2,901 matches
-
mine în același pat». Ea a răspuns: «Dar am venit tocmai pentru aceasta, de aceea îți promit și îți dau cuvântul meu». Imediat, Sfântul, după ce s-a rugat cu încredere bunătății divine, împrăștiind pe pământ niște lemne și mult jar încins în formă de pat, s-a întins deasupra, ca și cum s-ar fi culcat pe un pat, fără nicio suferință, și imediat a adormit liniștit. Văzând aceasta, acea sărmană femeie, căindu-se și izbucnind în lacrimi, a recunoscut că păcătuise împotriva
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
echipa de ingineri „În acțiune”. Ședința a fost, fără să exagerez, o adevărată revelație. În loc să Înceapă cu prezentarea formală a ordinii de zi, ea a debutat cu o problemă scrisă la repezeală pe o tablă albă. A urmat o dezbatere Încinsă În legătură cu cea mai bună modalitate de a rezolva chestiunea pusă În discuție. Participanții nu s-au ferit deloc să conteste ideile expuse, iar lupta era uneori destul de strânsă. Totuși, la sfârșitul ședinței, grupul identificase nu una, ci mai multe opțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pentru ele satură-ți bine inima o dură pedeapsă, prin exil și locul exilului". Mai jos (v. 51 și urm.) Ovidiu face trimitere la tiranul Siciliei, Falaris, care, așa cum se știe din legendă, l-a aruncat în taurul de bronz încins pe inventatorul celebrului mijloc de tortură. Îl avertizează, deci, pe acel prieten nemilos: până la sfârșit, Augustus l-ar putea suspecta și pe el și l-ar putea pedepsi în mod exemplar, așa cum a făcut tiranul Falaride cu Perillus. În acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior se simte zborul extraordinar al imaginației: „Apocaliptica, sînta cetate A lumii nouă splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri nenvinși de adamante, Se coroană de turre nestimate, Nalță coloane de porfir gigante, Pur ca cristalul aurul străluce, Rubin, safir, smarald, iacint, briliante Țin unghiuri, fundament ce le produce. RÎul vieții curge de lumină, Minților sănătate dă și-aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stihială a mării. La Bolintineanu, marea este un element benefic, regenerator și, cum s-a văzut, o energie ce provoacă În permanență delicii sublime. Indiferent de natura subiectului, marea este pregătită să primească În haine de sărbătoare aventura: „Marea Își Încinge fața-i Încrețită Într-un brîu de aur dulce o privi”... O sugestie de corespondență cosmică aflăm În Începutul și sfîrșitul unui poem În XV părți (O noapte de amor). Marea participă, aici, la o existență universală, aburii ei se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vede mai bine detaliul. Iată și un fragment din Dumbrava roșie În care sînt descrise armurile leșești: „Ei merg, bătînd din pinteni!... Zburdalnica lor ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii de pele de Maroc, Și frîie țintuite, și argintate șele, Și armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spume argintii Ce valmeș se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei, Și pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge, ca o nimfă, cu grîu de curcubei. O aspră clocotire, o cruntă detunare Anunță catastrofa și-nsuflă reci fiori, Iar munții de zăpadă treziți În depărtare, Privind acea cădere, Își pun un văl de nori... Sublim, sublim spectacol! Bătrînul fluviu pare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, MÎndră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te Încinge cu-al său braț dismierdător. Umbra ta, răcoritoare, adormită, parfumată, Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată. Ca o nimfă pînditoare de sub arbori Înfloriți, Ea la sînul ei atrage călătorii fericiți. Și-i Încîntă, și-i Îmbată, și-i aduce la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bolintineanu mai puțin nebun, un Eminescu fără metafizică: vîntul suflă turbat, stejarul se despică, luna se Îngălbenește, bufnițele țipă, lupii urlă cu ochii ațintiți la lună, cîmpul geme, arama rece din turn bate miezul nopții... Strigoimea, sub ochiul marelui Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un umor discret În dialog, „hieroglife sfinte” brăzdate pe brațele și pe piepturile luptătorilor. Aici: „mii și mii de focuri” vesele, „zgomotul orgiei”, fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Abate un rîu prin grădină și, sub un vechi platan, ridică un chioșc unde să se poată retrage pentru a visa... Conachi Însuși tună și fulgeră Împotriva femeii care Își unge fața cu ghileală, Își muruiește obrazul cu băcan, Își Încinge grumazul cu pietre strălucitoare și Își umezește zulufii cu ape mirositoare. Punctul lui de vedere e că femeia să ia aminte la natură și să-și Împodobească nu obrazul, ci sufletul: „Dacă vrei să te iubască bărbatul tău cu credință
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Veronica în căsătorie, dar vrea totuși să o revadă și să-i aducă mângâiere în nenorocire. Ajuns iarăși la Iași, Eminescu trage la Creangă, vechiul prieten, de care se desparte la un moment dat, în toiul petrecerii (de bucurie, humuleșteanul încinsese un chef de pomină, ca pe vremuri), iar pașii îl duc agale, în mod fatal, spre casa femeii iubite, amintirile făcându-l să simtă "o duioșie exaltată" atât "pentru trecutul secular al Iașilor", cât și "pentru trecutul lui de aci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acești termeni Încurajatori, liniștitori. Apoi va Începe o zarvă mare: cineva, foarte vigilent, a observat ceva ce alții, mulți, n-avuseseră ochi să vadă: prezența unui dușman de moarte În proza vremii: naturalismul; capetele se vor aprinde, discuțiile se vor Încinge. Dar până atunci să reținem, aici și În note, fața mai calmă - și pe bună dreptate - a criticii literare; ocazia este oferită de apariția În volum a unor nuvele de Petru Dumitriu, publicate În anul precedent, În revista Viața românească
