4,030 matches
-
pregătirile pentru sărbătoare sunt în toi. Acum am mai mult ca niciodată impresia că pelerinajul nu este altceva decât o imensă piesă de teatru, cu o sce nografie bine pusă la punct și actori având fiecare roluri bine precizate ; jandarmii îmbrăcați în ținută de vară (este foarte cald, aproape caniculă) coboară garduri de protecție din metal dintr-un camion. Pe scena ridicată ad-hoc pentru eveniment, călugări, copii, femei, bărbați montează icoane de toate dimensiunile pe peretele de fundal, pentru imagine și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
melodie a Margaretei Pâslaru, „Lasă-mi toamnă pomii verzi,/ Uite ochii mei ți-i dau,/ Ieri spre seară-n vântul galben,/ Arborii-n genunchi plângeau”. Nu eram singurul care savura melodia ; de la un balcon de vizavi, un bărbat în vârstă, îmbrăcat doar cu un maiou chinezesc cu găurele, extrage tacticos o țigară fără filtru dintr-un pachet moldovenesc de „Plugarul”, o aprinde și începe să dea din cap ușurel, cu gândul la tinerețe. Dacă nu mă înșală ochiul și instinctul, cred
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un timp de așteptare redus, rezonabil, vremea este frumoasă, răcoarea dimineții se face simțită. Mă uit cu atenție în jurul meu : parcă nicăieri până acum nu am participat la un pelerinaj atât de „rural”, al oamenilor săraci, plini de nevoi, prost îmbrăcați, cu chipul sculptat de suferință. Pelerini veniți preponderent din Bucovina și Maramureș, însăși imaginea sfârșitului unei lumi rurale, sparte în bucăți de 20 de ani de modernizare accelerată. Un amic din Iași pe care l-am întâlnit puțin mai târziu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
orășenii și cu cei veniți din toată țara, din cauza asta se văd mai puțin. Dar aici, la Suceava, ei vin în număr mare, și sunt singurii”. Oricum, eu nu-mi pot șterge de pe retină imaginea unei Românii sărace, paupere, prost îmbrăcate și fără speranță, încolonată cuminte la rând, aici la Suceava, în data de 23 iunie 2012, la ora 06.30 dimineața. Cu toate că rândul și evenimentul sunt extrem de liniștite, de ordonate, jandarmii sunt prezenți peste tot. Mai mult, este singurul pele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mare, galben, pe care scria „icoane de suflet”. Autocarele electorale. Noul tip de pelerin. Segmentul de rând pe care îl am acum în față, cam la două-trei ore de așteptare de raclă, este populat cu „pelerini de autocar”, slab echipați, îmbrăcați colorat (multe femei poartă un fel de halate de casă din plastic și papuci de plastic), nervoși, în permanentă interacțiune cu jandarmii de la rând. Marele lor noroc este că nu a plouat în ultimele 10-12 ore, altfel nu știu cum ar fi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
participării cu autocarele plătite din banii primăriilor. Un alt jandarm tocmai a încheiat o discuție tensionată cu un grup de 10-15 tineri rromi, originari din Constanța, după cum aveam să aflu ulterior, care au sosit aici la Iași la miezul nopții. Îmbrăcați sumar, în haine de sport, inadecvate, se agită tot timpul, ies din rând, fumează, fac glume, au propria lor logică de așteptare, se vede imediat că sunt aici din curiozitate, din nevoia imediată de miracol și emoție religioasă. „Da, rromii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în mână, frumos mirositor, gândindu-mă la scena la care tocmai am fost martor și protagonist. Frigul și ploaia. Strategii de supraviețuire în rând. Pentru a face față ploii și umezelii, mulți dintre pelerinii din rând poartă saci de plastic îmbrăcați direct peste haine ; cum în zonă a avut loc de curând o distribuție de alimente din partea unui faimoase fabrici de apă minerală, oamenii folosesc pe post de „cușme” sacoșele de plastic inscripționate cu numele mărcii, plus umbrele și folii de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
așezați de fapt într-o porțiune foarte dificilă, lipiți de un zid lung de beton al unei magazii, pe care curge tot timpul apă dintr-o ștreașină spartă. Apa îi atinge direct pe cei aflați sub ea. Oricât de bine îmbrăcați ar fi pelerinii, nu pot rezista prea mult timp unei asemenea probe fizice. Rândul este foarte tensionat în acel punct. Sunt multe femei însoțite de copii de 8-10 ani, uneori chiar mai mici, obosiți, strigând cu glas obosit „mami, vrem
