I, 325), dacă nu chiar spontan (Constantinopol I, 381). În alte ocazii, principele eliberator va interveni în treburile Bisericii (ex. Arelate, 314, Niceea I, 325 etc.), ca un stăpân căruia trebuie să i se asculte. Este ceea ce se va revela în chestiunea donatistă (secolele IV-VII). Refuzul inițial al mai multor creștini de a se supune recrutării militare și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
notează în mod repetat Waltz, "indeterminate" (1979: 124, 122, 71; 1986: 343). Teoriile științelor sociale identifică de obicei regularități similare legilor, mai degrabă decât legi deterministe ce nu îngăduie excepții. Ele identifică forțe care conduc într-o anumită direcție. Este treaba analistului, nu a teoreticianului, să determine dacă o anumită logică teoretică se aplică în viața reală. Dacă o "teorie bună", în sensul unei logici riguroase a interacțiunii, este o teorie "bună de aplicat" în orice caz particular depinde nu de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sale de-a lungul ultimilor cincisprezece ani. Paradoxal, realiștii pot însă afirma că ei nu au încercat niciodată să explice schimbarea. Ei pot chiar nota, cu o oarecare automulțumire, că nici celelalte teorii ale relațiilor internaționale nu au făcut o treabă mai bună. Toată lumea a fost luată prin surprindere. Este de înțeles că schimbarea radicală poate fi invocată împotriva unei teorii care pune accentul pe permanență. Dar oricare ar fi tipul de eșec, el este împărtășit și de toate celelalte teorii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
apreciază că "obligația primară a oricărui guvern este față de interesele naționale ale societății pe care o reprezintă" și, prin urmare, "aceleași concepte morale nu mai sunt relevante pentru el" (1954:48; 1985/6:206). Morgenthau vorbește despre cerințele speciale ale treburilor statului în termeni de "autonomie a politicului" (1948/1954/1973:12; 1962:3). Kennan susține că preocuparea prioritară pentru interesul național este o "necesitate inevitabilă" și prin urmare ea "nu poate fi clasificată nici ca "bună", nici ca "rea"" (1985
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politica internațională în special. Carr merge și mai departe, pretinzând că "imposibilitatea de a fi un realist coerent și pătrunzător este una din cele mai sigure și ciudate lecții ale științei politice" (1939/1945/1946:89). Cerințele etice speciale ale treburilor statului merită cu siguranță evidențiate. Omul de stat are o obligație etică de a proteja și promova interesul național, tot astfel cum avocații, în special în sistemele de drept adversariale, au o obligație etică de a apăra interesele clienților lor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
aceasta pe care omul trebuie să le Îngăduie și pentru care trebuie să se străduiască: felul de a câștiga existența, relațiile sociale și amintirile frumoase pe care trebuie să le lase În urmă. Alte lucruri, În schimb, opresc reușita unei trebi - printre acestea, lentoarea În acțiune, pierderea ocaziei, credulitatea... Trei feluri de creduli există: cel ce nu crede, dar e făcut să creadă, Încât ajunge să fie convins ca și cum ar fi văzut cu propriii lui ochi; cel care crede fiindcă vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și, la nevoie, a concesiilor.) „Semnul celui ce Înaintează pe calea Înțelepciunii: nu ocărăște pe nimeni și nu laudă pe nimeni; nu vorbește nimic despre sine, nici că este mare, nici că știe multe. Nu i-a mers bine o treabă? El este cauza. Îl lauzi? Râde de tine. Îl ocărăști? Tace și nu se supără.” (Epictet) N-are rost să plângi, dacă lui nu-i e dor de tine. Prietenia sau iubirea adevărată pretinde reciprocitate.) „Există oameni de o structură
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
