28,559 matches
-
vîrsta înaintată și boala și-au spus cuvîntul. S-a căsătorit pentru a treia oară, la sfîrșitul anilor '70 (de data aceasta nu mai era vorba de bigamie) cu o româncă emigrată în Germania cu puțină vreme în urmă. Din fericire, sistemul de asigurări sociale german l-a luat sub aripa sa, Boeru eșuînd într-un cămin de bătrîni (Pflegeheim) de la Garmisch-Partenkirchen, în apropiere de München. După eforturi susținute și cu ajutorul a numeroși români, la începutul lui august 1985, într-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Corespondența lui Iorga dintre anii 1931 și 1936 oferă dovezi privind bucuria lui că reluase legăturile cu vechiul său prieten. Atunci cînd Cuza a devenit membru al Academiei Române, Iorga a scris într-un editorial: Deducțiile reprezintă slăbiciunea sa, dar, din fericire, acestea nu-i pătrund în inimă". "Neamul românesc", 31 mai 1936 147 Memorii, vol. VI, pp. 30, 35, 62, 259, 362 și vol. VII, p. 299 148 "Neamul românesc", 20 septembrie 1933 149 "Neamul românesc", 21 martie 1937 150 Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
115 Iorga a protestat pe lîngă Regele Carol personal pentru faptul că romanul The Annunciation Graveyard (Cimitirul Buna Vestire) al lui Arghezi urma să fie publicat pe cheltuiala Fundației Regale, deoarece acesta era "vulgar"! Memorii, vol. 7, p. 342. Din fericire, intervenția lui Iorga a rămas fără urmări 116 "Bilete de papagal", nr. 243 117 Memorii, vol. VII, p. 459 118 Iorga, Istoria literaturii românești contemporane, București, 1934, vol. I, Prefață. Vezi și Pompiliu Constantinescu, "Vremea", 14 octombrie 1934 și Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
descifrată. Heinrich Heine Circumstanțele (pe care unii domni nu dau doi bani!) conferă În realitate fiecărui principiu politic o culoare distinctivă și un efect singular. Edmund Burke Evenimente, băiete, evenimente. Harold Macmillan Istoria universală nu este solul În care crește fericirea. Perioadele fericite sunt În ea pagini deșarte. Georg Wilhelm Friedrich Hegel Am hotărât să scriu această carte În timp ce schimbam trenul la Westbahnhof, gara principală din Viena. Era decembrie 1989, un moment propice. Mă Întorceam de la Praga, unde istoricii și dramaturgii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economic, social și politic complet... de o amploare fără egal În istorie, comparabil doar cu prăbușirea Imperiului Roman”. McCloy se referea la Germania, unde guvernele militare aliate au trebuit să reconstruiască totul de la zero: legea, ordinea, serviciile, comunicațiile, administrația. Din fericire, aveau resursele necesare. Spre Est, lucrurile stăteau mult mai rău. În concluzie, Hitler a contribuit la divizarea continentului la fel de mult ca Stalin. Istoria Europei Centrale (teritoriile Imperiilor German și Habsburgic, nordul fostului Imperiu Otoman și chiar extremitatea apuseană a teritoriului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alternativa comunistă. În vestul Germaniei, autoritățile aliate se temeau că nostalgia pentru zilele bune ale nazismului și reacția stârnită de programele de denazificare, penuria de alimente și epidemia de infracțiuni minore i-ar putea favoriza pe sovietici sau neonaziști. Din fericire pentru statele occidentale, În primăvara anului 1947 partidele lor comuniste Încă propovăduiau calea modernă, democratică, adoptată În 1944. În Franța, Maurice Thorez Încă Îi mai Împingea pe mineri să „producă”. Ambasadorul britanic În Italia vorbea despre influența moderatoare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spera să aibă la sfârșitul războiului, iar ei au folosit-o fără ezitare, sugerând că, dacă situația nu se Îmbunătățea, iar ocupanții nu le urmau sfaturile, nu puteau fi trași la răspundere pentru orientarea politică viitoare a națiunii germane. Din fericire pentru Aliații vestici, politica de ocupație comunistă din Berlin și din teritoriile est-germane aflate sub control sovietic nu erau de natură să atragă voturile și simpatiile nemților debusolați. Oricât de antipatici le-ar fi fost americanii, englezii sau francezii, alternativa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dinaintea comunismului În construcție. Suprarealistul Paul Éluard se adresa În 1948 unui public bucureștean (fără Îndoială perplex): „Vin dintr-o țară În care nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie decât să redai pământul poporului și În câțiva ani Fericirea va fi lege supremă, iar Bucuria, orizontul zilnic”. Sentimentele comunistului Éluard se regăseau chiar la intelectuali și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimeni nu mai râde, nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie