4,058 matches
-
care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i-a spus: „«Femeie nenorocită, încotro alergi fără rușine?» Ea spuse: «Unde se grăbesc și alții». Iar el: «N-ai auzit că prefectul are să-i omoare acolo pe toți pe care îi va găsi? Am auzit și de aceea mă grăbesc ca să mă aflu acolo printre
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în noi prin zugrăveli și cioplitură?" Astăzi a fost seara lui Sorin. "Sorel - spune Noica rupând câteva țigări "Carpați" și umplîndu-și pipa - o să ne dea un raport, dar nu unul de activitate, ci "un raport de așezare": unde ești și încotro mergi?" - Sânt în stadiul cantității, deci nu sânt de fapt, nicăieri. Trăiesc doar o tinerețe întîrziată, o petrecere de idei: am încercat multe și mai mult m-am plimbat. Ce am realizat totuși până acum? Am stăruit asupra silogisticii, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
farmec. Armura ei, cu care treceam cu un pas sigur prin viață (filozofii au fost întotdeauna infatuați), s-a desfăcut din cheotori și m-am pomenit, golit de orice superstiție, singur față în față cu mine, cu suflețelul meu, neștiind încotro s-o apuc, ars de îndoială și patimă ca în ceasul dintâi al vieții. O, Doamne, nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase până atunci viața mea. Știam, în continuare, ce este o ispravă filozofică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui "de unde?" întemeiază nimicnicitatea, iar viața noastră este direct instalată pe neantul acestei explicații. Dar pentru ca "aruncarea" să fie deplină, nici "de partea cealaltă" ― a ieșirii din scenă ― nu stăm mai bine. Misterului lui "de unde?" îi corespunde cel al lui "încotro?". În această construcție, Heidegger nu ia în calcul credința (așa cum pentru "de unde?" nu ia în calcul ipotezele științei), pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil și întîlnibil ― al secvenței cuprinse între naștere și moarte. Locul în care sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el nu a fost cunoscut cu rigoarea ontologiei. Când spun "ceea ce poate fi cunoscut", atrag atenția că Heidegger nu își arogă puteri magice în filozofie. Filozofia nu e magie și nu poate pătrunde în culisele existenței. Nici "de unde" (venim), nici "încotro" (ne ducem) nu-i stă lui Heidegger la îndemînă să ne spună, așa cum, de fapt, nu-i stă nimănui pe lumea aceasta. Filozofia lui Heidegger, fiind "fenomenologie", nu are de-a face decât cu "fenomene", cu "ceea ce apare și poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fi", pentru că îl putem înțelege și pre-înțelege, pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă. Sîntem un dar al lui "a fi" și al putinței noastre de a-l rosti. Marele nostru mister nu este "de unde" și "încotro", ci este logosul însuși, vocabula "a fi" pe care stă toată existența umană și care, dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii, cu precauții supreme, cu mâna celui mai exersat hoț de buzunare, "pe nesimțite" (așa cum extragi un bețișor la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
există șansa recuperării de sine și a unui recurs. Mărturisesc că citind cartea am suferit, prostește și bărbătește, alături de Cioran. Nu avea cum să nu fie victimă și, până la urmă, eroul tragic al întregii povești. Pentru el nu exista un "încotro" către care să depășească situația. Între bărbatul de 70 de ani, răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil, și femeia de 35 de ani, îndrăgostită de aforismele sale, frumoasă, snoabă și știind exact când anume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cine ne-a distribuit în rolul vieții? De unde, venind, ne-am făcut intrarea în scenă? Ce se întîmplă în culisele prin care am intrat? Și apoi, ce se întîmplă cu noi după încheierea spectacolului? Cum arată culisele prin care ieșim? încotro ne ducem? Toate religiile lumii, chiar și cele mai pricăjite, în măsura în care presupun un "cult al morților", nu s-au îndoit o clipă că există un "pe urmă" și un "dincolo". Toate presupun rupturi de nivel, praguri, treceri, tărâmuri diferite, vehicule
