KorAP: Find »[drukola/base=treabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1138 1139 1140 ...1183 >

29,566 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

Și mai și bocești de durere. Să vadă lumea, să știe lumea cît suferi tu. Ilie: Și lumea n-aude, nu vede, nu-i așa? Ștefan: Ba așa-i, că lumea n-are nevoie de bocete, smiorcăială. Lumea are alte treburi. Ilie: Și eu le am pe ale mele. Lumea nu mă vede, nu mă aude, nici eu n-o văd și n-o aud. Ștefan: Vezi, aici e păcatul! Confunzi lumea cu Pandele sau alți cîțiva care te-au plesnit

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Măi, omule, dar... el nu există! Ilie: Da... dar mai rău mă îndoiesc de ceva care mi s-a dat și nu există decît de ceva care nu există, dar ar putea să mi se dea. Ștefan. Măi, a dracului treabă! Și tu crezi în... ăsta... că nu-mi vine să-i spun cal! Ilie: (chinuit) Ei, aici e halucinația! Cred deși știu că nu-i adevărat. Dar ține locul... Ștefan: Măi, cumnate, eu îți iau calul! Ilie: (marșînd) Da?! Și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Și-i dureau undeva de absențe, de mustrări scrise sau de rețineri din salariu. Mina: Păi atunci hai să ne apucăm de băut. Ilie: Pe dracu'. Ce folos dacă te duci la un șpriț dar gîndul ți-e tot la treburi! Te-mbeți mai mult de griji decît de vin. (se ridică, se plimbă pe podeț, se oprește și se reazemă cu brațele de parapet) Ce frumos și ce liniștitor curge apa. (Mina nu se scoală. Ilie vine și-o ia

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
un compromis după altul. Sigur, mai murmur, mai cîrtesc, mai ridică, nu prea tare. glasul. Dar, urmărindu-i, nici nu te mai miri că lui se întîmplă ce li se întîmplă, că, netam-nesam, niște străini pot să dea buzna în treburile lor interne. Retorica capului de familie că e stăpîn la el acasă, nu se teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
lectură, atât cît se lasă majorat prin imaginație, vom spune că pentru o entitate mai mare, pe care familia în cauză poate s-o figureze ingerința se lovește în chipul cel mai net, și mai just, de principiul neamestecului în treburile interioare (sau interne), principiu care stă la baza politicii noastre și care dă piesei lui C. Popa o foarte corectă îndreptățire politică. Dar poate am majorat prea mult termenii și am escamotat prea tare condiția de divertisment teatral pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
plîng, plînge cînd ceilalți rîd, tace cînd alții urlă și urlă cînd alții tac... Aceasta-i întrebarea! Bunica: Lasă întrebările și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi nu-i așa, dragu' bunichii? Că dacă-ți tot pui întrebări, asta o știu de la bunică-tu, Dumnezeu să-l ierte, pe stomacul gol, ajungi la răspunsuri anapoda. Și-atunci? Mai mare încurcătura! O întrebare: nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fie frică de mine?! Val: Poate că tocmai pentru că ești așa de bună cu tine... Irina: Știi ceva! Mai bine taci. Val: Vezi! Alex: Are dreptate. Irina: Tu să taci! Alex: Dacă tac m-apucă și pe mine frica. Irina: Treaba ta. E frica ta. Descurcă-te! (către Val, febrilă) Ia spune-mi, sînt frumoasă? Val: Iar facem inventarul? Irina: Lasă. Sînt frumoasă? Val: Da, iubito... Irina: Sînt deșteaptă? Val: Atît cît îi stă bine unei femei frumoase... Irina: Tolerantă sînt

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cred că ești nedrept... (știe unde dă) Îl împovărezi pe tata cu dimensiunile unui supraom... Alex: El m-a împovărat pe mine cu această dimensiune... cu autoritatea lui, cu toate puterile lui, cu știința, cu toate științele lui... Mihai: E treaba ta ce crezi despre mine... Și dacă te-am dezamăgit... Alex: Da, m-ai dezamăgit. (după o pauză) Dar într-un fel e mai bine. Ai dispărut tu ca supraom, dar a dispărut și minciuna. Acum știu mai bine cît