decât să redai pământul poporului și În câțiva ani Fericirea va fi lege supremă, iar Bucuria, orizontul zilnic”. Sentimentele comunistului Éluard se regăseau chiar la intelectuali și artiști care nu intraseră În partid. În 1948, după lovitura de stat cehă, Simone de Beauvoir era sigură că victoria va fi a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suspecții evidenți - John Dos Passos, Arthur Miller, Dashiell Hammett, Upton Sinclair -, ci și Albert Einstein, Thomas Mann, Alberto Moravia, Tom Paine și Henry Thoreau. În Austria, mulți observatori au remarcat că, În „Bătălia Cărții”, America Își făcea singură probleme. Din fericire pentru Occident, cultura populară americană exercita o atracție pe care inepția politică nu reușea să o eclipseze. Condamnând oficial cinematograful american și jazzul decadent, comuniștii aminteau de vederile lui Goebbels - un net dezavantaj. În timp ce statele comuniste est-europene au proscris jazzul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bună, chiar și după ce pierduse electoratul socialist prin tradiție din nordul și estul Germaniei. Performanțele antinaziste ale lui Adenauer nu fuseseră prea strălucite: În 1932, el Încă mai credea că Hitler putea fi determinat să se comporte responsabil; din fericire, a atras suspiciunile naziștilor În 1933 (când a fost Îndepărtat din postul de primar al orașului Köln) și, din nou, În ultimele luni ale războiului, când a fost Întemnițat pentru scurtă vreme ca opozant al regimului. Aliații vestici nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vizuală comună. A fi „francez”, „german” sau „olandez” era acum ceva modelat mai puțin de educația primară sau festivitățile publice decât de Înțelegerea țării așa cum se desprindea ea din imaginile ce pătrundeau În fiecare casă. „Italienii” - din păcate sau din fericire - au fost modelați mai mult de experiența comună a vizionării de sport sau varietăți pe RAI decât de un secol de guvernare națională unificată. Mai presus de toate, televiziunea a adus politica națională În căminele oamenilor. Până la apariția televiziunii, politica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un scop practic și, din punct de vedere estetic, fără nici o scuză. Dezastrul urban născut din dorința paneuropeană de a lăsa În urmă trecutul, sărind Într-o singură generație de la moloz la ultramodernism, și-a semnat singur sentința (ajutat din fericire de recesiunea din anii ’70, care a redus deopotrivă bugetele publice și private, oprind orgia prefacerii). Încă din 1958, Înainte de paroxismul modernizării urbane, un grup de adepți britanici ai conservării au fondat Societatea Victoriană, o organizație de voluntari tipic britanică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Felipe Gonzáles, al cărui model social-democratic avea să-i pară, cu timpul, cel mai apropiat de al său. Lumea Își punea speranțele În Gorbaciov și pentru că opoziția internă din URSS era inexistentă. Numai partidul putea Îndrepta stricăciunile făcute și, din fericire, partidul Își alesese drept lider un om care avea atât energia, cât și experiența administrativă necesare unui astfel de efort. Pe lângă faptul că era neobișnuit de educat și cult pentru un birocrat sovietic de rang Înalt, Gorbaciov avea o calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un handicap riscant. Studenții de la Universitatea din Amsterdam făceau acum cursuri În engleză și până și cel mai mărunt angajat la bancă dintr-un târg danez de provincie trebuia să poată efectua fără probleme o tranzacție În limba engleză. Din fericire, În Danemarca și Olanda, ca În multe țări europene mici, studenții și funcționarii deopotrivă erau de mult fluenți (sau cel puțin Înțelegeau perfect limba), fiindcă emisiunile TV În limba engleză erau subtitrate, nu dublate. În Elveția, unde orice absolvent de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al individului care a reușit performanța de a nenoroci pe multe decenii un Întreg popor. Rolul unor astfel de istorii e nu doar să repoziționeze și să redimensioneze evenimentele și personajele, ci să ne și reamintească veritabila lor contribuție la fericirea și nefericirea contemporanilor. Abordând acest subiect, Tony Judt Își permite și un dram de ironie, pentru a marca monstruozitatea proiectului comunist așa cum a fost el ilustrat de corifeii bolșevismului național: „În România, unde zeci de mii de țărani au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anul 1676. Incendiată de opt ori, jefuită de protestanți în timpul Reformei, apoi de revoluționari sub regimul de Teroare, transformată în "universitate de vară" după expulzarea violentă a călugărilor