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Lumii... Fragmentul care sîntem își găsește locul în întreg, scara pe care avem de urcat se desfășoară în fața ochilor noștri, raporturile dintre centru și periferie, dintre sus și jos se precizează, nu mai putem trăi la întîmplare, sîntem orientați, știm încotro mergem și încotro trebuie să mergem, primim un cod, credem în valori, pe scurt căpătăm un rost și sîntem rostuiți ― articulați ― în albia lumii. Fiecare religie mare își are metafizica și apoi morala ei. Dar cum ajunge omul în posesia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sîntem își găsește locul în întreg, scara pe care avem de urcat se desfășoară în fața ochilor noștri, raporturile dintre centru și periferie, dintre sus și jos se precizează, nu mai putem trăi la întîmplare, sîntem orientați, știm încotro mergem și încotro trebuie să mergem, primim un cod, credem în valori, pe scurt căpătăm un rost și sîntem rostuiți ― articulați ― în albia lumii. Fiecare religie mare își are metafizica și apoi morala ei. Dar cum ajunge omul în posesia acestor vaste icoane
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o reproducem în parte[a] ei materială, eliminând însă toate apreciațiile câte privesc gruparea politică în țară. [14 ianuarie 1877] ["PROTOCOLUL FINAL AL CONFERENȚEI... "] Protocolul final al conferenței s-au încheiat și s-au iscălit, membrii ei au plecat fiecare încotro îl chema casa, Întâi Salisbury, după el Ignatief ș. a. m. d. Întrebarea este cum trebuie privit acest fiasco al conferinței, această solidaritate aparentă care avea totdeauna drept corelat o nesolidaritate în esență? O parte a opiniei publice susține că succesul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și credeau că pădurea e una în care păsările se sfiesc Nevasta mea era destul de tânără Și destul de poticnită la pântece Un brad aplecat Un vârf pentru cei dornici de un luminiș Și nici o singură creangă Muștele nu mai știau încotro La ciotul de la picior sau la cadavrul femeii O grămadă de muște cărnoase Și mereu țâncu născut mort Până la copilul mort Totul au lins bucuroase muștele La latrină Și ce rămâne după fătare (gâfâie încă o bucată de drum) ș-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mă surprindeți prin faptul că în mod firesc m-ați surpins cu sensibilitatea cu care mi-ați venit în întâmpinare cu privire asupra unui spațiu în general... Noi suntem cei care am rămas aici, totul a plecat acasă sau care încotro. Ne-au lăsat singuri, din cauza unor gânduri ascunse cu nasul pe sus. EA: Prostii. Eu folosesc o memorie autonomă, sterilizată. Să cazi odată înseamnă să ai un schimb de experiență cu un loc, pe care numai un om slăbănog în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
joc de el): Uhu, uhu... ȚĂRANUL: Trebuie să fie înviorător la piciorul viu al munților supraviețuitori. Țara noastră nu are nici un munte în spinare, dar noi ne purtăm munții înlăuntru și ne întoarcem într-acolo. ȚĂRANUL BĂTRÂN: Totu-i nostim. Încotro îți întorci privirea poți privi ceva nostim care se sărbătorește pe sine. COMPOZITORUL (după ce IDIOTUL s-a uitat fix la el): Da, știu, scuipă. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... nostimadă, nostimadă, nostimadă... (compozitorul îl lovește în spate. Idiotul amuțește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
s-a terminat, căcăcioșilor, s-a terminat de tot (Mecena începe să aplaude încântat. Ceilalți aplaudă nesigur împreună cu el) Actul al treilea Iar la tejgheaua din natură. S-a înserat. Toți sunt un pic beți și s-au așezat care încotro. CÂNTĂREAȚA: O tristețe se leagănă atârnând de planetele mele omenești. Așa de multă moarte, așa de multe vorbe, și eu nu cânt, eu sunt vorbită. MECENA: Sunt rar martorul unei limbi din afara sângelui, dar sunt impresionat. Gunoiul se arată ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de hectare și cu o valoare a patrimoniului de 180.000 de lei la acea dată. Era începutul primului seism al agriculturii private. Ce a urmat? O intensă muncă de lămurire silită prin diverse căi și metode și, treptat-treptat, neavând încotro, agricultorii satelor au acceptat să devină colectiviști, cu excepția a trei familii: Vasile Pintilescu și Dumitru Călin din satul Tarnița și Ion Puiu din Satu Nou, dar în final, în 1962, luna aprilie, colectivizarea era considerată 100% încheiată. Au urmat o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a gospodăriilor agricole a introdus în aceste sate principiile colhozului sovietic. La fel ca și în alte sate, după ce colectivizarea i-a sărăcit pe țărani, deposedându-i de pământ, de animale și de mijloace de transport, aceștia au plecat care încotro, pe șantiere și în industrie. După anul 1990, când politica industrializării forțate s-a dovedit a fi un eșec, mulți dintre cei plecați s-au întors la gospodăriile lor spre a lucra pământurile strămoșești. Deocamdată, agricultura este în regres, această