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
patriotică... Udăm, stropim, mai smulgem o buruiană... mai cu o căldărușă, mai cu săpăliga... și am venit să vă spun... dacă vreți să participați și dumneavoastră... voluntar bineînțeles... Mihai: Da... înțeleg... dar azi... nu prea ne-ați nimerit bine cu treaba asta... Avem și noi... Delegatul: Noi știm... și poate că tocmai de aceea... Mihai: Cum adică tocmai de aceea...! Delegatul: Un pic de mișcare... după masă... mai ales durpă o masă ca asta... Nu-i greu, zău! Azi, cu precădere

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pe nimeni cu nimic pînă acum... Am muncit în liniște, ne-am bucurat în liniște, am suferit în liniște... Vecin 1: Chiar și azi? Mihai: Mă rog, să zicem că am azi fost mai zgomotoși... dar la urma urmei e treaba noastră. Discutam despre treburile noastre. Vecin 1: Vedeți că nu cunoașteți regulamentul de bloc? (către Vecin 2) Dumnealor li s-a dat cîte un exemplar din regulamentul de bloc? Vecin 2: Sub semnătură. Vecin 1: Vedeți! Treburile dumneavoastră, așa scrie

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pînă acum... Am muncit în liniște, ne-am bucurat în liniște, am suferit în liniște... Vecin 1: Chiar și azi? Mihai: Mă rog, să zicem că am azi fost mai zgomotoși... dar la urma urmei e treaba noastră. Discutam despre treburile noastre. Vecin 1: Vedeți că nu cunoașteți regulamentul de bloc? (către Vecin 2) Dumnealor li s-a dat cîte un exemplar din regulamentul de bloc? Vecin 2: Sub semnătură. Vecin 1: Vedeți! Treburile dumneavoastră, așa scrie în regulament, sînt și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
urma urmei e treaba noastră. Discutam despre treburile noastre. Vecin 1: Vedeți că nu cunoașteți regulamentul de bloc? (către Vecin 2) Dumnealor li s-a dat cîte un exemplar din regulamentul de bloc? Vecin 2: Sub semnătură. Vecin 1: Vedeți! Treburile dumneavoastră, așa scrie în regulament, sînt și ale noastre... Dacă dumneavoastră sînteți fericiți, sîntem și noi fericiți, dacă dumneavoastră sînteți neliniștiți, sîntem și noi la fel, cînd dormiți dumneavoastră dormim și noi, cînd vă treziți ne trezim și noi și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
n-ați înțeles bine ce-am făcutl noi pentru dumneavoastră venind aici. Irina: Ba, eu cred că dumneavoastră n-ați înțeles bine ce-ați făcut cu asta. Adică intrați în casa unor oameni care, cum să vă spun eu, au treburile lor, intimitățile lor, și dumneavoastră asta vi se pare normal? Vecin 1: Dar ce e anormal?! În definitiv, ori stăteam în apartamentele noastre, ori stăm aici, totuna-i. Am auzit tot scandalul. Toate intimitățile, cum le spuneți, am auzit tot

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
De ce vorbești așa, mamă! Află că acest comitet e primul for la care trebuie să te adresezi... e adevărat că și ultimul... Nimeni nu se bagă în ciorovăielile noastre care azi sînt și mîine nu-s... Și că au alte treburi mai serioase... Și e adevărat. Acum de exemplu, au probleme cu aplicarea unei noi metode la cultura napilor (rîde) Irina: Val, potolește-te! Val: Nu pot, zău, nu știu ce am că de la o vreme, rîd... rîd... rîd... Irina: (înfiorată) Cum adică

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Sigur! Tu stai aici la tratative cu ăștia și la Universitate vin alții... Auzi, din motive de sănătate...! Vecin 1: în ce mă privește, am noroc de o nevastă de nădejde. Se descurcă ea și fără mine. Dar, totuși, sînt treburi pe care numai un bărbat le poate face... Și eu... Maria: Păi dacă vi-i așa dor de-acasă, de ce nu plecați odată? Vecin 1: (enervat) Pentru că ne țineți voi aici! De asta! Maria: Am auzit-o și pe asta

