29,232 matches
-
este un muzeu județean din Brăila, amplasat în Str. Cetății nr. 70 (CP 0339-401262). În 1971, după moartea lui Perpessicius, pe fațada imobilului din strada Cetății 58, a fost amplasată o placă comemorativă. La puțin timp, casa a fost demolată. A fost recuperată doar placa comemorativă. Greșeala a fost îndreptată
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
este un muzeu județean din Brăila, amplasat în Str. Cetății nr. 70 (CP 0339-401262). În 1971, după moartea lui Perpessicius, pe fațada imobilului din strada Cetății 58, a fost amplasată o placă comemorativă. La puțin timp, casa a fost demolată. A fost recuperată doar placa comemorativă. Greșeala a fost îndreptată rapid, imobilul fiind reconstruit, însă cu materiale moderne. Corpul de clădire ce găzduiește expoziția de bază
Casa Memorială „D. P. Perpessicius” () [Corola-website/Science/331325_a_332654]
-
săi să-l aresteze și l-a trimis în lanțuri la Turnul Søborg în Zeelanda de Nord pentru următorii 13 ani. Contele Adolph a încercat să ridice opoziția împotriva lui Valdemar în sudul Danemarcei, astfel încât tânărul Duce a atacat noua cetate a lui Adolph la Rendsburg. Valdemar a învins armata lui Adolph în Bătălia de la Stellau în 1201 și l-a capturat pe Conte, acesta petrecându-și următorii trei ani în Turnul Søborg Turnul cu Arhiepiscopul. În scopul de a-și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care i-a sprijinit pe haiduci, rudele sale, în ciuda jurământului său de a-l sprijini pe rege. Episcopul Jen a dat o bucată de pământ a bisericii de la Hundehals exilaților, pentru a construi o cetate. Regele nu a putut tolera acest lucru și a ordonat arestarea episcopului, ducându-l pe acesta în lanțuri la Ducele Christopher unde a fost închis în turn, pe întuneric. După câteva luni în condiții îngrozitoare, regele a trimis un mesager
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
o bază sigură din care să adune impozitele din comerțul din Sound. El a fost primul rege danez care a condus Copenhaga, o posesie a episcopului de Roskilde. Valdemar a fost capabil să captureze sau să cumpere alte castele și cetăți până când avea să-i forțeze pe Holsteini să plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
său, numit Rege peste regatul Danemarca, Norvegia și cel suedez sub împrejurarea unei curți neloiale a fost silit să abdice, motiv pentru regele 'Frederic I' ca să ia pentru sine tronul. După numirea sa ca rege, tronul s-a mutat în cetatea Gottorf, actualul oraș Schleswig din "landul" Schleswig-Holstein (din Germania). După înlăturarea în siguranță a fiului său cu un an în urmă, Frederic I se confruntă în 1524 cu o serie de revolte ale țărănimii în regiunile Jutlandul de Sud și
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Skana (din Suedia) care voia reîntoarcerea lui Kristianssen I pe tron. Intrigile mereu crescânde îl forțează pe Severin Norby (n. 147 - d. 1530), duce de Von Gotland să invadeze regiunea Blekinge într-o încercare de a se schimba oridinea dela cetatea de Scaun din ținutul Gottorf. Adunând țăranii din regiunea guvernată, el va ataca castelul Karnan din Helsingborg. Armata lui Frederik concentrată în ținutul Scania respinge cu eficiență gloata de 8000 de tărani adusă de Soren, iar generalul Johannis Rantau îl
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
județelor Covasna și Harghita, precum și din achiziții și donații. În prezent în registru de inventar apar 15.000 obiecte. Patrimoniul arheologic cuprinde vestigii preistorice, dacice, romane și post-romane. Este compus din piese provenite din siturile cercetate:Păuleni Ciuc, Ciomortan"Dâmbul Cetății", Olteni" Cariera de nisip", Covasna "Cetatea Zânelor", Biborțeni, Brăduț etc. Patrimoniul arheologic cuprinde și piese de lemn provenite de la "Băile Figa" Beclean din județul Bistrița Năsăud. Patrimoniul etnografic este format din două construcții țărănești, numeroase piese de port tradițional, mobilier
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni () [Corola-website/Science/331333_a_332662]
-
achiziții și donații. În prezent în registru de inventar apar 15.000 obiecte. Patrimoniul arheologic cuprinde vestigii preistorice, dacice, romane și post-romane. Este compus din piese provenite din siturile cercetate:Păuleni Ciuc, Ciomortan"Dâmbul Cetății", Olteni" Cariera de nisip", Covasna "Cetatea Zânelor", Biborțeni, Brăduț etc. Patrimoniul arheologic cuprinde și piese de lemn provenite de la "Băile Figa" Beclean din județul Bistrița Năsăud. Patrimoniul etnografic este format din două construcții țărănești, numeroase piese de port tradițional, mobilier, unelte și ustensile tradiționale. Patrimoniul istorico-memorialistic
