3,501 matches
-
zăcuse atâta timp, în liniștea greoaie a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat nemaipomenită în participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ducă relatarea până la capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine de însuflețirea și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ei, brusc, nu mai apare decât la mari intervale prin ateliere și doar în fugă. Din emoțiile de-acum zece ani, când nu era decât șef de colectiv, iar ea se învârtea în jurul lui ca o cloșcă beată, rămăsese doar îmbrățișarea aceea caraghioasă. Ieșise nebun de victorie din ședință : îl primiseră, îl primiseră ! avea carnetul roșu, încuviințarea, startul, ascensiunea. Năvălise, țopăind, se repezise la ea, să-i dea marea veste. O îmbrățișase, rotind-o, rotind-o, dar ca pe o mamă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mamă, ca pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai auzea. Șopti răgușit: ― Mulțumesc... Ilona... pentru că... O privea și se vedea în ochii ei ca într-o oglindă. Ridică brațul puțin, parc-ar fi dorit să-i strângă mâna, și deodată îi cuprinse mijlocul. Fata se lăsă moale în îmbrățișarea lui, cu o rămășiță de protestare supusă: ― Vai de mine... că și d-ta, zău așa... Împreunîndu-se, buzele lor fierbinți se crâmpoțiră, cu o patimă furioasă, câteva clipe. Apoi Ilona își veni în fire, se smulse ca o șopârlă, își
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ferea să intre în odaia "domnului ofițer", să n-o prindă tatăl său, dar mai cu seamă fiindcă îi era frică să n-o găsească Apostol iar acolo și să nu se întîmple cumva să nu mai poată scăpa din îmbrățișările lui. Numai de două ori a trecut pragul în cele două zile și de amândouă ori Apostol a simțit-o, a alergat și nu i-a dat drumul până ce n-a sărutat-o cu atâta foc, că era să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răsfrậngea parcă în oglinda mirajelor... Începusem parcă să mă topesc magnetizată de flăcările acelea vii și energice. Nu-i puteam spune nimic și, de altfel, nici nu știu ce i-aș fi putut spune...Voiam să-l am cu toată setea și îmbrățișarea din întunericul celor dintậi nopți și să mă jeluiesc lui pentru toate suferințele mele, pentru toate nopțile mele tậrzii, pentru tot dorul meu nemărginit și, mai ales, pentru toată durerea despărțirii de satul meu drag! - N-ai să înțelegi niciodată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
va culca cu o femeie pentru că freacă bine chiuveta. Inerția ține în viață multe căsnicii. Bărbații căsătoriți află despre greșelile lor chiar înainte de a le comite. Iubirea șoptește, nu strigă. Dacă ce fac tinerii prin parcuri și pe străzi e îmbrățișare, înseamnă că s-au schimbat cunoștințele de anatomie. Triada vieții ar putea fi : iubire, artă și umor. Căsătoria îți garantează intimitatea. În definitiv, de ce să te cerți cu străinii? Femeile își reeducă bărbații, apoi le reproșează că nu mai sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător decât califul Omar este timpul. El incendiază și acum bibliotecile. Părul cărunt - un nepoftit agent al fidelității. Bătrânețea - perioada de aclimatizare cu infinitul. La bătrânețe, ne dor toate îmbrățișările amânate sau anulate. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Când simți că nu mai poți, refugiază-te în copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și destinul de a fi CINEVA!!!! COPILUL DIN MINE Copilului din mine îi spun ceva, Să nu mai fie așa naiv, Lumea nu e făcută dintr-un vis de catifeaă Copilului din mine îi lipsește ceva, Dragostea voastră și o îmbrățișare, O dulce licărire de soareă Copilului din mine îi spun să nu mai plângă, Un tată îi lipsește dar are o mamă încă, Și e păcat să nu lupteă Unui copil i se cuvine totul, El poate tranforma un vis
