29,398 matches
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iunie 1959 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în România în ediția din septembrie 1967 a revistei "Secolul 20", fiind inclusă apoi în volumul " și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela prezintă
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
ei mi-au confirmat certitudinea că „La Țigănci” marchează începutul unei noi faze a creației mele literare”, nota scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
un timp mitic, circular și reversibil. Călătoria într-un spațiu sacru reprezintă o posibilitate de integrare în absolutul etern, dar este ratată din cauza faptului că personajul este prizonier al trecutului, adică al unui timp în care nu și-a împlinit destinul. El încearcă în mai multe rânduri să povestească „tragediei vieții” lui (în perioada studiilor efectuate în Germania, o substituise într-un moment de slăbiciune pe iubita sa Hildegard cu Elsa), dar nu este lăsat. Traiul în dimensiuni temporale diferite conduce
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
în lume de dincolo și încasează obolul, după tradiție, fiind stăpână a timpului, în timp ce vizitiul dricar este luntrașul Charon care îi transportă pe cei proaspăt morți pe lumea cealaltă. Cele trei fete ar putea fi Ursitoarele sau Parcele care veghează Destinul, zâne provenite din mitologia unor civilizații străvechi sau cele trei Grații: Aglaea, Euphrosyne și Thalia, divinități ce reprezintă tot ce este mai seducător în materie de frumusețe, plăcere și fericire. Fetele sunt evocate ca simple siluete grațioase și enigmatice, semănând
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
de aur"" a Reuniunii Internaționale a Poeților din orașul iugoslav Strunga; Premiul Internațional Lenin " Pentru întărirea păcii între popoare", 1953; laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971. ""pentru opera lui, care, cu sufletul unei forțe elementare, dă viață destinului și viselor unui întreg continent. "." La 12 iulie 1904 se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto () la Parral, un oraș aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învățătoare, și al lui José
Pablo Neruda () [Corola-website/Science/306437_a_307766]
-
din Basarabia sub ocupația sovietică, fiind sponsorizat de patriotul român Sergiu Grossu din Paris. Trilogia conține: volumul 1 - "Cu gândul la tine, Basarabia mea", volumul 2 - "Pe drumurile pribegiei" și volumul 3 - "Timpuri și oameni". În 2003 a apărut volumul "Destine românești", sponsorizat de Gavrilă Buju, român din Canada. În 2005 Vadim Pirognan în colaborare cu Valentin Șerbacov lansează cartea "Calvarul (pe valurile vieții)." În 2002 înființează la Chișinău, pe str. Negruzzi, "Muzeul Memoriei Neamului" cu materiale despre tragedia românilor din
Vadim Pirogan () [Corola-website/Science/305829_a_307158]
-
care membrii ternarului au fost arestați cu toții, sau unii dintre ei au decedat; atunci erau cooptați membri noi. Situația aceasta a durat până în anul 1964, când au fost eliberați din închisori episcopii din garda a II-a. Aceștia au preluat destinele Eparhiilor lor, în regim de ilegalitate în continuare, cu excepția episcopului auxiliar de Cluj-Gherla, dr. Ioan Cherteș, care suferind grav în urma torturii din anii de temniță, s-a retras la o soră a sa, renunțând la preluarea jurisdicției. Puterea de jurisdicție
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
trase pe sfoară de Regina Albă, care reușește să ajungă și în Heatherfield. Seria a IX-a - ,100% Witch" În această nouă aventură, Nihila, regina Loom-ului, a luat semnele zodiacului că prizoniere(toate cu exceptia Balanței), pentru a se pronunța asupra destinelor a tuturor ființelor umane din Univers. Doar ființele magice, precum Gardieniele sunt imune împotriva forței ei, dar acest lucru nu poate preveni pericolele și nenorocirile care pot fi cauzate de Nihila oamenilor pe care Gardienele îi iubesc. Fiecare obstacol din
W.I.T.C.H. (revistă) () [Corola-website/Science/305311_a_306640]
-
Convorbiri literare", „Viața românească", „Caiete critice", „România literară" etc. Din 1997, este re-dactor-șef al revistei „Viața românească". Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dra-gostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența / inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cu-vintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?"). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