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni () [Corola-website/Science/331333_a_332662]
-
evoluția materială a comunităților umane din Câmpia Dunării. Piesele din ceramică, podoabele și obiectele de cult, împreună cu diverse mărturii despre ocupații și meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân. Sala consacrată glorioasei sale domnii cuprinde, între altele, piese descoperite pe șantierul cetății și facsimile ale unor documente emise la Giurgiu. Un spațiu aparte îi este rezervat epocii lui Mihai Viteazul
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
meșteșuguri conferă expoziției un interes deosebit. Dezvoltarea așezării de la Giurgiu către un statut urban s-a datorat construirii Cetății din Insulă, reședință voievodală a lui Mircea cel Bătrân. Sala consacrată glorioasei sale domnii cuprinde, între altele, piese descoperite pe șantierul cetății și facsimile ale unor documente emise la Giurgiu. Un spațiu aparte îi este rezervat epocii lui Mihai Viteazul, ale cărui bătălii victorioase din 1595 (Putineiu, Stănești, Șerpătești, Călugăreni, Giurgiu) au adus faima acestor locuri în întreaga Europă.Tranziția de la perioada
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
de Război franceză. SECȚIA DE ISTORIE MEMORIALĂ Printre principalele fonduri documentare se numără cele provenind de la Nicolae Cartojan, Tudor Vianu, Dumitru Berciu, Petre Ghelmez. Autor al lucrărilor: Cultul cabirilor în Dacia (1889) Lumi uitate (1900) Le Trophee d1 Adamclissi(1905) Cetatea Sarmizegetusa (1906) Columna Traiană (1910) Jurnal. 1893-1908(2005) Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Este sediul fostei Prefecturi de Vlașca. Un prim corp datează din secolul al XIX-lea (1777 - 1778), iar în 1903 se mărește și se modernizează
Muzeul Județean „Teohari Antonescu” () [Corola-website/Science/331346_a_332675]
-
de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea națională. Muzeul are 27 de săli. Secția de istorie prezintă material arheologic începând din paleolitic până în epoca contemporană, piese dacice, piese rezultate din săpăturile arheologice de la Cetatea Sucevei, colecții de ceramică, piese litice, metal, textile, numismatică, documente, carte veche, memoriale, artă, mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, malacologie, entomologie, mamalogie. Piese excepționale: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
la Ciorani fiind descoperite materiale ceramice aparținând neoliticului mijlociu. La Homoraciu au fost gasite morminte de inhumatie în ciste din lespezi de piatră specifice epocii timpurii a bronzului. Pe culoarul de comerț și comunicații al râului Teleajenului au funcționat două cetăți getice la Gura Vitioarei și Homorâciu, de unde s-a recuperat un bogat material ceramic. O altă davă dacică a funcționat la Tinosu pe cursul inferior al râului Prahova, materialul arheologic descoperit aici cuprinzând ceramică autohtonă sau de import, fusaiole, piese
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
epoca fierului și mileniul I d.Chr. (secolele al II-lea - al X-lea). La Boldești- Grădiștea a fost identificată o necropolă birituală specifică secolului al IV-lea d. Chr., având un inventar bogat format din obiecte de podoabă și ceramică. Cetatea medievală de la Tabla Buții se înscrie în rândul fortificațiilor de plan poligonal construite în secolul al XIV-lea, aceasta funcționând ca punct vamal până în secolul al XVIII-lea. Târgul medieval de la Gherghița este atestat documentar începând cu secolul al XV
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
cel Mare (1457-1504). Placa conține următorul text: "„Dezvelită cu prilejul comemorării a 500 de ani de la trecerea în eternitate a lui Ștefan cel Mare și Sfânt”". O placă memorială similară a fost amplasată la aceeași dată pe un zid al Cetății de Scaun a Sucevei. La începutul lui 2014, placa a fost înlăturată ca urmare a începerii lucrărilor de modernizare și consolidare a clădirii muzeului. este cea mai importantă instituție de profil din județul Suceava, fiind constituit în prezent dintr-un
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
profil din județul Suceava, fiind constituit în prezent dintr-un ansamblu de muzee și situri medievale dispuse atât în municipiul Suceava cât și pe teritoriul județului. Înființarea unui muzeu la Suceava este strâns legată de începerea lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer, după ce, timp de peste două secole, cetatea a fost părăsită și ruinată. Încă din 1887, primăria orașului ia hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor cetății și
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