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Iată unde conduce idealismul!!! (1880 iulie) [NEDUMERIRE] 2259 N-am vrut să pun pe paginele sfinte îndoielele mele. Fost-a ea mulțămită de mine? Avut-a ea acea culme pe care trebuie s-o aibă cineva în cea mai intimă-mbrățișare... copila mea cea sperioasă? Să am această siguranță numai - atunci aș fi fericit... Sigur este însă că ea nu e din acele naturi voluptoase cari sug plăcerea din ochii iubitului și din măduva lui... Ea e pudică, timidă în acest
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
97) Verena oh! nici nu pot să spun Decât un nume * la care răspunde O ființă dulce care-o iubesc. Verena, ești tu? De * ce * nu * ești * Un * surâs * dulce * închipuiești, În rest nimic o Verena dulce Eu te vreau * *** îmbrățișare Verena (P. 118) 1a Dragul Dragul vornic * începător de cete (p. 124) 15 Acolo ți-a fost gândul, acolo-ți fie moartea 1045 {EminescuOpXV 1046} {EminescuOpXV 1047} (p. 188) 13 Adeseori când fruntea-mi de visuri se încruntă, Când sufletu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
au trezit în vecinătatea nemărginirii deșertice a oceanului și-n zgomotul asurzitor al valurilor. Atunci se întâmplă ceva straniu... o văpaie cu-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă merg mai departe. Ea veselă îi aruncă, - Să nu care cumva să-ți treacă prin cap și să nu vii diseară! te omor! Nu mai ești singur de capul tău... acum ești al meu! el râde încetișor... parcă s-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
țin de mână, să o mângâi pe gât, să o sărut pe gură, să o pipăi la început pe sâni și apoi peste tot, tot așteptând săraca să o duc acasă, să ne iubim ca demenții atât de focoase erau îmbrățișările noastre din fața intrării la căminul din strada Frumoasă, dar unde pula mea s-o duc, că pe vremea aia stăteam în aceeași cameră cu Pelicanul, prin bunăvoința lui și a colegilor lui de cameră, Zelea și Militaru, care și-ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să fie artificial, roșcat în șuvițe aurii vara, pe care iubeam să le împletesc în codițe ștrengărești, în vacanțele de pe malurile mărilor lumii, se despletea și-mi intra în ochi și în gură în nopțile de amor nesfârșit, terminate în îmbrățișări adormite, până când doar soarele sau căldura ne mai trezea. Avea plăcere în a-ți oferi plăcere, dedicîndu-se ca o gheișă mediului tău sexual și înconjurător. Știa să fie când perfect casnică, cu mâncarea gătită pe masă, gătită cu dragoste și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Vincent îl chema, la manevrele de acostare. Se vedea clar că o făcea pentru prima dată, dar nu conta pentru ea cât de greu îi e, trebuia să se acosteze urgent, înainte ca Vero și J.P. să se desprindă din îmbrățișare. Imediat după ce au pus puntea, e drept, chinuindu-se îngrozitor, mai ales că eu nu am participat intenționat la manevre, au venit amândoi lângă mine și mi-au făcut semne deloc discrete pentru mine și evident fără să fie văzute
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
armatei atlante. Însă pe neașteptate, sutașul se repezi la Auta și trântind sabia pe lespezi îl îmbrățișă, strigînd: - Auta!... Tu ești, Auta? Auta abia putu rosti de bucurie și tulburare: - Iahuben, prietenul meu drag! Dar Iahuben numaidecât se desfăcu din îmbrățișare: își adusese aminte de ceea ce a săvârșit. De față cu lumea și mai ales în ochii temutului Tefnaht a îmbrățișat un sclav în loc să-l ia între suliți. Dar era prea târziu, și nici după toate câte le-a trăit și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de altul egală cu lățimea umerilor. Tehnică: „Calul”: poziția inițială este postura Calului, cu genunchii îndoiți și cu brațele atârnând lejer de o parte și de alta a corpului. Realizați între șase și zece respirații diafragmatice profunde în această