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și de alta a gardului metalic. Jandarmul spune către „pachetul” pelerin, pe un ton confesiv : „Ca anul acesta nu a fost niciodată, nu ați avut noroc. Ploaie, umezeală, multă lume, delegații oficiale”. În fine, un alt dialog între un bărbat îmbrăcat jerpelit și un jandarm : „Multă lume sărmană aicea, domn’ jandarm !”. Răspunsul jandarmului cade ca o lamă de ghilotină : „Da’ ce credeai, că dacă erați milionari mai veneați aici ?”. Rândul de noapte, după ora 21.00. și în acest an am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mi-a mărturisit chiar el) spune la un moment dat, după ce audiază istoria unei „vindecări miraculoase”, amuzat și contrariat în același timp, „hai, măi doamnă, chiar așa, dă-o-n moașta pe gheață de treabă !”. Atât i-a trebuit femeii îmbrăcate în negru, care se oprește brusc, sughite și reacționează violent : „Domnule ! Moașta pe gheață este o insultă, o înjurătură mur dară, o lipsă de respect față de racla sfinților din față ! Să nu mai spuneți asta niciodată, niciodată ! Mai ales acum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
știți ce înseamnă ? În jurul nostru sunt mulți oameni care nu știu dacă vor putea rezista până la sfârșit, în capul Dealului. Măcar așa pot să-l atingă și ei pe Sfântul Dimitrie, cu o floare, dacă nu altfel”. O cerșetoare oarbă, îmbrăcată ca o Cenușăreasă de cartier periferic, este susținută de o copilă firavă, mereu cu capul în pământ, să fie oare fiica acesteia ? Ambele se mișcă extrem de ușor, aerian aproape, ca două bibelouri de porțelan. Odată ajunsă lângă rând, cea mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acum și pe timpul nopții. Nu se consumă însă alcool, nici măcar pe ferite, este pe undeva ultimul tabu al rândului încă în vigoare. De-a lungul rândului se preumblă un cuplu de-a dreptul special. Ea, femeie la 50-55 de ani, îmbrăcată aproape ca o călugăriță, cu o singură excepție : o eșarfă albă, savant înfășurată în jurul capului, care o face să semene cu un hibrid monahal catolico-ortodox. El, tânăr la 18-20 de ani (să fi fost oare fiul ?), purtând o fustanelă neagră
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
canonizări ambigue și care acum încearcă să scurtcircuiteze, cu mijloacele de bord, ordinea stabilită a lucrurilor ? Componența rândului la miezul nopții, în capătul de intrare al acestuia. Mulți tineri din cartierele populare din sudul orașului, foarte multe familii de rromi, îmbrăcați foarte divers, inclusiv cu halate de casă roz, pufoase, papuci de pâslă etc., pentru a rezista frigului de peste noapte, un semn că locuiesc în imediata apropiere. Prea puțini pelerini de la țară (sunt trădați de felul lor special de a se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bărbătești - pantaloni”. Invitația se încheia cu un mic ghid de comportament destinat pelerinilor-model așteptați să răspundă acestei chemări : „Pentru cele circa 15 ore consecutive de nevoință nocturnă, în picioare, cântat în surdină și/sau tăcerea Rugăciunii, vă așteptăm pocăiți, odihniți, îmbrăcați și hrăniți plus cu ceva provizii pentru veselirea și întărirea trupului de la așezarea la rând și până pe la miezul nopții, după care urmează fireasca înfrânare trupească până după prânz, după terminarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, pentru dobândirea harului Duhului Sfânt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
directă de lângă raclă. O mamă cu o fată paralitică așteaptă în ploaie. Cum are „prioritate zero”, după puțin timp, este lăsată să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama îi pregă tește fiicei de 14-15 ani, îmbrăcată simplu, cu o rochie groasă de bumbac, o figură cât mai „cuviincioasă”, adică îi leagă repede pe cap o mică basma neagră de mătase. Scenă plină de emoție, care-mi rupe inima de durere : o ridică cu grijă din cărucior
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în genunchi, cu capul în cetina de brad. Recunosc că imaginea este destul de tare și ține de „miracolul pelerinajului”, dar și de tendința de „sacralizare spontană” a spațiului, des întâlnită în astfel de situații. Bărbat, cam pe la 50 de ani, îmbrăcat extrem de elegant, cu gust, parcă s-ar fi prăbușit peste el vitrina unui magazin de haute couture de la Londra. Recunosc deschis că, dacă nu aș fi surprins o frântură de conversație în limba română la telefonul său mobil, aș fi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mă întorc la rând și mă înscriu în acesta. Prima senzație : miroase frumos în jurul meu, a parfum și a deodorant, dar și a naftalină și busuioc uitate în șifonier. Hainele groase, de iarnă, au fost deci scoase de la păstrare și