cât și pe teritoriul județului. Înființarea unui muzeu la Suceava este strâns legată de începerea lucrărilor de restaurare la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer, după ce, timp de peste două secole, cetatea a fost părăsită și ruinată. Încă din 1887, primăria orașului ia hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor cetății și pășunatul în apropierea acesteia. În perioada 1895-1904 se efectuează lucrări de degajare a ruinelor cetății, care fuseseră acoperite în timp cu
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
la Cetatea de Scaun de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub patronajul arhitectului austriac Karl Adolf Romstorfer, după ce, timp de peste două secole, cetatea a fost părăsită și ruinată. Încă din 1887, primăria orașului ia hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor cetății și pășunatul în apropierea acesteia. În perioada 1895-1904 se efectuează lucrări de degajare a ruinelor cetății, care fuseseră acoperite în timp cu pământ, au loc primele săpături arheologice și sunt consolidate părțile amenințate de prăbușire. Pentru a împiedica dispersarea materialelor
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
Romstorfer, după ce, timp de peste două secole, cetatea a fost părăsită și ruinată. Încă din 1887, primăria orașului ia hotărârea de a interzice distrugerea zidurilor cetății și pășunatul în apropierea acesteia. În perioada 1895-1904 se efectuează lucrări de degajare a ruinelor cetății, care fuseseră acoperite în timp cu pământ, au loc primele săpături arheologice și sunt consolidate părțile amenințate de prăbușire. Pentru a împiedica dispersarea materialelor descoperite în urma lucrărilor de la Cetatea de Scaun sau mutarea lor la Muzeul Regional din Cernăuți (recent
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
acesteia. În perioada 1895-1904 se efectuează lucrări de degajare a ruinelor cetății, care fuseseră acoperite în timp cu pământ, au loc primele săpături arheologice și sunt consolidate părțile amenințate de prăbușire. Pentru a împiedica dispersarea materialelor descoperite în urma lucrărilor de la Cetatea de Scaun sau mutarea lor la Muzeul Regional din Cernăuți (recent înființat), la propunerea profesorului Iosef Fleișer, se solicită autorităților austriece ale vremii înființarea unui muzeu local la Suceava. Prin urmare, Dieta Bucovinei aprobă statutele Societății „Muzeul” la data de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
a produs ca urmare a demolării Casei Naționale de către autoritățile comuniste ale vremii, în cadrul procesului de sistematizare a centrului municipiului Suceava. În anii următori, muzeul cunoaște o perioadă de dezvoltare și extindere, inclusiv ca urmare a redeschiderii șantierului arheologic de la Cetatea de Scaun a Sucevei. După ce în 1961 este deschisă secția de artă, ce adună lucrări de pictură, grafică și sculptură ale unor valoroși artiști bucovineni începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul 1975 este creat Laboratorul Zonal de
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
muzeului salvând mii de piese de patrimoniu de la degradare. La 17 iulie 1980, după ce clădirea muzeului este restaurată, are loc redeschiderea oficială a Muzeului de Istorie, o noutate fiind apariția Sălii Tronului, o reconstituire muzeografică a unei săli existente la Cetatea de Scaun. După anul 1990 se petrec câteva schimbări în cadrul muzeului sucevean, care devine Complexul Muzeal Bucovina, iar apoi, în 1994, Muzeul Național al Bucovinei, în subordonarea directă a Ministerului Culturii. În prezent, instituția este cunoscută ca Muzeul Bucovinei sau
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
denumiri (Societatea Muzeul, Muzeul orășenesc, Muzeul Regional, Muzeul Județean, Muzeul Bucovinei). Muzeul de Istorie a fost înființat în anul 1900 din inițiativa unor intelectuali suceveni. Deținător, inițial, al unui patrimoniu restrâns, rezultat din săpăturile arheologice începute în anul 1895 la Cetatea de Scaun a Sucevei, muzeul și-a îmbogățit de-a lungul timpului colecțiile, și-a amplificat și diversificat în permanență activitatea. Pornindu-se de la ideea caracteristică etapei dinainte de 1989, potrivit căreia structura de bază a unui muzeu trebuie să ilustreze
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
din paleolitic și până în perioada modernă. Astfel, în săli separate sunt expuse unelte, arme, obiecte de uz casnic, podoabe aparținând diferitelor epoci istorice. Camera cea mai vizitată a muzeului este Sala Tronului unde s-a încercat refacerea sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]