KorAP: Find »[drukola/base=împărat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...1376 >

34,380 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

amurgului răzbătea prin frunziș, Înflăcărând suprafața aurită a lămâilor. În grădina Închisă printrun portic din coloane de marmură, un intens parfum de flori se răspândea În văzduh, purtat de briza ce venea dinspre mare. Întins pe niște perne de purpură, Împăratul desena, distrat, cu o rămurică, forme geometrice pe pământ. Întinse mâna spre un cedru care zăcea pe jos și Îl arătă unui bărbat mai tânăr, aflat În picioare, lângă el. - Așadar, așa e făcut pământul? Întrebă după o clipă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
a rămas după ce lumina a fost numită, replică Michael Scotus, arătând cu un deget În sus. Un surâs enigmatic lumină chipul lui Frederic. De la oarecare distanță, un bărbat Înveșmântat În rasa austeră a minoriților asistase la această scenă, În tăcere. Împăratul se Întoarse către el. - Dă-mi măsura sa, frate Elia. Măsura Înălțimii lui Dumnezeu. 1 Dimineața zilei de 5 august 1300, În mlaștinile de la apus de Florența Își lăsaseră caii pe lângă o căsuță de țară izolată, pe drumul spre Pisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
În noroiul albiei. Un bâzâit stăruitor răsuna În aer. Insectele, care Îi chinuiseră de-a lungul Întregului marș, păreau acum Încă și mai numeroase și mai agresive. Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându-le Îngrețoșat. O adiere de vânt mătură văzduhul, aducând cu sine o duhoare cumplită de putrefacție. - Trebuie să urcăm la bord, hotărî priorul după o clipă de șovăială. La prora, de la gura ancorei, atârna o scară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
cum l-a făcut... Bătrânul clătina din cap. Dante era perplex: poate că mintea acelui om se găsea la amurg, ori coborâse deja În beznă. Dar numele acela, Guido Bigarelli, Îi răsuna În minte ca un clopot de alamă. Arhitectul Împăratului, mâna dreaptă a lui Frederic În toate visele sale cele mai perverse. Se povestea că Îi decorase capela secretă de la Palermo, după ce suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
automate. Cel mai mare dintre ei. - Automate? - Mașinării care imită viața. Păuni de aur În stare să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi cădeau victime, câteodată. - Când a murit? - Pe la jumătatea secolului. Cu puțin Înainte de Împăratul Frederic. Dante observă din nou mecanismul. Deci, dacă era cu adevărat lucrarea lui, așa cum totul lăsa să se Înțeleagă, asta Înseamnă că acel obiect atât de complex fusese construit În urmă cu cel puțin cincizeci de ani. Unde fusese păstrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Întrebări necontenit, ca și când s-ar fi așteptat să Îi pun și eu lui. La fel făcea și cu Bernardo. - Literatus? - Aflase de cercetările lui și se Întreținea Îndelung cu el, vorbind despre trecut. - Și ce spunea? - Despre pasiunea lui, viața Împăratului Frederic. Discutau dacă suveranul fusese vreodată la Florența. Iar acum această... Dar e deja prea târziu pentru orice. - Moartea unui om Încheie socotelile cu breasla medicală. Dar nu și pe acelea cu justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
aștern pe hârtie ceea ce aflu, adăugă el, făcând un semn spre pergamente. Dante veni mai aproape, curios. - Care este natura cercetării dumitale? - Încerc să duc la bun sfârșit partea a treia a unei scrieri, Res gestae Svevorum. Istoria acestor mari Împărați. Și mai ales a celui mai mare dintre ei, Frederic. Isprăvile din viața lui și moartea sa. - Și ce ai găsit de folos la Florența? Cetatea mea nu l-a găzduit niciodată pe Împărat, cred. - Nu l-a găzduit pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Res gestae Svevorum. Istoria acestor mari Împărați. Și mai ales a celui mai mare dintre ei, Frederic. Isprăvile din viața lui și moartea sa. - Și ce ai găsit de folos la Florența? Cetatea mea nu l-a găzduit niciodată pe Împărat, cred. - Nu l-a găzduit pe când era În viață, pentru că i-a fost adesea ostilă, În ciuda prezenței atâtor ghibelini fideli Între zidurile ei. Dar și pentru că Împăratul se temea de profeția lui Scotus: „vei muri sub flore”. Însă poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