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a lui Neptun, stăpânul casei a VII-a, față de Venus, predispune la Încurcături sau iluzii. e) Tranzitele lui Jupiter la Marte Conjuncție Dispoziție: Acest tranzit aduce o stare de spirit Întreprinzătoare și plină de Încredere. Individul Își organizează acțiunile, știe Încotro se Îndreaptă și Își măsoară perfect limitele. Are o viziune clară a ceea ce dorește și a mijloacelor necesare pentru a-și atinge scopul. La modul general, simte nevoia de a-și Îndeplinește dorințele În mod natural, iar dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
schimbarea uraniană vine prin intermediul celuilalt. Nu trebuie neglijată nici casa În care se află punctul receptor... Inconvenientul acestui sistem este evident: el multiplică la infinit posibilitățile, În așa fel Încât nici o pisică ce-și caută puii n-ar mai ști Încotro să o ia. Iar astrologul Începător nu are a priori flerul unei feline! În orice caz, mi se pare mult mai simplu pentru un Începător să folosească Într-o primă instanță stăpânirile punctelor receptoare. Restul va veni odată cu experiența... VI
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
să ia În calcul toate variabilele, ci un instrument pentru rezolvarea unor necesități și probleme parțiale și specifice”. O funcție mai degrabă modestă. Și adăuga: „Rațiunea este pur instrumentală. Nu poate alege scopurile noastre finale. Nu poate să ne arate Încotro să mergem, În cel mai bun caz ne poate arăta cum să ajungem”. Această afirmație atât de chibzuită este un teren minat: putem sări În aer dacă pătrundem neavizați pe el. Transformă eficiența În criteriu suprem. Folosirea inteligenței În mod
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
să și producă medicamentele totul era întors pe dos. Industria farmaceutică românească era în colaps, iar în comerț pătruns eseră produsele străine de provinență și cu efecte dubioase dar ieftine și cu ambalaje arătoase, aducătoare de comisioane. Iarăși căutări... Dar încotro Românie? Unde ți‐i inteligența și interesul pentru popor? Ce facem popor român? * 60 Foaia de informații pentru Plugar Foaia de informații pentru Plugar, publicația Camerei de Agricultură Tutova, Redacția și Administrația în bulevardul Epureanu nr. 20 Bârlad, președinte M.L.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să-l păziți Ca pe-un lăcaș de muze Cu el, în țări veți fi vestiți Ca performeri... cu (multe) vise !" Foarte purtat în străinătate, ca om a ținut întotdeauna la imaginea sa publică și a înțeles cel mai bine încotro bat vânturile economiei de piață în România. Oricâtă legendă s-ar crea în jurul lui Adrian Porumboiu, el rămâne un tip comunicativ, echilibrat în expresie și manifestări, generos și modest. Chiar dacă n315 ar recunoaște el, are însă și un stăpân care
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
datorează tocmai acestei remarcabile unități de vederi a clasei politice (indiferent că acest consens s-a clădit pe temelia unor convingeri profunde sau, cum se întâmplă adesea, că trădează un conformism balcanic structural, care însă a înțeles că nu are încotro!). Este posibilă însă o solidarizare similară a democraților de pe eșichierul politic din Basarabia? Sper și cred că da. Ar trebui doar să se renunțe la orgolii deșarte și la un anume concept îngust al partizanatului politic, care „lucrează” în aceste
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul de mână și îndreptându-se către biserica aceea, l-a împiedicat pe prefect să-și îndeplinească sarcina. Prefectul, indignat, a poruncit să fie adusă la el femeia și i-a spus: „«Femeie nenorocită, încotro alergi fără rușine?» Ea spuse: «Unde se grăbesc și alții». Iar el: «N-ai auzit că prefectul are să-i omoare acolo pe toți pe care îi va găsi? Am auzit și de aceea mă grăbesc ca să mă aflu acolo printre
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
frecventa faimoasa ceainărie de la hotelul Wagram, situată pe strada Rivoli la numărul 208, și alte locuri din apropiere unde se țineau zilnic baluri mascate și se adunau "femeile disponibile". Nu avea o adresă fixă, dar se lăsa dusă de curent încotro o ducea norocul. Cuvintele pe care le-a scris mulți ani mai târziu pentru a-l descrie pe Zenon din Piatra filozofală se aplicau și ei în timpul acestei perioade: Cine ar fi atât de prost încât să moară fără să
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]