KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

putea inventa ceva atât de-al naibii de ridicol ca joggingul. Am râs și am spus: — Asta n-are absolut nici un sens. Iar ea m-a împins într-un tufiș. — Asta-i. — Hmm. De unde știi că funcționează? — Dacă nu funcționează, îl duc înapoi și-mi cer banii. M-am uitat la adunătura de nimicuri acoperite cu nisip din vitrină și la ghidurile pentru excursioniști cu coperte șifonate. Aparatul foto subacvatic părea murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
murdar, zgâriat și ieftin. — Și te aștepți să-ți primești banii de aici? Nu te îndoi de talentele mele, Sanderson. Nu am de gând să intru în amănuntele în ceea ce privește plângerile lui Clio Aames și banii pe care i-a primit înapoi. Crezi că e posibil să te dea afară de pe o insulă? — Chiar vrei să-l cumpăr? M-am uitat la aparatul foto. — Sigur că vreau să-l cumperi dacă ți-l dorești. Mi-l doresc. Mă apucă de încheietura mâinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se fi strâns la mal acum. Ai putea să iei ce-a mai rămas din sendvișuri și să-i hrănești, dacă vrei. Zâmbi din nou. Și poate aduci și niște înghețată? Așa îmi dezumflă Clio accesele de panică, aducându-le înapoi în aceeași lume familiară a datului cu aspiratorul și-a emisiunilor duminicale de televiziune. Fiind drăguță și făcând apel la copilul din mine - nu face nimic, uite ceva distractiv - făcând călduroase trimiteri la lucruri sigure și fericite. Profunda și sincera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
amintea de Buzz Lightyear 1. — Poți să faci o încercare cu el, dacă vrei, mă invită Clio. După ce-l cumpăraserăm, merseserăm în portul Naxos să bem ceva. Aveam destul timp de pierdut înainte să vină autobuzul care să ne ducă înapoi la tabără. — Ai putea să îngenunchezi la malul apei și să bagi capul înăuntru. — Pentru o fată care știu că a văzut Fălci de cel puțin două ori, am replicat, ești cam pripită și cam necugetată în privința mării, știi asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Portara; în principal, o uriașă intrare din piatră, care dă spre golf. Aceasta e cunoscută drept Arcada Ariadnei, de unde, potrivit legendei, fiica regelui Minos din Creta a avut plăcerea de a-l vedea pe eroicul ei iubit, Tezeu, tăind-o înapoi la Atena fără ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să fiu pregătit dacă izbucnește în lacrimi. Am scos o sticlă de Amstel din rucsac și i-am desfăcut capacul. Am tras o dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise ea. — Pentru ce? Nu cred că vreau să facem sex. — Asta nu contează. Un grup de pescăruși se avântară în apă și scoaseră ceva ce nu puteam vedea. — N-o fac intenționat. Am cuprins-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a lungul maxilarului, în sus, până după urechi și-apoi, încet, în jos pe gât, în cerculețe calculate. Trecuse ceva timp de când n-o mai văzusem făcând asta. — Nu, am spus, apucând-o de încheieturi și ducându-i ușor mâinile înapoi în poală. E-n regulă. Nu ai nimic acolo. Nici nu mi-am dat seama ce făceam, zise ea, cu fața către mare. — Scuze. — Crezi că sunt nebună? — Clio, nu ești deloc nebună. Eu sunt nebunul, ți-amintești? Tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
creadă că ești un geniu; îți găsești un tovarăș încet la minte care să se arate impresionat de fiecare dată când te bășești și care să-ți poată publica isprăvile în paginile unui ziar național. Am zâmbit, am luat berea înapoi și-am început să-i desfac eticheta. — Te simți bine? — Nu e un lucru ușor, înțelegi? Să te trezești zi de zi vreme de luni întregi și să știi că ai cancer. Am încuviințat. — Ideea... E ca o piatră mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din ea decât câteva înghițituri. Am pus biletul împăturit de la domnul Nimeni înapoi în Originea speciilor și le-am băgat pe amândouă în scrin. Un duș m-ar fi ajutat să-mi revin și mi-ar fi limpezit gândurile, dar nu aveam timp. M-am hotărât să mă mulțumesc cu confortul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lângă scaunul său, cu ochelarii din nou pe nas. Avea geanta de piele deschisă și era întors cu spatele, pentru a înghiți tablete dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
