30,218 matches
-
largi ale articolului 58 al Codului Penal care trata infracțiunile de contrarevoluție. Deliberările legale cuvenite erau înlocuite de către Troika NKVD cu proceduri sumare. Sute de mii de persoane au fost executate de plutoane de execuție iar alte milioane au fost condamnate la domiciliu forțat sau au fost trimise în lagăre de muncă. Culmea campaniilor a apărut cât timp NKVD-ul a fost condus de Nikolai Ejov, din septembrie 1936 până în august 1938. Aceată perioadă este denumită uneori și ca Ejovșcina ("Era
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
în decembrie 1934, la o dată la care el era deja de un an în inchisoare. Comisia Dewey și-a publicat concluziile sub forma unei cărți de 422 de pagini intitulată "Not Guilty" (Nevinovat). Concluziile Comisiei erau acelea că toți cei condamnați în "Procesele de la Moscova" erau nevinovați. În sumarul concluziilor, comisia a scris: "Independent de dovezile extrinseci, comisia a mai aflat: Comisia a tras concluzia: "Noi socotim de aceea "Procesele de la Moscova" niște înscenări." Câțiva observatori contemporani care gândeau că aceste
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
care a fost făcut public o lună mai târziu, Hrușciov denumea epurările "abuzuri de putere" ale lui Stalin, abuzuri care au adus pagube uriașe țării. In același discurs, el a recunoscut că multe dintre victime erau nevinovate și au fost condamnate pe baza unor mărturii false obținute prin tortură. Luarea acestei poziții a fost folositoare din punct de vedere politic pentru Hrușciov, atâta vreme cât el era angajat într-o luptă pentru putere cu rivalii care fuseseră asociați cu epurările, (așa numitul Grup
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
epurărilor l-au ajutat în mod potrivit pe Hrușciov să submineze puterea rivalilor săi și să-l propulseze în funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri. Începând din 1954, unele dintre condamnări au fost revizuite. Mihail Tuhacevski și alți generali condamnați în "Procesul Generalilor Armatei Roșii" au fost declarați nevinovați ("reabilitați") în 1957. Foștii membri ai Politburo Jănis Rudzutaks și Stanislav Kosior, ca și multe alte victime mai puțin cunoscute, au fost de asemenea declarate nevinovate pe parcursul aceluiași deceniu. Nikolai Buharin
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
In 1935 el a devenit victimă a Marii Epurări staliniste care a eliminat aproape toți „vechii bolșevici” din guvernul sovietic. El a fost acuzat de implicare în asasinarea lui Serghei Kirov (o acuzație care a fost falsă) și a fost condamnat la zece ani de închisoare. În 1936 a fost judecat din nou, de această dată pentru trădare împreună cu Zinoviev. Pe 25 august 1936, a fost executat după ce a fost găsit vinovat de acuzațiile care i s-au adus. A fost
Lev Borisovici Kamenev () [Corola-website/Science/298256_a_299585]
-
regimului sau disidenților religioși. Alături de acești exilați pe motive extrajudiciare, existau, firește, în sistemul carceral țarist (Dostoievski și-a numit un roman despre brutalul sistem carceral siberian ""Amintiri Din Casa Morților"") din Siberia și exilați pe motive politice care fuseseră condamnați în curți de judecată: unii dintre acești deținuți politici au fost, de exemplu, "decembriștii" care au scăpat de pedeapsa capitală. În pușcăriile țariste munca silnică (forțată, "katorga") este introdusă începând cu secolul al XVIII-lea, țarul Petru cel Mare construind
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
astfel de condamnați au fost trimiși în Siberia, mulți însoțiți de familiile lor. Deși nu munceau în lanțuri ca ceilalți membrii ai sistemului carceral țarist, unii dintre ei considerau că situația lor e chiar mai rea decât aceea a celor condamnați la muncă silnică ("katorga"), întrucât colonii consemnați erau trimiși în regiuni îndepărtate, pustii, unde pământul putea fi doar cu greu cultivat, mulți dintre ei murind de foame în timpul lungilor ierni la capătul a doar câțiva ani de exil siberian, așa cum
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
prizonieri de război și persoane din țarile străine "eliberate" de Armata Roșie. Statul a continuat să mențină Gulag-ul pentru ceva vreme după moartea lui Stalin din martie 1953. Amnistia care a urmat a fost limitată la cei care fuseseră condamnați la maxim 5 ani, de aceea cea mai mare parte a condamnaților de drept comun a fost eliberată. Eliberările de prizonierilor politici a început în 1954 și au devenit generale și au fost cuplate cu reabilitări în masă după denunțarea
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
