4,849 matches
-
o să revină el la sentimente mai bune. Vrei să spui că nu-și dorește un copil? devenisem brusc interesată. Lisa a ridicat un deget ca să obiecteze. Crede că nu vrea un copil. O să fie în regulă odată pus în fața faptului împlinit. O să mă ocup eu de tot. Făcu un gest vag cu mâna. — Deci continui să încerci deși Kieran nu e de acord? —Bineînțeles! Iar cât a mai durat prânzul, m-am tot gândit dacă nu cumva ar putea fi la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
prin cele nouă cercuri ale iadului, dar îmi atinsesem scopul. O, da, nu numai că-mi primisem soțul înapoi și urma să am un copil, îmi mai construiam și o carieră profitabilă, creativă și care mă face să mă simt împlinită. O, da, și pe deasupra mai primeam și 250.000 de lire. Poate că ar fi o zi bună să-mi cumpăr un bilet de loterie. Și se mai spune că „a vrea“ nu înseamnă „a obține“. Acest lucru m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut de domnișoare, o elevă îmbrăcată decent s-a ridicat de pe scaun, să mă urmeze supusă, în camera din fundul coridorului întunecat. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scris numai câte un singur cuvânt din fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond și bine împlinit, pornit din josul nărilor, peste gură, înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vreo câteva sute de metri de-a lungul șoselei, cât ținea panta. Pe zi ce trecea, muntele acesta de carne mă atrăgea cu aerul lui de țărancă sănătoasă. Odată, când mi-a spus că nu are încă douăzeci de ani împliniți, am fost încredințat că nu mă minte, deși la început îmi părea mult mai în vârstă. Mă împrietenisem cu ea, pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buldogii m-au primit nebuni de bucurie. Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai venit să mă iei acasă. Tot galben ți-a fost chipul când te-ai oprit în fața micului negustor ambulant, cu lădița prinsă după gât, care vindea ciocolată în gară și-n elegantul orășel așezat între munți. „Sunt două luni împlinite, fiul meu, de când îți câștigi pâinea zilnică fără să mai furi”, ți-ai început discursul ticluit mai dinainte. Apoi m-ai întrebat cum îmi mai merg afacerile și cât câștig pe lună. „Sunt cu «zeciuală»” ți-am răspuns cu treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
confundă cu fâșâitul pârâului ce curge paralel, până când locomotiva se dă în petec, cu un țipăt de alarmă. Îl văd de sus, cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament, se înalță pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-o grămadă deasă de urși de catifea, cu spinările bombate în toate nuanțele de verde. ...O carte despre suflet nu are nici un rost, numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi răspunse Du Maurier. Am sperat să mă facă editor la moartea lui Taylor, În 1880, dar postul i-a revenit lui Frank Burnand. Și Îi aparține pe viață. E o ambiție pe care n-am să o văd niciodată Împlinită. — Îți Înțeleg dezamăgirea, dar Îndrăznesc să spun că sunt mai mulți cei care asociază revista Punch cu numele de Du Maurier decât cei care Îl asociază cu Burnand. Ești drăguț, James, spuse Du Maurier surâzând palid, dar mai e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
familiei descrescuse Într-o asemenea măsură de la bunicul James Încoace era tulburător. Răsturnarea declinului cu ajutorul penelului, cititorii și drepturile de autor numărate cu zecile de mii - acesta era visul lui Henry. Dar, pe măsură ce anii treceau, șansele de a-l vedea Împlinit păreau din ce În ce mai Îndepărtate. Nu că ar fi fost mai greu pentru romancieri să se Îmbogățească - chiar dimpotrivă -, dar nu se Îmbogățea cine trebuie. Rider Haggard, de pildă, al cărui scandalos și plin de sânge roman Ea se vânduse În 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru a-l Îngropa sub povara sufocantă a corespondenței, a bârfelor din ziare și a banilor. În ce-i privea pe scriitori, nici o altă poveste nu ilustra mai bine ideea de vanitate a aspirațiilor omenești sau de primejdie a dorințelor Împlinite. Cu excepția primelor luni de apariție În foileton, Înainte ca Whistler să Își manifeste nemulțumirea, bietul Kiki abia dacă arătase că se bucura de succesul lui Trilby, iar averea pe care i-o adusese cartea venise prea târziu pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tot ceea ce s-a moștenit de la greci, sarazini, normanzi, în acel spațiu insular de depozitat moloz mi s-ar fi închegat într-o masă de material pentru un roman cu încrengături epice. Dorințe care își sunt suficiente și nu trebuie împlinite. Și Danzig? Ce anume mi-ar fi trecut prin cap, în Palermo, în legătură cu orașul pierdut Danzig? Când am pornit spre Cefalù pe drumul de întoarcere și, în primul camion care i-a oferit autostopistului locul din dreapta șoferului, am deschis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pomană de sufletul celui care ai fost. V. din spital îl compătimesc pe V. tînăr. Are clipe cînd chiar și seara îl părăsește. Cînd supărat pe lume, în răspuns, se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că pe trupul tău sunt pereți de gheață ce stau gata de a se sparge într-un hazard sângerând. Din toată zestrea de bocet a însingurărilor