într-un fel care să semene cu frizura fără cusur de dinainte. — Angajatorul meu îi poate îndruma, poate încuraja anumite comportamente. Cum am spus, e un expert în domeniu. Sângele îmi pulsa în maxilar, în urechi, în ochi. — Cheamă-l înapoi. — Ăsta-i un luxofag, zise Nimeni pe-un ton afabil, ca și când nu m-ar fi auzit, ca și când ar fi ținut o prelegere. Face parte din familia celor pe care le-ai putea numi mrene ale ideilor. Această specie pătrunde înăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni erau din nou uscate, cămașa albastră făcută la comandă era călcată, părul într-o ordine perfectă, jeanșii scumpi îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus după storurile geamului. Unul țâșni înapoi spre Nimeni, îi dădu ocol de două ori, rapid, apoi dispăru într-o fâșie frântă de lumină deasupra capului, lăsând o urmă de panică. Într-o clipă, dispărură toți, până la ultimul. Mi-am spus: Or să se întoarcă și or

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
zise el, nu fără... Am nevoie de-o echipă și de echipament. Nu e posibil fără... Cercul de lumină fu străbătut de valuri mici, precum ceaiul dintr-o ceașcă. Nimeni se întrerupse la jumătatea propoziției și făcu atent un pas înapoi de la margine. — Teritorialitatea, zise el. După tine a venit. După tine, nu după mine. A venit după mine. Am început să mă concentrez asupra personalității mele de Mark Richardson, am simțit tensiunea și greutatea expresiei schimbându-mi-se pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se clătină dintr-o parte în alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se clătină dintr-o parte în alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în gând numele iar și iar, buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a fetei trăgând de jaluzelele de la geam, încercând să le rupă. M-am întors în spate. Reportofonul era la doar câțiva centimetri de bocancul meu. Am sărit în picioare, m-am întins după el, l-am înșfăcat și-am alergat înapoi cei câțiva pași până în cercul de lumină. Fără să mă opresc, am aruncat dictafonul în geanta de piele a lui Nimeni, încă deschisă pe podea. Am luat al doilea reportofon și apoi pe-al treilea, aruncându-le în geantă. Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Numai că, zise mai departe Scout, dacă nu primesc nici un avans, o să trebuiască să cumperi tu toate proviziile și toată mâncarea. Tot ce ne trebuie. — Bine, am spus, șocat și distras de brusca ființă din mine, încercând s-o alung înapoi în întuneric. — Și-o să includem în asta și micul dejun, prânzul și cina. — Bine. — Începând de-acum. — Bine. — Nu, serios. Începând de-acum. Am ridicat încet din sprâncene, scuturându-mă de toate gândurile acelea și revenind la lumea reală. — Scuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de mașină. Și nu-i treaba noastră în care ești tu implicat. Să știi doar că dac-o să vrei vreodată să te întorci aici, la noi, o să fii binevenit. Tu și motanul tău. Stinse țigara sub talpă și o porni înapoi, spre hotel. — Mulțumesc, am strigat în urma lui și el ridică din mers o mână, ca pentru a spune oricând. Când m-am întors în cameră, Scout era deja în pat, dormea. Se ghemuise bine în și-n jurul cuverturii, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în vise și-apoi adusesem înapoi. Mi-am scotocit creierii, după care, cu un șoc, mi-am amintit. M-am ridicat în capul oaselor. — Ai un tatuaj pe degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ta și dorința de-a te întoarce. Aș spune - căzu pe gânduri - cel puțin patru zile. Nu pot lăsa jeepul aici patru zile cu toate lucrurile în el. O să caut o parcare pe termen lung. Putem să venim pe jos înapoi. Nu, trebuie să lăsăm Jeepul aici. Dacă nu-l lăsăm aici, lucrurile s-ar putea să se complice. Există un protocol. Lucrurile trebuie făcute într-o anumită ordine. — Ce fel de ordine? — Nu e nevoie să înțelegi, ci doar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o să se întoarcă. I-ai explicat cum stă treaba cu tonul și toate alea. — Du-te-n mă-ta. Am zâmbit fără voia mea. Nu știu ce m-aș face dacă l-aș pierde. Am fost întotdeauna împreună înțelegi? — Înțeleg. O să vină înapoi. Nu te îngrijora. Scout se ridică în picioare. — Hai să aprindem focul înainte să fie prea întuneric. Erau niște bucăți de lemn lângă trapa prin care am intrat; vrei să aduci câteva încoace? Eu o să caut niște hârtii. O parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]