fugarilor. Paznicilor lagărelor li se dădeau ordine severe să-și țină prizonierii sub control prin orice mijloc. Dacă un condamnat evada de sub supravegherea unui gardian, acesta din urmă risca să fie dat afară din forțele de pază și să fie condamnat la rândul său la muncă silnică în lagăr. În unele cazuri, echipe de condamnați era transportați în teritorii noi, cu resurse de supraviețuire limitate și erau părăsiți în pustietate. Câteodata, erau necesare câteva tentative până când un val de coloniști reușeau
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
unor izbucniri spontane, în care proprietățile stăpânilor erau arse, aceștia fiind maltratați și chiar uciși. Această imensă răscoală, fără îndoială, cea mai importantă din istoria europeană, a fost în mare măsură victorioasă, iar pământurile au fost împărțite, fără ca guvernul să condamne sau să aprobe mișcarea. Aflând că „Împărțirea Neagră” este pe cale să se realizeze în satele lor, soldații, în mare parte, de origine țărănească, dezertau în masă, ca să poată participa la împărțirea terenurilor. Acțiunea propagandei pacifiste, împreună cu descurajarea de după eșecul ultimei
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
etc, precum și ca mulți dintre cei ale căror origine socială și marginalitate au fost suficiente pentru a-i face suspecți. În 1922, tânărul stat sovietic a organizat primul său proces politic-spectacol, împotriva liderilor socialist-revoluționari; mai mulți dintre acuzați au fost condamnați la moarte și executați, alții deportați. Pe 19 februarie 1919, revoluționara , arestată după insurecția din iulie, a fost condamnată pentru „nebunie” și internată între decembrie 1920-decembrie 1921 într-un sanatoriu de psihiatrie. Ea avea să scrie mai târziu, însă, că
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
suspecți. În 1922, tânărul stat sovietic a organizat primul său proces politic-spectacol, împotriva liderilor socialist-revoluționari; mai mulți dintre acuzați au fost condamnați la moarte și executați, alții deportați. Pe 19 februarie 1919, revoluționara , arestată după insurecția din iulie, a fost condamnată pentru „nebunie” și internată între decembrie 1920-decembrie 1921 într-un sanatoriu de psihiatrie. Ea avea să scrie mai târziu, însă, că „în epoca sovietică, vârfurile puterii, vechii bolșevici, inclusiv Lenin, m-au menajat și, izolându-mă în decursul luptelor din ce în ce mai
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
se hrănea exclusiv pe spinarea populației, deja împovărată insuportabil.” Cu toate acestea, este incontestabil faptul că înaltele autorități albe au ales și ele să utilizeze teroarea. „Conferința specială” prezidată de generalul Denikin lua încă din martie 1919 decizia de a condamna la moarte „orice persoană care a contribuit la puterea Consiliului Comisarilor Poporului”. Osvag, serviciul de propagandă al guvernului Denikin, a lansat în timpul războiului multe zvonuri despre unele presupuse conspirații evreiești. În Ungaria, după căderea Republicii Sfaturilor în august 1919, unitățile
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
împotriva analfabetismului” la 10 decembrie 1919. În analiza critică pe care a publicat-o după o călătorie prin Uniunea Sovietică, primarul de Boulogne spunea că „putem spune ce vrem noi despre conducătorii bolșevici. Putem să le criticăm metodele, să le condamnăm faptele în mare și în detaliu [...]. Dar există un punct în care mie mi se pare imposibil să nu le aprob în întregime eforturile, unde nu pot să nu apreciez fără rezerve rezultatele deja obținute: și anume în chestiunea instrucțiunii
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
un raport primit de la un membru al Casei Albe care implica clar și direct CIA în întregul scandal și arăta încercarea de scoatere a lui ca țap ispășitor. 3 aprilie 1974 - Ed Reinecke, viceguvernatorul republican al statului California, a fost condamnat pentru trei infracțiuni de sperjur în fața Comisiei Senatoriale. 5 aprilie 1974 - Dwight Chapin, fostul ofițer de protocol al lui Nixon a fost condamnat pentru sperjur. Din grupul „Celor 7 de la Watergate”, Colson a acceptat vinovăția în cazul Ellsberg în schimbul renunțării
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
a lui ca țap ispășitor. 3 aprilie 1974 - Ed Reinecke, viceguvernatorul republican al statului California, a fost condamnat pentru trei infracțiuni de sperjur în fața Comisiei Senatoriale. 5 aprilie 1974 - Dwight Chapin, fostul ofițer de protocol al lui Nixon a fost condamnat pentru sperjur. Din grupul „Celor 7 de la Watergate”, Colson a acceptat vinovăția în cazul Ellsberg în schimbul renunțării la capetele de acuzare în privința CREEP, la fel ca și în cazul Strachan. Ceilalți cinci au ajuns la tribunal în octombrie 1974. La