am strecurat aceste versuri pentru a ți le transmite precum o zare de vise împlinite. Tu nici nu ai înțeles câtă iubire se poate ascunde-n ghioceii acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria cu acea dispariție a florii eterne. Ea s-a dus la masa de liniște, unde cenușa trupului e îngropată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întind și mai mult coarda adăugând că James mă făcea să mă simt în siguranță, sexy, deșteaptă și dulce. (Și, îmi pare rău, dar chiar trebuie să recunosc că simțeam că mi-am întâlnit jumătatea lipsă, că acum mă simțeam împlinită și promit că n-o să mai spun nimic altceva.) (N-o să mai menționez decât că James era teribil de haios și grozav la pat. Și acum, vorbesc serios, asta a fost tot, absolut tot.) Când am început să ieșim împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de sine. Dar adevărul era că nu eram genul ăsta de femeie. Mi-ar fi plăcut să fi fost. Și poate că într-o zi aveam să devin. Se părea că nici nu aveam de ales. Fusesem pusă în fața faptului împlinit. Dar la momentul acela reprezentam mai curând prototipul nevestei din anii ’50. Eram perfect fericită să am grijă de casă în timp ce soțul mergea în căutarea prăzii. Iar dacă soțul era gata ca pe lângă capturarea prăzii să mai împartă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu greu. N-aveam ce să caut acolo. Fusese o prostie din partea mea să cred că cineva ca mine ar fi putut să aibă loc în viața unei persoane ca Adam. El era tânăr și frumos și avea o viață împlinită și fericită. Iar eu mă simțeam obosită și bătrână și proastă și ridicolă. În timp ce Adam continua să discute animat cu fetele, eu m-am ridicat și mi-am pus la loc, pe piept, marsupiul lui Kate. Apoi m-am aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cantaridă. Nu mai pot să scriu. Orbesc. Însemnările de taină ale lui Pușkin. 1836-1837, Editura Allfa, 2006. ȘAPTE ZILE DIN VIAȚA UNUI ORFAN CELEBRU* Pe coperta IV: „...Don Juan Întîlnește În fiecare loc nou o altă femeie, ilustrînd ideea clipei Împlinite, saturate de senzualitate”. Die Zeit: (cartea) „poartă În sine toată greutatea metafizicii lui Peter Handke”. Asta m-a pus pe gînduri. Mai ales că autorul e născut În 1942, deci e bătrîn și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
carte, dar nu e obligatoriu, pentru că pot fi spuse și altfel, o să vorbească cu Andrei Vlădescu despre dorința ei de-a dreptul stranie, nu atât de orgolioasă pe cât pare și nici chiar atât de trăsnită încât să nu fie și împlinită. S-ar putea întreba ce-a apucat-o, ce este orgoliul ăsta care seamănă prea mult cu trufia, nu știe să fi avut până acum asemenea dorințe ce izbucnesc dintr-odată în clipele despre care toți ar putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui, dispăruse - probabil de multă vreme - mormanul de hârtii. A rămas doar una pe care nu știu de ce o luasem cu mine, de prima dată, îmi părea extraordinar de frumos scrisă. Era schimbat și el, nu numai la suprafață, mai împlinit și bărbat normal. Dar era cel pe care îl cunoscusem cu zece și cu douăzeci de ani mai înainte, cel cu care făcusem școala împreună și ne lansam împreună în expediții literare. Mă simțeam bine. Am avut curajul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Amândoi câștigăm vise dănțuim în spirale și lumi sinusoidale. Trecem în contratimp ca rătăcirea sfârcului în spatele draperiilor de pluș. Dereglăm programul hergheliilor și răsuflările în focuri de paie peste noianul amintirilor. Singurătățile îmbrățișează draperiile amurgurilor ratate în uzura fanteziilor deja împlinite.
C??tig?nd vise by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83898_a_85223]
-
cu teamă și invidie pentru că știe că de fapt nu a reușit. Ca să-ți poți juca oricare din roluri În continuare, trebuie să te convingi că alternativa e una proastă. Mama cu serviciu Își spune că din cauză că se simte mai Împlinită, va fi și o mamă mai bună pentru copiii ei. Și uneori o și crede. Mama casnică știe că le oferă copiilor ei un avantaj, lucru de care te poți agăța când bebelușul tău tocmai ți-a vărsat un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
despre cum să cureți voma de pe un kelim cu buretele? Cel mai probabil, la petrecerile fiicei ei, există o persoană Însărcinată cu curățarea vomei. Cât Îmi displac vedetele de genul „sunt o mamă completă“ care se laudă despre cât de Împlinită se simte când știm cu toții că are o armată de mame-surogat care fac totul În locul ei! —Rich? —Hmmmmm? Ziarul Îi alunecă pe nas. —Trebuie s-o Înscriem pe Emily la Piper Place. —De ce? Pentru că-i oferă atâtea posibilități. Iar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nefericit orgoliu omenesc! Diabolică îngîmfare a minții care își închipuie că a îndeplinit orice bine prin sine însăși, dar care ignoră faptul că a cunoaște nu este altceva decît un principiu slab și elementar al binelui, iar binele adevărat și împlinit aparține acțiunii reale, voinței efective, și nu simplei înțelegeri! Și totuși această aroganță a inteligenței seduce veșnic omenirea, care continuă ceea ce a început în acea zi în care i s-a spus omului: "Vi se vor deschide ochii și veți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]