valoare.) Ce e nou e și frumos. (Pentru că noul Înseamnă de obicei o transformare În bine, o perfecționare, un progres; În schimb, deprinderile sau stereotipurile din gândire și din acțiune uzează chiar și reușitele.) Grea povară să nu ai nici o treabă! (Desigur, nu e cazul leneșului, ci al celui obișnuit cu munca, al celui care a Înțeles că aceasta este „legea vieții și rodul ei cel mai bun”.) „Numai atât ai trăit: cât ai muncit.” (J.W. Goethe) „Plictiseala o cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru ea.” (Democrit) Obișnuința este a doua natură. (Iată câteva exemple care ilustrează faptul că obișnuința stabilizată poate crea un nou mod de viață: „S-a Învățat dezbrăcat și i-e rușine-mbrăcat”; Cine fură, aceia mai tare jură”; „La o treabă când se scoală, parcă are ouă-n poală”; „Pe-afară pereți-s noi, În casă nu poți intra de gunoi” etc.) Om, omenie, noblețe - josnicietc " Om, omenie, noblețe - josnicie" Omul este măsura tuturor lucrurilor. - Homo mensura est. (Omul este, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu cât mai des și mai strălucit gândirea se Îndreaptă spre ele: cerul Înstelat deasupra mea și legea morală În mine.” (I. Kant) Omul cinstește haina, nu haina face pe om. (Desigur, „hainele nu-l fac pe om mai de treabă”. Într-un alt proverb se face remarca: „Pe un cap bun stă bine și o căciulă ruptă”. Prin urmare: „Nu te uita la căciulă, ci te uită la făptură”.) „Omul nu are cuvânt mai nobil pentru a arăta cine este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
doi pereți. Se spune așa despre o căsnicie șubredă, care se bazează doar pe compromisuri sau pe diferite conveniențe.) Căsnicie, prietenie, iubire etc. nu se pot realiza când unul este constructiv, iar celălalt distructiv: „Cel netrebnic se pricepe să strice treaba altuia, nu s-o ducă la Îndeplinire. șoarecele are puterea de-a răsturna coșulețul cu mâncare, nu Însă de a-l ridica” (Panciatantra). A pescui În ape tulburi. (Oportuniștii nu numai că știu să se folosească de Împrejurările neclare apărute
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dovedește a fi cel mai greu achitată: „Dacă nu ai dușmani, Împrumută bani”.) Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabătc "Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă" Grăbește-te Încet. - Festina lente (Suetonius) (În alte proverbe găsim explicația, dar și consecințele nerespectării acestei recomandări: „Graba strică treaba”; „Cine se pornește cu graba/ Se-ntâlnește cu zăbava”; „Ce se face repede piere repede”; „Cine se grăbește curând ostenește”; Cine judecă pripit va regreta”; „Cu răbdarea treci și marea, dar cu răul, nici pârăul”.) „Tratăm pe oameni ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că și tu ai să fii bătrân. (Desigur, nu numai pentru aceasta, ci, În primul rând, pentru Înțelepciunea lor: „Cine n-are bătrân să-l cumpere”. Un aspect al Înțelepciunii bătrânilor este știința de „a se grăbi Încet”: „Graba strică treaba”; „Încet vei merge, departe vei ajunge”.) Când leul Îmbătrânește, pândește la gaură de șoarece. (Chiar și pe omul cel mai ambițios/orgolios vârsta Îl face să-și vadă, până la urmă, „lungul nasului”.) „Mărginit prin natura sa, infinit În dorințe, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Întrebe ce trebuie să facă pentru a-și găsi pacea și, cum mortul nu răspunde, declară că e Îndatorirea fiului mortului să se ocupe de asta. O nouă reacție de surpriză În audiență, căci acest gen de Îndatorire nu este treaba tinerilor, ci a bătrânilor, iar mortul mai are un frate În viață, pe Claudius: „Bătrânii bombăniră: astfel de semne erau treaba stăpânilor și a bătrânilor, nu a tinerilor; nimic bun nu poate ieși din ceva făcut pe la spatele unui stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să se ocupe de asta. O nouă reacție de surpriză În audiență, căci acest gen de Îndatorire nu este treaba tinerilor, ci a bătrânilor, iar mortul mai are un frate În viață, pe Claudius: „Bătrânii bombăniră: astfel de semne erau treaba stăpânilor și a bătrânilor, nu a tinerilor; nimic bun nu poate ieși din ceva făcut pe la spatele unui stăpân; era clar că Horațio nu era unul dintre cei care știu cum stau lucrurile.” Laura Bohannan e și mai descumpănită când
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
general, spre schimburi de focuri, restricții, cozi de la chioșcurile sărăcăcioase de alimente, alarme, liste de ostateci agățate pe pereți, denunțuri anonime și toata litania de neajunsuri cotidiene din acei patru ani interminabili. În rest, nu vorbeau ca să se afle În treabă, pentru că acel mediu lugubru și opresiv era fundalul omniprezent al lucrării.” Singura posibilitate a lui Gastinel e să rămână la generalități despre cei doi copii sau la fundalul comun celor două cărți. Într-adevăr, În rarele momente În care conversația
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
