KorAP: Find »[drukola/base=bea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1138 1139 1140 ...1304 >

32,577 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422

cu italice, am trecut ceea ce însemnau acele cuvinte. Pentru că e foarte clar că ele au nevoie de traducere. La vârsta aia, vorbești o limbă necunoscută. Ceva de genul: TOTA ABUDA(?), TUTA, ABALU-BALUBA, NUNA (luna), PUTA, BABA (?), BABO (bravo), IA (Eu), BEA!, NA-NA!, CIOPA (ciorap), GHEATA, MIAU-MIAU!, BE! MU! MOR-MOR!, TOTOR (tractor), BOABA, NU-MA (nu mai este), PEPE (pipi), MEME (mimi), NENEA. La un an și șase luni, învățasem cuvintele: APA, COCA (Lumi, vară-mea), ANA, ANI, TOTOFI, CACOFI (cartofi), UNA

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
NU-MA (nu mai este), PEPE (pipi), MEME (mimi), NENEA. La un an și șase luni, învățasem cuvintele: APA, COCA (Lumi, vară-mea), ANA, ANI, TOTOFI, CACOFI (cartofi), UNA (luna). Prima propoziție, pronunțată pe data de 28 ianuarie 1980, MAMA, BEA APA! A fost percepută probabil de cei din familia mea drept o victorie nemaipomenită. De remarcat cum această propoziție, un îndemn, de fapt, a fost rostită la două zile distanță de ziua de naștere a celui mai iubit fiu al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat, solemn și prețios. Ca un baron simțit care, ca să-ți atragă atenția că ești descheiat la prohab, te ia pe departe, te amețește. Vorbea altfel, nu ca noi. Ca unul d-ăla care bea ceai fix la ora cinci și-și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că avea program de lectură. Se scăpase odată când l-am întrebat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
rățoi aflăm că îl cheamă Donaldinho. Rățoi deștept. Ciugulește gipsul babei. Îl cloncăne. Nea Ilie, Giudi, Țoc, Mățău, Cârlig, Mosor, Tilică, Mâr, Adrienuș, Lenți. Un trib. Plus Ninel, care a terminat de afumat niște șunci. O masă. Se joacă table. Beau. Trăscău. Genocid. Te-am chelit/gogit se aude din când în când. La ora asta nevestele lor pun sau nu murăturile. Să le dăm și lor numele: Bengioaica, Iubuleasa, tanti Petre, Marilena, doamna Rodica, Aninăreasa. Mâr are șaizeci și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
A stat câțiva ani într-un canton, până s-a îndurat fi-su’ să-l ia la el la bloc. Ălălalt, deștept, a făcut vreo trei case. Mereu cu teșchereaua plină. Când intra în cârciumă, să trăiți, nu vreți să beți ceva? De când i-am zis lu’ Adrian (așa-l chema pe pădurar) de chestia asta, la el în pădure nu mai cresc fragi, zmeură, nimic. A dat ăia cu bombardeaua. De la radiații. Acum, o reclamă la Teleeurobingo Show se aude

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
tăiată cu latul celeilalte palme. Flegma care se oprește pe pieptul lui Măslină. Acolo unde sare, acolo, în partea aceea trebuie că e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
Naivul de mine chiar voiam să învăț ceva, dar profii nu știau cum să scape de noi. Crizele de seriozitate au însoțit constant viața mea. În momentele în care mă chinuiam să produc și io ceva, să-mi dovedesc utilitatea. Beam iarăși cu Pif și cu Bălănescu prin bombele de lângă facultate, mă plimbam ore în șir prin București, prin cartiere mărginașe. Să te plimbi o oră prin Berceni în timp ce plouă mocănește, agasant, e o senzație. Și descoperi că nu ai unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
oablă - Otto. Cosmopolitul grupului. Care probabil „a făcut“ Germania. După cum se vede, diminutive cu ghiotura. Numele pieselor sună fioros de interesant. Epopeea lui Puiu. Suflet chinuit, neînțeles care acum s-a decis să-și povestească viața. A) „1. Seara asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e în regulă. „2. Bărbatul fără drăguță are mintea cam slăbuță.“ Știe Puiu ce știe. Nu-l putem contrazice. Ton