La începutul dezvoltării sale, Biserica bulgară a oscilat între Bizanț și Roma, dar, în cele din urmă, din secolul X a rămas definitiv legată de destinele Ortodoxiei. Poporul bulgar, a întâmpinat mari dificultății de-a lungul secolelor, aceste dificultății au fost de cele mai multe ori datorate învecinării cu turcii, care erau porniți pe distrugere și pe ocuparea unor noi teritorii. Turcii au distrus independența politică și bisericească
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
cea a raportului dintre filosofia aristotelică și religia creștină. Dacă pentru Albert nu este încă destul de clar ce înseamnă filosofie aristotelică, Toma, bazându-se mult pe ajutorul maestrului său, va putea asimila aristotelismul într-o formă mult mai limpede. Despre destin Încercând să recupereze și să asume ceea ce el considera a fi un Peripatetism integral, Albert a trebuit să accepte interpretările arabe ale textelor aristotelice ca făcând parte, într-un mod legitim, din Tradiție. Se va strădui să asimileze și terminologia
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
sensul doctrinei Verbului; pentru arabi, ele aveau o existență reală, de sine stătătoare, nu numai de natură intelectuală, ci funcționau în calitate de cauze intermediare între Dumnezeu și lumea sublunară, cauze înțelese ca sfere astrale care determină, prin intermediul unei mecanici subtile, inclusiv destinul uman. Ceea ce va fi nevoit Albert să înțeleagă de aici se poate vedea în tratatul său "Despre destin". El va adopta, în încercarea de asimilare a acestui peripatetism, mai degrabă o arhitectură neoplatonică. Astfel, problema destinului depinde de patru mari
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
ci funcționau în calitate de cauze intermediare între Dumnezeu și lumea sublunară, cauze înțelese ca sfere astrale care determină, prin intermediul unei mecanici subtile, inclusiv destinul uman. Ceea ce va fi nevoit Albert să înțeleagă de aici se poate vedea în tratatul său "Despre destin". El va adopta, în încercarea de asimilare a acestui peripatetism, mai degrabă o arhitectură neoplatonică. Astfel, problema destinului depinde de patru mari presupoziții , primele trei neoplatonice iar cea din urmă boetiană. a) există o guvernare celestă a sublunarului, intermediară între
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
unei mecanici subtile, inclusiv destinul uman. Ceea ce va fi nevoit Albert să înțeleagă de aici se poate vedea în tratatul său "Despre destin". El va adopta, în încercarea de asimilare a acestui peripatetism, mai degrabă o arhitectură neoplatonică. Astfel, problema destinului depinde de patru mari presupoziții , primele trei neoplatonice iar cea din urmă boetiană. a) există o guvernare celestă a sublunarului, intermediară între lume și Dumnezeu, care determină astral destinul realităților corporale. În legătură cu aceasta, Albert se întreabă dacă raportul cer-pământ este
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
asimilare a acestui peripatetism, mai degrabă o arhitectură neoplatonică. Astfel, problema destinului depinde de patru mari presupoziții , primele trei neoplatonice iar cea din urmă boetiană. a) există o guvernare celestă a sublunarului, intermediară între lume și Dumnezeu, care determină astral destinul realităților corporale. În legătură cu aceasta, Albert se întreabă dacă raportul cer-pământ este de tip cauză-efect sau unul de tipul relației semnificant-semnificat. Va opta pentru a doua variantă, adică pentru o relație de semnificare, încercând să evite o soluție care ar anula
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
semnificare, încercând să evite o soluție care ar anula problema responsabilității. În plus, va încerca mai mult: faptul că relația dintre sublunar și astral este una semiotică nu legitimează, totuși, posibilitatea unei hermeneutici a semnelor cerești. Semnele cerești nu dezvăluie destinul sub forma unui sistem de predicții, ele spun cel mult că există o măsură originară a destinului dar, în calitate de cauză extrinsecă, este incomprehensibilă. b) astrele nu impun o necesitate lucrurilor datorită capacității imperfecte a acestora din urmă de a participa
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
faptul că relația dintre sublunar și astral este una semiotică nu legitimează, totuși, posibilitatea unei hermeneutici a semnelor cerești. Semnele cerești nu dezvăluie destinul sub forma unui sistem de predicții, ele spun cel mult că există o măsură originară a destinului dar, în calitate de cauză extrinsecă, este incomprehensibilă. b) astrele nu impun o necesitate lucrurilor datorită capacității imperfecte a acestora din urmă de a participa la ordinea superioară a sferelor celeste; altfel spus, lumea sublunară nu se ridică întotdeauna la demnitatea de