gusturi, care se pricepe, căci eu nu am pretenția asta. Eu, dragă, cumpăr gloria gata făcută, așa după cum englezul ăla cumpără dragostea. Ești la fel de mare poet, pe cât ești de frumos, dragule, Îi zise Dauriat. Pe cuvântul meu de om de treabă, nu de editor (notează!), sonetele dumitale sunt minunate, nu se simte efortul, după cum e și firesc când ai inspirație și vervă. În sfârșit, știi să găsești rima, una dintre calitățile școlii noi. Din păcate, Margaretele este o carte frumoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aprilie 1989, antologia de Poezii, care era gata pentru tipar din vara precedentă. Nu cunosc motivele pentru care cenzura a lăsat-o, totuși, să apară. M-am grăbit să comentez cartea, știind, din experiență, că graba n-a stricat niciodată treaba, când a fost vorba de cenzură: din contră, ea a oferit, uneori, șanse unice. De data aceasta, însă, iuțeala cu care a venit o nouă interdicție de semnătură pentru Ana Blandiana a fost mai mare ca oricând și articolul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
or fi, Ilie crede în ele, și-apoi orice s-ar spune e un om corect. Vera: (puțin agasată) Da, știu. Corect. Dracu' mai știe azi ce-i aia corect. Mina: El e corect. În orice caz, își vede de treabă. Vera: Pe dracu'! Să te agăți de un maldăr, de zeci de maldăre, de dosare, radiere și ascuțitori, asta înseamnă că-ți vezi de treabă?! Mina: Dar ce altceva ai vrea să facă? Vera: Nimic. Hm. Nu întîrzie la începerea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
azi ce-i aia corect. Mina: El e corect. În orice caz, își vede de treabă. Vera: Pe dracu'! Să te agăți de un maldăr, de zeci de maldăre, de dosare, radiere și ascuțitori, asta înseamnă că-ți vezi de treabă?! Mina: Dar ce altceva ai vrea să facă? Vera: Nimic. Hm. Nu întîrzie la începerea programului, nu pleacă mai devreme, stă cocîrjat peste hîrțoage... Nu face concesii, nu ia ciubuc... Icoana corectitudinii. Mina: Spui toate astea de parcă a fi corect
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
urlu. Tocmai pentru că n-a avut nici o vină! Dacă avea, treacă-meargă, alta era căciula și alta traista. Mina: Și, la urma-urmei, ce-ai fi vrut să facă? Vera: Nu știu. Mina: Ăsta e el. Cînd era acolo își vedea de treabă așa cum își vede și aici, la asigurări. Și, te rog să mă crezi, credea în ce făcea. Vera: Pe dracu'! Credea așa cum crede acum în baloturile de dosare. Credea pe dracu'. Mina: Muncea. Vera: Nu-i destul să muncești. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am spus Minei, vrem să mergem pe la niște magazine. (către Ștefan) I-ai spus lui Ilie? Ștefan: I-am spus. Vera: Poți merge și tu, Ilie, mîine la țară? Ilie: Nu cred. Nu pot. Am de lucru la birou. Am treabă și dacă n-o fac eu nu mi-o face nimeni. De fapt, n-ar putea-o face nimeni. (pauză) Mai beți? (toarnă în pahare, fără să aștepte răspunsul) Ștefan: După cîte mi-a spus băiatul ăla de la țară, mama
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
m-ai fi clătinat și poate c-aș fi renunțat. De aia nu ți-am spus. Mina: Și crezi că acum înțeleg? Ilie: Nu știu, dar asta nu mai are importanță pentru că acum sînt convins că e cea mai bună treabă ce-o am de făcut. Mina: (trecînd peste calmul cu care a primit vestea) Ce să-ți spun! Lumea dă în brînci să-și facă o viață mai bună acum, acum pe pămînt și dumnealui se îngrijește de confortul de sub
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să-i dovedești că e un mincinos, tu îl ierți? În loc să te duci să-l reclami? Ilie: (vlăguit) Unde să-l reclam? Mina: Acolo unde trebuie... La Municipiu, la Județ... Ilie: Acolo au probleme mai importante. Sînt înnebuniți cu alte treburi. Planuri, norme, case, pîine, gaz, benzină... Nu-i interesează nici minciunile lui Pândele, nici adevărurile mele... Pe ei îi interesează altele... Mina: Dar omul? Omul nu-i interesează? (renunță) Ilie: Îi interesează oamenii... Și asta e cu totul altceva. (se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce pilă să-ți pun eu, măi Ilie? Ilie: Hai, dom'le, c-am pus și eu pile în viața mea... numai la cei care aveau dreptate... Și nici nu știi ce rău le-am făcut! Săracu' om, după ce rezolva treaba, niciodată nu știa dacă dreptatea lui a învins sau pila mea. Da' dacă zici că nu poți, nu-i nimic. Dau excursia pe orice. Înțelegi? Nu-mi place deloc să mă duc în Albania. Ștefan: Păi de ce-ai luat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]