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu valorile literaturii. A primit o educație aleasă. Muncitori nerași, ieșiți din schimb, care-și beau suta de tărie la botu’ calului grăbiți, fără a se dumiri nici ei prea bine ce e cu agitația asta. Unul povestește ceva despre capacul de la delcou. Sau pipa de la delcou. Nu mă pricep deloc la mașini, așa că nu înțeleg

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
cu agitația asta. Unul povestește ceva despre capacul de la delcou. Sau pipa de la delcou. Nu mă pricep deloc la mașini, așa că nu înțeleg nimic din ce spun ei. Nici nu se poate spune că-i aud. Câțiva studenți filiformi care beau pentru a pleca deja beți în R2. În discotecă. Fac plinul. O crâșmă semi-proletară, semi-intelectuală aici „La lemne“. Barmanul, de pildă, se laudă că citește Dilema, că are acasă toată colecția. Spune asta tuturor. Și toți sunt prietenii lui. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
clasa a VIII-a. Au petrecut Paștele în cămin. Doar ei doi. Încă de vara trecută sunt împreună. Se văd rar totuși. În vacanță, când ea a plecat la țară, el s-a uitat la Campionatul Mondial și, normal, a băut. „Cumătra vulpe.“ Așa vorbește despre ea. Și iar nu înțeleg de ce. Categoric, ceva îmi scapă. Nu e doar de la cele cinci sau șase beri. Suflă vântul pe la geamuri și hârâie muzica. Doi cocalari tâmpiți vorbesc despre un meci de Liga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra la emisiunea aia concurs - și, când ne-a spus cât câștigă, am băut de supărare. Cu primele trei beri ne-a făcut ea cinste, că doar acum avea bani și ne simțeam obligați s-o jecmănim. Pif a rămas cu gândul la cocalarul ăla cu „cea mai fatală greșeală“. Părerea lui e neschimbată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
care-l notau, îl verificau din contra-plonjeu. - Să mergem la țară, ne luăm oi, trăim 1.000 de ani și ne scriem cărțile, face Bălănescu aluzie la gândurile mele pășuniste. Mă rog, el s-a angajat. De-aia dă de băut acuma. E obligat, a luat salariul, altfel n-ar fi lâncezit aici cu mine și cu Pif. De când lucrează, vă rog să mă credeți, parcă e bătut în devlă. Mă enervează îngrozitor toți ăștia care au o slujbă și nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
a luat salariul, altfel n-ar fi lâncezit aici cu mine și cu Pif. De când lucrează, vă rog să mă credeți, parcă e bătut în devlă. Mă enervează îngrozitor toți ăștia care au o slujbă și nu mai pot să bea o bere-n plus, pentru că mâine trebuie să fie pregătiți să dea totul, să lucreze, să fie lucizi, responsabili. Să fie proaspeți, să răspundă la comenzi, să poată munci, domnule. Berea asta în plus le-ar da tot programul peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
de înjugat, numai buni de puși la muncă. În poziție de start. Și trist nu e că ar vrea ei să se îngrijească de sănătatea lor, de ficatul lor. Șefu’ are nevoie de ei întregi. Și-atunci, cum să nu bei, nene? Tot ca să-i faci ăluia în necaz. Nu mai e ficatul lui, ci al șefului. Ficatul nu-i mai aparține, cum ziceam. El nu-și mai aparține. Ca ucenicii de pe vremuri, care munceau de când erau copii. Așa și cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
dau ăia afară? - Nu mă plictisesc. Chit că arunc celularul, îl sparg și-l repar la loc. Ceva de făcut tot găsesc. Foarte mult efort depus pentru a găsi ceva ce făcut. Habar n-are ce să facă cu banii. Bea o bere-n centru la un preț de trei ori mai mare decât aici. Mănâncă la McDonald’s. Din snobism, așa. Din plictiseală. O disperare de a cheltui. Noroc cu Pif, că s-a dus cu el să-și ia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