îmbrăcate, utilitar, pentru eveniment. E un rând aproape 100% urban. Prea puțini oameni din mediul rural se află de fapt în acest moment în mănăstire. De fapt, atmosfera este perfectă în acest moment, idilică chiar : a răsărit soarele, este călduț, aburi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pansamentele murdărite intenționat și cioturile sângerânde ale cerșetorilor de atunci. În plus, era chiar un 15 august, zi de sărbătoare aici. Ora 10.00. Ajung la racla Muceniței Filofteia, mă închin grăbit, mânat din spate de îndemnurile preoților din jur, îmbrăcați gros din cauza frigului de afară, vizibil afectați de acesta. Tineri seminariști cară tot timpul un fel de castroane mari din lemn, pline cu pâine binecuvântată, anafură, ce este distribuită apoi credincioșilor care toc mai s-au închinat la raclă. Un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca fundal celebra mănăstire Petru-Vodă. Fotografiile sunt încadrate în rame de plastic chinezești, în culori sobre. Răsfoiesc un pliant de mici dimensiuni care propune pelerinaje în Rusia și Ucraina. Pliantele se găsesc expuse pe taraba de cărți a unei doamne, îmbrăcate și ea în costum național, alta decât cea cu care am discutat anterior. Mă privește cum răsfoiesc curios pliantul și mă întreabă dacă am fost până acum în pelerinaj în Rusia. „Nu”, răspund eu curios. Ea a ajuns deja la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ceea ce-mi dovedește încă o dată ce influență majoră are configurația unui loc de pelerinaj asupra stării de communitas a participanților. Rândul a ajuns acum la dimensiunea sa maximă, cam două ore de așteptare, multă populație urbană din Suceava, mulți tineri, îmbrăcați modern, dar foarte decent. O tânără blondă citește acatistul Sfântului Ioan cel Nou direct de pe ecranul iPhone-ului, o întreb oarecum în glumă dacă este mai comod așa, iar ea confirmă zâmbind acest lucru. Multe familii de rromi în ținută
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
magnetică, stă însă în umbra părinților săi care au un ochi pe acatistele de buzunar, pe care le citesc ceremonios, și altul pe odorul lor cel mai de preț. Alte figuri din zonă. Fotograful numărul unu, bărbat, 70-75 de ani, îmbrăcat hibrid, cu pălărie de paie, vestă de vânătoare, cămașă cu dungi și adidași albi în picioare. Poartă cu el două aparate foto, unul mic, compact, și altul profesional, marca Nikon, ținut în bandulieră. Fotografiază pelerini, mai ales pe cei care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe care le-am văzut pe teren, de departe aceasta a fost cea mai decisă și reactivă. Alte note de pe teren, în așteptarea slujbei de noapte, punctul culminant al întregului ritual. Femeia tânără, cu basma neagră strâns legată în jurul capului, îmbrăcată extrem de modest. Ținea în mână un volum ilustrat cu magnetica figură a părintelui Arsenie Boca. Am privit-o îndelung, poate mai bine de 20 de minute, de la o oarecare distanță, camuflat de unul dintre stejarii din poiană. În tot acest
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deja, când am văzut noi că avem șanse să scăpăm, nemții au Început să se retragă... Și acum, nu că aș fi antiprusac sau ceva de genul ăsta, dar când se retrăgeau nemții, pe care noi ni-i Închipuiam bine Îmbrăcați, cu tehnică militară de vârf, când vedeai cum se retrag, călăreau câte doi pe un cal, pe un mânz care era atât de slab, că spatele făcea o curbă că ajungea aproape de pământ, că treceau din casă În casă ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trăda că la ora cutare, În punctul cutare, nu va fi santinelă”... Tata a mai anunțat vreo 11 oameni În care a avut Încredere, toți mai tineri decât el, și au fugit spre partea română. Bineînțeles că, așa cum erau ei Îmbrăcați, au fost imediat depistați de jandarmii români, care nu i-au Împușcat, ci i-au luat și i-au dus la Odesa, la Curtea Marțială... Și țin minte cum Îmi spunea bătrânul că Îi duceau acolo pe treptele alea celebre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
consultă, zice: „Îmi pare rău, dar nu e de domeniul meu. Dar duceți-vă la doctorul X”. Ne ducem, el probabil telefonase, noi nici nu știam că se poate telefona - ne-am dus, era foarte multă lume, nu știu ce, noi eram Îmbrăcați, marcați, se știa cam cine suntem, iar când am ajuns acolo imediat am fost invitați În cabinet la el, a consultat-o și zice: „Vrem să avem și o radiografie”. Și mama-i spune: „Noi nu avem bani de radiografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]