postură; „Îmbrățișarea Urciorului”: după ultima expirație în postura Calului, ridicați încet ambele brațe în față, cu palmele în jos, pe măsură ce începeți următoarea inspirație. Opriți-vă când ajungeți la nivelul gâtului, întoarceți mâinile spre interior, astfel încât palmele să fie îndreptate în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pământ și palma dreaptă spre cer. Realizați trei respirații rapide, apoi reveniți în poziția inițială odată cu următoarea inspirație. Repetați de trei ori pe fiecare parte. Figura 3.10 Smulgerea stelelor Figura 3.11 Marele Tur Ceresc: (a) Postura Calului; (b) Îmbrățișarea Urciorului; (c) Împingerea palmelor spre Cer; (d) Împingerea palmelor spre Pământ; (e) Revenirea palmelor spre Cer; (f) Predarea armelor împăratului; (g) Smulgerea stelelor, cu partea stângă în sus; (h) Revenirea la predarea armelor împăratului; (k) Revenirea la postura Calului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trei sau patru respirații scurte atunci când sunteți aplecat. Mențineți genunchii îndoiți pe perioada întregului tur, pentru ca greutatea să fie susținută de coapse, și nu de spate. Practicați fiecare poziție ca un exercițiu în sine din când în când. De exemplu, „Îmbrățișarea urciorului” este o postură foarte bună pentru ședințele prelungite de comprimare a qi-ului și de respirație abdominală inversă, iar „Smulgerea stelelor” este un exercițiu revigorant excelent în orice moment din zi. Dacă în orice moment al turului vă simțiți amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și mă șterg pe față. Femeia e În brațele mele, capul ei e pe pieptul meu. Vreau s-o țin așa pentru totdeauna, să nu-i dau drumul niciodată. Ei Îl duc pe mort În ambulanță, noi ne separăm din Îmbrățișare și eu simt superficialitatea rece a izolării când ea e luată de lângă mine. Mă ridic În picioare și mă Întorc să-i Înfrunt pe hoții de cadavre. Mereu sunt aceleași chipuri. Ca În filmul ăla tâmpit unde se adună toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bucuroși achită toată consumația de o seară. n restaurant se mai zărea ici colo câte un chefliu somnoros ce încearcă sa îngâne un cântec de dor și jale, numai de el știut și înțeles. Târziu în noapte ne despărțeam cu îmbrățișări și cu urări de sănătate pentru cei dragi și pentru noi. Apoi privim la cunoștințele de o seară cum se îndepărtează învăluiți în întuneric și bătuți de gerul năprasnic ce biciuia orașul. Cu cei doi nu ne-am mai întâlnit
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pildă, practicile divinatorii sunt întreprinse de către ghicitori obișnuiți, dar și de către călugări vizionari, Lama. Aceștia din urmă opun cunoașterii acceptate intelectual, "a cuvintelor sau a rezultatelor experienței altora"188, pe cea a unei "înțelegeri și revelații perfecte, roade ale unei îmbrățișări personale directe a obiectului cunoașterii"189. Cunoașterea este, deci, totuna cu deținerea adevărului, dar nu a oricărui adevăr, ci a unuia absolut. Adevărului științific (rațional, bazat pe calcul statistic și probabilistic) i se opune un altul de natură absolută. Or
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o frumoasă dovadă a voinței de a trăi. Precum religia la Bergson, figurarea asigură o prelungire a instinctului: "o reacție defensivă a naturii împotriva reprezentării, prin intermediul inteligenței, a inevitabilității morții"*. Aceeași viclenie animală. Numai că aici "defensiva" nu constă în îmbrățișarea mișcării, ci într-o capcană întinsă timpului prin intermediul spațiului. Dacă "viața este ansamblul forțelor care se împotrivesc morții"**, podoaba, prima paradă împotriva morții, este o forță vitală. Orice imagine persistă. De aceea rămâi consternat când auzi minți luminate negând genealogia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]