în timpul celei de-a III-a Republici, mânăstirea Grande Chartreuse continuă, din fericire, să producă licoarea sa sacră. În secolul al V-lea, cel de-al 17-lea episcop de Reims, Sfântul Rémy, cumpără domeniul de la Sparnacus, cunoscut azi sub numele de Epernay, pentru a construi un lăcaș de rugăciune. Succesorul său, episcopul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene, dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires, aparțin, din fericire, Istoriei. Din această perspectivă, putem spune că alsacienii au făcut, din reuniunile lor tradiționale numite Stammtisch, un compromis cultural între chermesa de origine germanică și festinul rabelaisian. Spre deosebire de procesul vinificării ce poate fi realizat la scară mică, cel de fabricare
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
nivel de degradare morală și de sărăcie de neimaginat și de neacceptat iar cauzele se datoresc și fiecărui individ în parte. Națiunea nu este în afara noastră, ci noi toți suntem națiunea, indiferent de vârstă și rang. Tot noi îi asigurăm fericirea și continuitatea. Neamul trăiește prin individ și prin vrednicia lui. La marile încercări prin care trece o națiune, el trebuie să răspundă PREZENT și să stârpeasca răul. Absenteismul duce la dezastru, până la pieirea națiunii și păcatul va fi al tuturor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lui Dumnezeu, am rămas iar singur, am rămas în așteptare, cu sufletul și cu trupul mai viu în lupta cu diavolul, întins pe scândura patului, cu brațele întinse ca pe lemnul crucii, mulțumind lui Dumnezeu pentru acele puține clipe de fericire cărora numai în întuneric le poți trăi măreția și binefacerea; numai în anumite momente crâncene ale durerilor tale, cremenea nădejdilor sparge vremelnicia cătușelor tiranului și-ți înalță sufletul dincolo de hotarul lumesc, deasupra, spre luminile stelare și veșnice ale cerului. Părintele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Revenind iarăși la vânzarea și înstrăinarea pământului românesc, bătrânii spuneau că pământul e viață și diadema frunții gospodarului și temeiul existenței sale. Să nu uităm că, din pământ și munca pământului am trăit și clădit secole, ceea ce avem azi spre fericirea noastră, a copiilor noștri și slava lui Dumnezeu, de aceea să nu-l înstrăinăm pentru a nu ajunge slugă la stăpânitori și țara noastră să nu ajungă colonie. Să fim vrednici și încrezători în puterile noastre, să nu ocolim munca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o trec precum părinții. POSTFAȚĂ Între marii osândiți și pătimitori ai neamului nostru: părintele Justin Pârvu, monahul Atanasie Ștefănescu, monahul Paulin Clapon, Gheorghe Jijie, Traian Popescu, Gheorghe Dragoman, Nicolae Păduraru, Gheorghe Mântulescu, Ioan Belecciu, Gelu Gheorghiu, Nicolae Roșca, am avut fericirea de a-l cunoaște și pe domnul Petru C. Baciu. Toate regimurile politice din România, precum și dictatura lui Carol al II-lea, dictatura lui Antonescu, comuniștii până în 89 și neocomuniștii de după 89 i-au considerat pe legionari „dușmani ai poporului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în DZ sunt predictibile având în vedere caracterul generalizat al tulburărilor metabolice din această boală, care includ nu numai proteinele, lipidele și glucidele, dar și metabolismele mineral, hidroelectrolitic și acidobazic. Ultimele au o importanță deosebită în episoadele de cetoacidoză (din fericire tranzitorii și corectabile) sau în insuficiența renală cronică (din păcate progresivă, în ciuda tratamentelor moderne de dializă). Întrucât țesutul de susținere osteo-musculo-articular este în primul rând de natură proteică, atât glicozilarea enzimatică, cât și cea neenzimatică a proteinelor tisulare explică frecvența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
noapte-n Luna? S-a născut din scrum de urna? (Lângă un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l întoarcă-n noapte Luna. (Madrigal) (Blaga, 2010 : 460) [...] que la Lune me porte secours pour que j'arrive à ta demeure. (Chanson dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ape cui îi dau tonul? (Hotar) (Blaga, 2010 : 174) Qui commence maintenant le chant de passage ? À qui leș eaux noires donnent le ton ? (Frontière) (Miclău, 1978 : 383) Se-ntind domol părinții pe sub pietre, în timp ce în lumini mai adăstam, în timp ce fericiri ne-mprumutăm și suferinți și apa vie pe la vetre. (Părinții) (Blaga, 2010 : 350) Leș parents s'étendent doucement sous leș pierres, cependant qu'en lumière nous attendons, cependant qu'au bonheur nous empruntons des souffrances, de l'eau de jouvence
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]