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
extrinsecă, este incomprehensibilă. b) astrele nu impun o necesitate lucrurilor datorită capacității imperfecte a acestora din urmă de a participa la ordinea superioară a sferelor celeste; altfel spus, lumea sublunară nu se ridică întotdeauna la demnitatea de a avea un destin. Aceasta este teza participării quantum potest („potrivit putinței”). Cu alte cuvinte, chiar dacă evenimentele cerului sunt cauze externe ale evenimentelor lumii sublunare, acestea din urmă, inferioare fiind, nu se ridică la măsura posibilității de a recepta în mod perfect aceste cauze
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
cauze externe ale evenimentelor lumii sublunare, acestea din urmă, inferioare fiind, nu se ridică la măsura posibilității de a recepta în mod perfect aceste cauze. Tot o teză de inspirație neoplatonică, pe care Albert o însușește, postulând, pe baza ei, destinul ca un nou gen al ființei. El este, în termenii lui Albert, un intermediar între necesar și posibil. Altfel spus, destinul nu este nici cauză impersonală a actelor umane, nu este nici voință: este o realitate intermediară între univers și
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
mod perfect aceste cauze. Tot o teză de inspirație neoplatonică, pe care Albert o însușește, postulând, pe baza ei, destinul ca un nou gen al ființei. El este, în termenii lui Albert, un intermediar între necesar și posibil. Altfel spus, destinul nu este nici cauză impersonală a actelor umane, nu este nici voință: este o realitate intermediară între univers și sine. c) există o analogie între suflet și cer conform căreia inteligența celestă și inteligența umană sunt un act comun. Este
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
despre o idee provenită din mediul arab. Averroes postulase unicitatea intelectului posibil pentru toți oamenii și multiplicarea acestuia după acțiunile individuale ale fiecăruia. Formularea lui Albert este rodul unui efort de asimilare critică a acestor idei. El va spun că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest sens modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Formularea lui Albert este rodul unui efort de asimilare critică a acestor idei. El va spun că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest sens modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția boetiană îi
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
că destinul este individuare a sufletului prin propria experiență, fiind în acest sens modul specific uman al libertății. d) distincția boetiană între providență și destin („providența este însăși acea rațiune divină care, ca principiu suprem și universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea care tronează în fenomene, în mișcarea lor, și cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le fiecăreia un loc anumit”). Distincția boetiană îi servește lui Albert drept un punct de echilibru între teoriile cauzelor intermediare de sursă arabă neoplatonică
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. Retipăririle confirmă odată mai mult popularitatea de care se bucură scriitoarea. Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele sale au găsit o largă audiență în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător și captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială. După cum apreciază critica literară, "ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realistă a cărților sale". În afara creației originale, Cella Serghi este și o bună traducătoare, oprindu
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
accelerarea privatizării și retrocedarea proprietăților funciare confiscate de comuniști, începerea procesului de analiză a arhivelor Securității, precum și o fermă orientare spre Occident în politica externă. În 1998, Diaconescu a publicat la editura Nemira primul său volum de memorii, intitulat "Temnița - destinul generației noastre". Din cauza crizei economice inerente tranziției spre economia de piață, și din cauza atacurilor opoziției conservatoare și naționaliste, PNȚCD nu a mai intrat în Parlament la alegerile din 2000. Diaconescu s-a retras din funcția de președinte al partidului și
Ion Diaconescu () [Corola-website/Science/305459_a_306788]