3,716 matches
-
intrând În incinta sacră de la Sarmisegetuza Regia. Tu, singur, În această cetate adormită de veacuri. Ceva asemănător cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În burta pământului, ca Într-o vizuină caldă, Uraniul, acest minereu, strivit compact Între roci, Îmbătrânind, Îmbătrânind lângă aur și plumb. Cu o mie opt sute șaptezeci și trei de ani În urmă, la Roma, un Împărat Își face planuri și socoteli pentru iarnă. Ca și tine, acum. Cum să fugi În Italia. Vizita tovarășului Saddam Hussein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În incinta sacră de la Sarmisegetuza Regia. Tu, singur, În această cetate adormită de veacuri. Ceva asemănător cu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În burta pământului, ca Într-o vizuină caldă, Uraniul, acest minereu, strivit compact Între roci, Îmbătrânind, Îmbătrânind lângă aur și plumb. Cu o mie opt sute șaptezeci și trei de ani În urmă, la Roma, un Împărat Își face planuri și socoteli pentru iarnă. Ca și tine, acum. Cum să fugi În Italia. Vizita tovarășului Saddam Hussein În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Împreună cu ochelarii lui dreptunghiulari și ascuțiți și blugii bine croiți, nu-l făceau să arate mai tânăr de cei 55 de ani pe care-i avea, Îl făceau doar să arate ca un bărbat de 55 de ani care a Îmbătrânit frumos. —Ce-i aia? Întrebă Ruby, observând o bilă transparentă din plastic așezată pe masa din hol. Ochii lui Phil se luminară. —E cea mai tare jucărie. Una din prietenele mamei tale a venit În vizită cu nepotul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ne-am ridicat bluzele, toată lumea - numai Claudia n-a vrut. Ea a fost singura. Am zis că o deranjează să se dezbrace de față cu alte femei. Adică, profesoara Încălcase o limită, presupun... —Ronnie. Te rog. Treci odată la concluzie. Îmbătrânesc aicea. Era mătușa Sylvia, uimitoare Într-o tunică lungă ruginie cu pantaloni largi asortați. Abia intrase și părea să fi auzit tot ce spusese Ronnie. Se duse la Ruby și o ciupi bine de obraz. Și nepoțica mea preferată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cristal. La întoarcere, în mașină, mama ta, privind strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai jos, ascunsă de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
arogantă și lipsa de îngăduință care îl făcuseră să ajungă atât de departe în meseria lui. A fost unul dintre arhitecții cei mai importanți din acest oraș, atunci când va muri o stradă va purta cu siguranță numele lui. Începea să îmbătrânească și făcea eforturi să rămână în colțul de discreție pe care i-o impunea vârsta. Se purta oribil cu soția lui, care era prea aiurită ca să-și dea seama de asta. Elsa avea o adevărată venerație pentru tatăl ei, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o adevărată venerație pentru tatăl ei, atenția exagerată, pe care i-o demonstra în primii noștri ani de căsnicie, mă jignea. Când el era de față, eu nu existam. Apoi lucrurile s-au mai atenuat o dată cu trecerea timpului, el a îmbătrânit de tot și, din păcate, am început să îmbătrânesc și eu. Acum, când își petrece zilele în fața televizorului cu mica filipinează care are grijă de el, suntem buni prieteni, știi asta, și dacă cel puțin de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care i-o demonstra în primii noștri ani de căsnicie, mă jignea. Când el era de față, eu nu existam. Apoi lucrurile s-au mai atenuat o dată cu trecerea timpului, el a îmbătrânit de tot și, din păcate, am început să îmbătrânesc și eu. Acum, când își petrece zilele în fața televizorului cu mica filipinează care are grijă de el, suntem buni prieteni, știi asta, și dacă cel puțin de două ori pe săptămână nu trec pe la el să-i iau tensiunea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am încercat în zadar să-l îngrop. S-a întors când a vrut și s-a strecurat în pașii mei, în oasele mele care îmbătrânesc. S-a întors în toate ființele dezarmate, în copiii fără păr din secția de oncologie pediatrică, s-a întors într-un arici pe care l-am călcat pe un drum de țară. S-a întors în relele pe care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
avion trece pe cer, peste puțin va ateriza. Acolo sus e o femeie care plânge. O femeie de cincizeci și trei de ani, care s-a îngrășat puțin și are un început de bărbie dublă, aceea e soția mea. Mirosul ei a îmbătrânit în nările mele. Privește un nor, o privește pe fiica ei. Taie norul acela, Italia, taie-l ca o barză. Dă-mi-o înapoi pe Angela. — Domnule profesor... Mă ridic în picioare, și nu m-am ridicat niciodată în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi căsătorit. Eu unul am devenit orb, total orb; copilașul ăla m-a orbit. Atât de orb sunt, încât toți spun că Elena mea a rămas absolut desfigurată din pricina sarcinii și-a nașterii, că e un schelet și că a îmbătrânit cu cel puțin zece ani, iar mie mi se pare mai proaspătă, mai înfloritoare, mai tânără și chiar mai durdulie ca oricând. — Asta-mi aduce aminte, Víctore, de legenda fogueteiro-ului pe care am auzit-o în Portugalia. — Povestește-o. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cine știe!... Și acum, întrucât ea e deja ceva ce-mi aparține, ca parte din ființa mea, sunt conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ființa mea, sunt conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind, haida de! Omul simte că lucrurile din jurul lui îmbătrânesc sau întineresc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind, haida de! Omul simte că lucrurile din jurul lui îmbătrânesc sau întineresc. Și ăsta e singurul lucru pe care-l simt acum, când am un copil. Căci știi doar ce obișnuiesc să spună părinții arătând spre copiii lor: „Ei, ei ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind, haida de! Omul simte că lucrurile din jurul lui îmbătrânesc sau întineresc. Și ăsta e singurul lucru pe care-l simt acum, când am un copil. Căci știi doar ce obișnuiesc să spună părinții arătând spre copiii lor: „Ei, ei ne fac să îmbătrânim!“ A-ți vedea copilul crescând e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Omul simte că lucrurile din jurul lui îmbătrânesc sau întineresc. Și ăsta e singurul lucru pe care-l simt acum, când am un copil. Căci știi doar ce obișnuiesc să spună părinții arătând spre copiii lor: „Ei, ei ne fac să îmbătrânim!“ A-ți vedea copilul crescând e, cred, lucrul cel mai dulce și mai teribil. Nu te însura, așadar, Augusto, nu te însura dacă vrei să te bucuri de iluzia unei tinereți veșnice. — Și ce să fac dacă n-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ea își ridică ochii din carte, îi aruncă o privire recepționerei, apoi se aplecă spre mine. —E puțin după zece, îmi șopti. — Ora zece nu înseamnă un pic după zece. Unde aș fi ajuns dacă aș fi lăsat oamenii să îmbătrânească așteptându-mă? —Ai doar emoții. Nu am emoții. Doar că nu îmi place să aștept. Poate a avut o urgență. Sau poate îi place să lase oamenii să aștepte. Probabil programează mai mulți pacienți la aceeași oră. Așa fac bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și Încordat, a șuierat printre dinți, de parcă În clipa aceea descoperise În tablou o linie care nu fusese acolo Înainte, și a spus: Ar fi mai bine să vorbești numai În numele tău. Fiindcă eu nici nu mă gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și era ceva În vocea lui, În linia spatelui său care parcă devenise brusc rigid și se cocoșase, ca al unei hiene, și În ceafa lui roșie, niciodată nu băgasem de seamă cât de roșie era ceafa lui, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru o clipă dacă lumina și noroiul, licuricii, migdalul și strălucirea cerului, deșertul care se Întindea spre răsărit de aici până În Mesopotamia și de la sud de Bab-el-Mandeb până la capătul Peninsulei Arabice, și bineînțeles locuința sa neîngrijită și trupul lui care Îmbătrânea și chiar telefonul stricat nu erau toate decât forme diferite ale aceleiași ființe. Care a fost condamnată să se fărâmițeze În nenumărate Întruchipări imperfecte, efemere, cu toate că ea e perfectă, veșnică și unică. Numai Într-o asemenea dimineață de iarnă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mi explici, bunule domn, cum e posibil ca deodată să te iubesc atât de mult, cu toate că nu suntem rude de sânge și nici altceva de genul ăsta? Deschise ochii și Își văzu fosta soție, slabă, aproape stafidită, o Giulietta Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ultimilor doi ani, firma își dublase câștigurile anuale. Ar fi putut să se întrețină din reprezentanța firmei Pingon în următorii ani - și încă destul de bine -, dar când această „supraîncălzire“ avea să cedeze, la un moment dat, când el ar fi îmbătrânit și n-ar fi avut nici pensie - și Herr Saner făcu „Ha!“ și dădu din cap plin de înțelegere. De aceea, cumpărase o casă pentru mai multe familii, care renta cât două posturi, o investiție sigură la o atare creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene, care ridicau prietenoși mâna strigând „good shot“ sau „next time better“, n-au mai venit, poate îmbătrâniseră prea tare pentru un joc care devenise între timp un sport. Nu se mai ridicau mâini, vocile sunau puternic și noii domni aveau tălpi de crep la pantofi, genunchiere, iar căciulițele lor erau împodobite cu șiruri întregi de insigne ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și Monty Python, pe care-l gustau și când aveau 18 ani, Phil ne repovestea anecdote de la partidele de golf și ne recomanda vinuri Sauvignon cu buchet îndrăzneț. Iar viața sa profesională extenuantă și plină de coerciții îl făcuse să îmbătrânească și fizic. Părul său era rar și alb, iar fața trasă prematur. Avea chiar și un început de burtă. —Mulțumesc pentru cadoul minunat, spuse el cu căldură. Mark mi-a spus că tu ai ales telejurnalele. Ce frumos din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
l’autre. PASCAL Nici nu lam auzit când a intrat în camera mea de la mansardă, deși desprindeam destul de lămurit, în liniștea umedă și neagră a nopții, sunetul tocurilor înalte - izbite cadențat de asfalt, ca niște ciocănașe de lemn - ale târfelor îmbătrânite în meserie. - Bună seara! zise cineva la spatele meu, cu voce de bariton. Întrerupt din prelucrarea unui vechi poem găsit întâmplător într-un sertar prin care nu umblasem de multă vreme, am întors capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un tânăr, rezemat de un copac, Într-o pădure cu aspect de toamnă, și cu iubita lui, care Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci de ani, dar e Îmbătrânit prematur. E cărunt și Împovărat de griji și frustrări, iar expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]