mă-sii. Printre altele. O chestie de bonton era literatura. Între timp, la București, Bălănescu aflase care-i șmenul, se angajase la un ziar financiar-bancar, făcea niște chestii îngrozitor de plictisitoare, dar scotea un ban. Avea vreo trei celulare. Nu mai bea ca în timpurile bune. Nu mai avea ficatul în proprietatea lui, v-am mai spus. Dar el era în continuare proprietatea mă-sii. E imposibil să stăm vreodată la o bere și să nu-l sune. Să-l întrebe ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine! Pif i-a dat și un bilet de tramvai. Du-te, tată. Pupa-ți-aș protofelul! Un fel de solidaritate a rataților. A alcoolicilor. Pif și dacă s-ar lăsa de băut tot psihologia asta de alcoolic ar avea-o. Odată chiar s-a lăsat Pif de băut și i-am explicat că și abstinența asta e tot o formă de alcoolism. Nu bei, deci tot la băutură te raportezi, tot băutura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
că, dacă s-ar apuca să înșire tot ce știe despre Manole, ar avea nevoie de timp destul. E, na, voi probleme! Uite la mine că tanti-ta Mirela se ia de mine. Vezi că oamenii sunt răi, nu mai bea la școală! I-am zis: ar fi nefiresc să nu se bea la școală. E drept că am pus pe reșou niște hartane de pui de-a mirosit toată școala trei zile, s-a dus și în bibliotecă, dar nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
ar avea nevoie de timp destul. E, na, voi probleme! Uite la mine că tanti-ta Mirela se ia de mine. Vezi că oamenii sunt răi, nu mai bea la școală! I-am zis: ar fi nefiresc să nu se bea la școală. E drept că am pus pe reșou niște hartane de pui de-a mirosit toată școala trei zile, s-a dus și în bibliotecă, dar nu trebuia să ventilez? Mi-a zis: știi că n-avem ce-ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
din start băutul presupune o non-activitate. Probabil, omul care scrie nu poate accepta că e o ființă pasivă ce acționează predominant textual și de aceea încearcă să transfere unei non-activități calitățile unei munci fizice epuizante. Stăm aici, „La lemne“, și bem cu toată lumea care ne vizitează. Din când în când, mergem până la budă. Acolo stă o zdreanță care niciodată nu ne cere bani. De ce stă ea acolo - e o problemă care ne obsedează, problemă pe marginea căreia am făcut zeci de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
să bage ceva pe sub nas și ieșeau alții. Aici, „La lemne“, am vorbit despre sinucidere, despre Platon și principiul plăcerii, despre Dumnezeu, despre cum un bucureștean nu poate să creadă în Dumnezeu. Un focar de cultură. „La lemne“. Despre cum, bând la soare, corpul uman se transformă într-un alambic. Esofagul, intestinele, la fel ca mățăraia de la un alambic, penisul pe post de țeavă pe care se scurge lichidul, tăria rezultată. Sub efectul căldurii. Miruna îmi arată niște ciorapi pe care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
următoarele zece îți dorești să fii impotent. Să borăști - semn al virilității. Așa se zice, că atunci devii bărbat, când borăști cu simț de răspundere. Mamă, ce vulpe am tras la bairamul cutare. Ca un fel de rit de inițiere. Bem deși nu putem spune că suntem prieteni. Io, Pif, Bălănescu. Doar ne tolerăm la masă. Ne disprețuim reciproc. Ei mă disprețuiesc pe mine pentru că scriu, io pe ei, pentru că lucrează sau își doresc să lucreze în presă. Io nu vreau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]