găsit de folos la Florența? Cetatea mea nu l-a găzduit niciodată pe Împărat, cred. - Nu l-a găzduit pe când era În viață, pentru că i-a fost adesea ostilă, În ciuda prezenței atâtor ghibelini fideli Între zidurile ei. Dar și pentru că Împăratul se temea de profeția lui Scotus: „vei muri sub flore”. Însă poate că ceva din el a ajuns până aici după moarte. - După moarte? Ce vrei să spui? Istoricul ridică din umeri, strângând din buze, ca și când s-ar fi temut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
După moarte? Ce vrei să spui? Istoricul ridică din umeri, strângând din buze, ca și când s-ar fi temut că spusese prea multe. - Am găsit, În paginile Cronicii lui Mainardino, ceva care m-a Îndrumat Încoace. - Mainardino da Imola? Episcopul fidel Împăratului, despre care se spune că și-a petrecut ultimii ani Întocmind o istorie a vieții lui Frederic? Dar lucrarea lui s-a pierdut, după cât se știe. Ori poate că n-a fost scrisă niciodată! Celălalt Își miji pleoapele, aruncând spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
și părea se deseneze niște semne În praful de pe stradă. - Așadar, dacă această scriere există, Îl zori poetul, și ai putut s-o citești, ce ai aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce a ajuns aici din Împărat, după moartea sa? Bernardo nu Îi răspunse imediat; căuta cuvintele cele mai potrivite. - Mainardino a scris ceva În legătură cu o comoară a Împăratului. Așa a zis maestrul meu: „Thesaurus Federici in Florentia ex oblivione resurgeat”, comoara lui Frederic va fi smulsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
o citești, ce ai aflat de acolo, care să te aducă Încoace? Și ce a ajuns aici din Împărat, după moartea sa? Bernardo nu Îi răspunse imediat; căuta cuvintele cele mai potrivite. - Mainardino a scris ceva În legătură cu o comoară a Împăratului. Așa a zis maestrul meu: „Thesaurus Federici in Florentia ex oblivione resurgeat”, comoara lui Frederic va fi smulsă uitării la Florența. - Asta cauți dumneata? Bernardo scutură din cap cu hotărâre. - Nu bogăția o doresc eu. La capătul vieții, aurul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
merg În cu totul altă direcție. Și eu sunt om de știință, ca domnia ta, adăugă el pe un ton respectuos. Sunt matematician. Specialitatea mea e calculul rapoartelor fracționare, pe baza studiilor marelui Fibonacci. - Leonardo Fibonacci, cel care i-a oferit Împăratului Frederic secretul calculului indian? - Chiar el. Fabio se oprise. În glasul lui se ghicea groaza că nu i se va da crezare. Dădea din cap ca un animal Înnebunit, căutând ceva cu care să Îl poată mulțumi pe anchetator. - O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că i-a zis... „pentru visul Împăratului”. Ba chiar „ultimul” vis. Lagia se amestecă și ea, alarmată. - Împărat? Ce au de-a face imperialii? Pe cine mi-ai adus În casă? Fără să o bage În seamă, priorul privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Toulouse. - Prietena ta a Întrebat-o de ce au venit aici? Pietra șovăi. - Martina nu e sigură că a Înțeles bine. I se pare că i-a zis... „pentru visul Împăratului”. Ba chiar „ultimul” vis. Lagia se amestecă și ea, alarmată. - Împărat? Ce au de-a face imperialii? Pe cine mi-ai adus În casă? Fără să o bage În seamă, priorul privea În gol, absorbit de ceea ce tocmai auzise. - Întrebați-o despre oglinzi, zise mai apoi către Pietra. Fata, după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Frederic. Sau altarul. Dante ridică din nou lampa spre chipul acela din bronz, studiindu-l cu mare atenție. Trăsăturile rotunjite și părul lung Îl determinaseră să creadă că era vorba de statuia unei femei. Dar, oare, nu puteau fi trăsăturile Împăratului, fixate În bronz pentru a fi scrinul ce-l Însoțea În lumea de dincolo, cum se spunea că procedau vechii egipteni? Oare această cutie pentru relicve trebuia să ocrotească trupul suabului În călătoria prin eternitate? Dar, dacă așa stăteau lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