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
7 de la Watergate”, Colson a acceptat vinovăția în cazul Ellsberg în schimbul renunțării la capetele de acuzare în privința CREEP, la fel ca și în cazul Strachan. Ceilalți cinci au ajuns la tribunal în octombrie 1974. La 1 ianuarie 1975 au fost condamnați, cu excepția lui Parkinson. În 1976, Curtea de Apel a SUA a ordonat un nou proces pentru Mardian în urma căruia toate acuzațiile au fost retrase. Handeman, Ehlichman și Mitchell au epuizat recursurile în 1977, după care toți au acceptat încarcerarea. Poziția
Afacerea Watergate () [Corola-website/Science/298282_a_299611]
-
1971) s-a angajat ca muncitor necalificat la Antrepriza de Metrou București pe postul de instalator; în paralel începe să predea primul său curs de yoga. A început să predea oficial yoga practică în București în anul 1978. A fost condamnat, în 1977, la un an de închisoare pentru multiplicare și răspândire de materiale pornografice, de ocultism și magie neagră. În declarațiile inculpatului erau menționați și câțiva clienți, majoritatea persoane publice ale acelor vremuri. A scăpat de pușcărie deoarece sentința în
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
încheiat, deși excepțiile de neconstituționalitate invocate de cei acuzați au fost deja respinse. Gregorian Bivolaru a cerut prin avocatul său despăgubiri statului român pentru internarea psihiatrică forțată la care a fost supus. Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv pe data de 14 iunie 2013 la șase ani de închisoare, fără suspendare, pentru „actul sexual cu un minor în formă continuată în legătură cu victima Mădălina Dumitru”. Fosta minoră, Mădălina Dumitru, a afirmat însă, pe toată durata procesului de la ÎCCJ
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
l-a achitat pentru toate celelalte acuzații din dosar sau a constatat prescrierea lor. Pe 27 februarie 2016 a fost arestat în Franța. După extrădarea din Franța este deținut în România. El a cerut redeschiderea procesului în care a fost condamnat. I s-au scăzut un an și trei luni din pedeapsa de șase ani, deoarece a petrecut deja acest timp în detenție. În decembrie 2010, Gregorian Bivolaru a intentat un proces statului român în care cerea despăgubiri de 30.000
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
Vladimir. Încă din 1903, ea era implicată în activitățile ilegale ale Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. Inessa Armând a distribuit materiale de propagandă considerate subversive și în 1907 a fost arestată (pentru a treia oară) și a fost condamnată la doi ani de exil la Arhanghelsk. Ea a fost urmată în exil de Vladimir, dar acesta s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a plecat la tratament în Elveția, unde a și murit în 1909. Cu sprijinul financiar al tolerantului
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
la efortul de război. Pe 28 august 1941, Sovietul Suprem a ordonat reașezarea germanilor în regiunea Volga, multi fiind deportați de fapt în Kazakhstan și Siberia. La sfârșitul războiului, mii de soldați prizonieri și ofițeri germani și japonezi au fost condamnați la ani de muncă silnica în lagărele din regiunile siberiene. Rata morții în rândul acestora, datorită conditilor de frig, era crescută. În a doua jumătate a secolului XX, explorarea resurselor minerale și hidroenergetice a continuat. Multe proiecte au fost planificate
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
tabloului: ""Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat disprețul pe care îl nutrește pentru ei. Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curții îl condamnă în ochii întregii lumi"". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea și mediocritatea persoanelor portretizate. În îndatoririle sale de stat, dar și în cele conjugale, regele este înlocuit de Manuel Godoy, tânărul și ambițiosul său premier. Pentru acest om infatuat, urât
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
(n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Născut la Nola în provincia Campania din sudul Italiei, adevăratul
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
îl extrădează la Roma. După șase ani de detenție, în care timp este supus la nesfârșite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, este adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino. Refuzând să-și abjure convingerile, este condamnat pentru erezie și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața "Campo dei Fiori" din Roma. Toate operele sale au fost interzise și, în 1603, au fost puse la index (""Index librorum prohibitorum""). Împreună cu constrângerea lui Galileo Galilei de
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]