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pleacă. Din fundul zării, tânără, o lume/neprididit se-ndrumă către ape, cu pluguri mari de vreri și târnăcoape/să-ncerce-n miez terasele de spume. Iar când răzbi-va fluviu-n litoral/- ochian mănos culcat Între uscaturi - o să-l Încingă-n rouă, pe de laturi,/o dimineață cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru a ne lămuri ce poeți, ce teme, ce poezii și ce fel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Întrebare: - E oare graiul o suprastructură a bazei? Sufletul Îi stă la gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de abia acum, Întâia oară, Înlăturând cu-o mână colbul antic A descâlcit al limbii ghem gigantic. Ă A terminat. Ochi ațintiți spre ea. Ă Profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai harnică! a rostit H. O, o! mai multă onoare decât mine, nimeni nu are! a rostit litera O. -Toate sunteți folositoare! le spuse Măriuca. Numai umăr lângă umăr sunteți destinate să scrieți lucruri interesante. Literele au înțeles și au încins o horă mare. 1. Scrie literele alfabetului mare și mic: 2. Formulează cât mai multe cuvinte din următoarele silabe: ma, re, na, ce, ge, pa, ră, ca, ci, la , ro, mi, ne. LA PESCUIT Georgel pescuiește. Barca plutește lin pe
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
destul de greu să găsești aici severa asceză, renunțarea la orice bucurie, atâta vreme cât de jur-împrejur puteai vedea balcoane vesele, proaspăt văruite, în care mirosul de trandafir agățător, de flox și de begonie se amestecă cu cel de terebentină și de rășină încinsă de soarele de august sau de iulie. (...) Dou) luni de vacanță mare, fără nicio temă pentru școală, nicio scrisoare obligatorie, care să întrerupă această curgere fermecată”. Până la declanșarea Primului Război Mondial, cele mai multe dintre doamne și-au asumat o prezență publică extrem de discretă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o parte grătarul din fața cazanelor, descoperi pereții lor goi, străpunși de cele două guri de fier ale cuptoarelor, situate chiar sub căldări. Aceste guri sînt prevăzute cu niște porți grele tot de fier. Dogoarea intensă a focului este împiedicată să încingă puntea, printr-un rezervor nu prea adînc, ce se întinde pe sub întreaga suprafață acoperită a cazanelor. Printr-o țeava fixată în parte din spate, acest rezervor este alimentat mereu cu apă, pe măsură ce aceasta se evaporă. Nu există coșuri exterioare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să vadă scoicile încrustate în scoarța lui aspră. Ah, aurule! Prețiosule aur! Lasă, că intri tu, în curînd, în buzunarul cărpănosului cu caș la gură! Tii, ia te uită! Dumnezeu trece printre lumi, culegînd dude. Bucătare, hei, bucătare! Gătește-ne! încinge-ți, Doamne, plita și coace-ți pita!“ Capitolul XCIX PICIOR ȘI BRAȚ. PEQUOD DIN NANTUCKET îNTÎLNEȘTE PE SAMUEL ENDERBY DIN LONDRA Ă Hei, corabie! Ai zărit-o pe Balena Albă? Așa strigă Ahab prin portavoce, zărind din nou o corabie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văzură că măsor altitudinea ultimei coaste și strigară către mine: Ă Cutezi să-l măsori pe dumnezeul nostru? Asta-i treaba noastră! Ă Bine, cinstiților preoți, le-am răspuns eu. Spuneți-mi atunci, cam ce lungime îi dați? Drept care, se încinse între ei o dispută aprigă, în legătură cu dimensiunile coastei aceleia; începură să se pocnească unii pe alții în scăfîrlie cu bastoanele lor îaugustul craniu le răsfrîngea ecoul și, atunci, profitînd de prilej, mi-am încheiat grabnic propriile măsurători. îmi propun acum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pe semne că făurește cătărămi, domnule căpitan. Ă în regulă. Văd că lucrați în tovărășie. Dumnealui vine cu capitalul de mușchi. Dar ce vîlvătaie roșie a aprins acolo! Ă Da, domnule căpitan, pentru o piesă atît de gingașă, trebuie să încingă fierul pînă la alb. Ă Hm! Desigur. Socot că e cît se poate de grăitor faptul că bătrînul grec, Prometeu, care se zice că i-a făcut pe oameni, a fost fierar și i-a însuflețit cu ajutorul focului - căci ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ascultînd asemnea glasuri în zori și în amurg, la răsărit și la apus, sufletul fierarului răspundea: „Da, vin acuș!“ Și astfel, Perth porni la vînătoarea de balene. Capitolul CXII FORJA Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între forjă și nicovala așezată pe o buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit pe jăratic și apăsînd cu cealaltă pe foale. Deodată își făcu apariția căpitanul Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu trei rînduri de doage, tu, jet înalt, cu irizări de curcubeu Ădin care un șuvoi răzbește, în vreme ce altul se irosește fără rost! în zadar încerci, cașalotule, să îndupleci soarele, căci el dăruiește viața, dar numai odată! Totuși, tu, jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am văzut plini de viața chinuită a focului, dar pînă la urmă i-am văzut cum se sting, prefăcîndu-se în cenușă mută. O, moșneag al oceanelor! din tot acest foc al vieții tale, ce va rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trainică, avînd la capătul ei un flotor de lemn și în mijloc o greutate, celălalt capăt fiind fixat de corabie, e manevrată în așa fel, încît flotorul de lemn să ajungă pe celălalt versant al balenei moarte: aceasta fiind acum încinsă c-un fel de brîu, se aruncă lanțul, care, lunecînd în lungul cadavrului, poate fi legat în jurul părții celei mai înguste a cozii, în punctul unde se întîlnesc cele două limbi ale ei în.a.). Oraș în statul Virginia îS
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]