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
venindu-i în față, prea în față) Cum așa! Și atunci scrii poezii de dragoste pentru nimeni?! El 1: Exact. Ea 2: Măi, să fie! Ce chestie și arta poetică! Va să zică scrii poezii de iubire, așa, ca să te afli în treabă! El 1: (agasat, dar calm) Ca să mă aflu în iubire... Iubirea e o stare și nu are nevoie, cum crezi tu, de un obiect concret... Ea 2: Aha! Cum s-ar spune, îți iubești iubirea! El 1: Nu-i chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cred... Morala, de fapt, îi condamnă pe oameni nu pentru că fac greșeli, ci pentru că nu le fac pe ascuns. Ea 2: Ești extraordinar! Pe toate le aduci din condei! Și morala, și religia, și filosofia, și cibernetica! Le pui la treabă, le ceri acte legale care să-ți justifice comportarea, infidelitatea asta strigătoare la cer. El 1: Ascultă-mă... eu... Ea 2: Ia stai puțin! Uite, în clipa asta realizez că tu nu-mi mai spui pe nume, că demult nu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
recuperare! Da' hai s-o lăsăm ea și uită-te la tine! El 1: Ce e cu mine? El n: Tu nu vezi că ai îmbătrînit? Că ești jigărit, că arăți ca o sălbăticiune! Nici nu-ți mai vezi de treabă, nu citești, nu scriii... Mi-a spus nevastă-ta. El 1: Ba scriu. Chiar mai mult ca oricînd. El n: Dacă ea nu te vede, înseamnă că scrii pe ascuns... El 1: Chiar așa, pe ascuns... El n: Așa deci

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
este. Ea 2: Și tu îți închipui cumva că oamenii aceia au crezut toată frăzărăraia asta cu coadă între picioare? El 1: Dar nici nu era nevoie să creadă. Era nevoie să spun eu ce am spus. Și cu asta treaba este încheiată și datoria îndeplinită. Ea 2: Dar atunci de ce te-au mai schimbat de pe post? El 1: Trebuia o măsură administrativă... intră în meniu... Ea 2: Și faptul că nu mai ești invitat la acțiunile culturale, tot în meniu

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de mîini) Acum că tot m-ați descoperit... Ce căutați aici?! Dați și voi examen de șofer și vă antrenați? Ea 2: Pe naiba. Hai să mergem acasă. El 1: Nu merg acasă. Duceți-vă voi. Eu mai am niște treburi în oraș. Mă duc singur. La revedere. Și-mi cer scuze pentru spectacolul oferit... încă sînt un amator. Trebuie să înțelegeți... (pleacă) Ea 2: (plîngînd) Cred că am mers prea departe. El n: El a mers prea departe. Ea 2

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
din ce în ce mai des... iar alteori... da, alteori, cînd intru în lume ca într-o casă din care au fugit lucrurile... atunci e rău... rău de tot...! Ea 2: Te cred. Și te înțeleg. El n: Adică ce înțelegi? Ea 2: E treaba mea (începe să adune resturi, pahare, cu intenția de a le duce în bucătărie) El 1: Lasă că le duc eu. Nu, nu, te rog, le duc eu, am să le și spăl... am o poftă să fiu gospodină! (iese

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții postdecembriști, emanați din vechile structuri, speculînd spaimele obscure (îndelung cultivate), inerțiile de percepție ale masei ignare. Din mascaradă în mascaradă, treburile fură dirijate pe făgașul dorit de jupînii care, în loc să tragă, sfidător, foloase de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Auzi, de cînd fac meseria asta, m-am tot întrebat de ce se dă găina peste groapă...! Și, mai ales, de ce se dă vie! Friptă ar fi mai... operativă... mai eficientă... Ha! O iau șefii... cred că o împart cu popii... Treaba lor... Octav: Totuși ce zi e azi? Mi se pare că-i joi. Groparul: Ba eu cred c-ar putea fi luni... Punem pariu? Octav: (după o clipă de concentrare) Nu mai pune, că-i marți... Groparul: De unde știi?! Octav

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
fel de antrenament... și să pot spune "haide, iubito, vino..., n-o mai fă pe grozava... pe urîta... pe coasa... Mare scofală! Nici tu nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici eu nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel... insuportabil de vesel... (duce canistra în cort) Marieta: (intră însoțită de un bărbat) Bună ziua... Groparul: Sărut mîna, doamnă. Marieta: E..., eram să spun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
de-mi vine să plîng?! Octav: Iubito, te rog nu te amesteca în lacrimile noastre...! Groparul: Ei, eu am plecat. Mona: V-am adus țigări și cafeluță. Octav: Auzi, bătrîne, stai cu noi la o cafeluță. Groparul: Nu, frate, am treabă. Mă duc să mai trag cîte-un ochi pe la capelă... ăștia sunt în stare să-i dezbrace pe "cuminței". Da dacă tot ai țigări, dă-mi și mie vreo două și-am plecat. Octav: (aducînd două pahare de plastic) Spune drept

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]