de pierzării pe ea. Nu e prea frumoasă ca să sfârșească În mâinile străjerilor? Dante Își acoperi ochii cu mâinile. Se pregătea să refuze din nou, când o nouă posibilitate Își deschise drum În mintea lui. - Care este ultimul vis al Împăratului? Ce se construia pe pământurile familiei Cavalcanti? Ce a venit de peste mări, pe corabia naufragiată? - Nu știu. E ceva de care se vorbește, printre Credincioșii Iubirii. Poate că e comoara sa ascunsă, În siguranță, ca Într-un leagăn de fetru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei sale mâini și Îl Înșfăcă de un braț. - Care Împărat? Întrebă. Arnolfo păru mai Întâi nesigur, iar apoi se Îndreptă din umeri. - Cel mare și ultimul. Frederic. Îi scandase numele ca și când ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei sale mâini și Îl Înșfăcă de un braț. - Care Împărat? Întrebă. Arnolfo păru mai Întâi nesigur, iar apoi se Îndreptă din umeri. - Cel mare și ultimul. Frederic. Îi scandase numele ca și când ar fi voit să Îl sfideze. Poate că Florența era Într-adevăr Înțesată cu ghibelini În așteptare, așa cum insinuase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
să Îl sfideze. Poate că Florența era Într-adevăr Înțesată cu ghibelini În așteptare, așa cum insinuase Cecco. - Și ce a făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat ultima bătălie Împotriva... Omul părea să caute termenul exact. - Polemiștilor curiei? A papei? Îi sugeră Dante. - Da, poate că a papei. Sau a cuiva mai presus ca el, murmură Arnolfo pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
oameni... Din nou Arnolfo se opri, ca și când nu ar fi fost sigur de propriile amintiri. Sau pe cât anume ar fi trebuit să dezvăluie. - Se vorbea de doi preaînalți funcționari de la curte. Și că unul dintre cei doi ar fi fost Împăratul În persoană. Poate că voia și el să cunoască secretul meșterului... - Care secret? exclamă Dante fascinat. - Se spune că Tinca, cu puțin timp Înainte să dispară, descoperise secretul prin care lumina putea fi oprită În oglinzi. - Ce? - O modalitate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
stătuse la masă cu Carol cel Mare. Și pe un altul care susține că Însoțise, pe Golgota, ultimii pași ai lui Cristos. - Nu e cu putință! - Și totuși este ceea ce am văzut. Nu se mai spune oare că și ultimul Împărat, Frederic, nu ar fi murit, ci Încă mai călărește prin Germania, adunând oameni pentru ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Frederic, nu ar fi murit, ci Încă mai călărește prin Germania, adunând oameni pentru ultima sa faptă de vitejie? - L-ai văzut și pe el? exclamă poetul neîncrezător. Când? - Multă vreme s-a scurs, răspunse medicul. Pe timpul cruciadei sale. Când Împăratul i-a păcălit pe toți, adăugă el căzut pe gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce de la Ierihon la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
o sută de turnuri. Ierusalimul de aur lucea În soare, În strigătele de bucurie ale mulțimii Îngrămădite pe terase. Creștini asupriți, păgâni obraznici, evrei neînduplecați uniți Într-o aceeași curiozitate, cuprinși de aceeași emoție dinaintea minunăției care venea spre ei. Împăratul Înainta În picioare, În carul său triumfal, tras de patru boi Încununați cu lauri. La cele patru colțuri ale carului pășeau, odată cu el, tot atâția sclavi Înlănțuiți: un maur, un tătar, un alb și un al patrulea costumat În triton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]