6,539 matches
-
manieră foarte directă, printr‑un îndemn la vigilență. „Privegheați pentru viața voastră; candelele voastre să nu se stingă, coapsele voastre să nu le descingeți, ci fiți gata, că nu știți ceasul în care Domnul nostru va veni”* (16,1). Acest îndemn este urmat de un scurt, dar tulburător scenariu eshatologic, alcătuit din mai multe episoade, unul dintre ele consacrat special „înșelătorul lumii” (16,4): 5∀ℜ ϑϑγ ν∀<ΖΦγϑ∀4 ® 6≅Φ:≅Β8∀<←Η 〉Η Λ⊇∈Η 2γ≅¬ 6∀ℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va culmina cu recunoașterea lui Anticrist. În același timp, Hipolit citează Is. 18,1‑2, dând pasajului o interpretare eclezială. Este vorba de metafora Bisericii‑navă „zguduită de furtuni” pe „marea lumii” (59, 1), metaforă sortită unei cariere îndelungate. La îndemnul iudeilor, Anticrist declanșează o persecuție nemiloasă împotriva „sfinților”. Textul de bază este episodul referitor la „femeia și balaurul” din Apocalipsă (12,1‑6;13‑17), care primește o interpretare fără precedent (61, 1‑3): Femeie înveșmântată în soare indică limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Moabului și Ammonului vor deveni aliații săi. Alte trei regate vor fi supuse prin forță: Egiptul, Libia și Etiopia. Devenit stăpân al lumii, el va aduna în jurul lui toți iudeii din diaspora, restaurând patria de odinioară și rezidind templul. La îndemnul acestora, el va persecuta sfinții până la venirea lui Cristos. Anticristul zugrăvit de Hipolit este în esență un tiran sângeros. În centrul dosarului hipolitan se află câteva texte care accentuează această idee: capitolele 2 și 7 din Daniel, și capitolul 12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceea, de fiecare dată când un martir scapă din mâinile persecutorilor săi, acest lucru trebuie considerat o minune. Hipolit spune lucrurilor pe nume. Pe de o parte, el dezaprobă orice compromis cu imperiul ostil creștinilor, pe de alta, lansează un îndemn foarte ferm la martiriu în numele credinței. Refuzarea martiriului, fuga de martiriu are aceeași semnificație, în ochii lui, cu încheierea unui pact cu „cetatea Babilonului” - lumescul - și deci renunțarea definitivă la „cununa cerească”: „Atunci care‑ți este folosul, omule? Să înduri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Dumnezeu; crearea îngerilor; căderea omului; istoria; venirea lui Cristos pe pământ; dosarul de testimonia; ultima tempora (după modelul ultimei secțiuni din Adu. haer.). Planul poemului este următorul: 1) vv. 1‑14: convertirea poetului; 2) vv. 15‑89: descrierea legii; îndemnul la convertire; 3) vv. 90‑130: expunerea doctrinei: despre caracterul incognoscibil al lui Dumnezeu; 4) vv. 131‑148: singurul subiect descriptibil: promissa de futuro; 5) vv. 148‑248: subterfugiile lui Satan; apariția morții; 6) vv. 249‑578: amplă antologie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doctrinei: despre caracterul incognoscibil al lui Dumnezeu; 4) vv. 131‑148: singurul subiect descriptibil: promissa de futuro; 5) vv. 148‑248: subterfugiile lui Satan; apariția morții; 6) vv. 249‑578: amplă antologie de testimonia; 7) vv. 579‑616: vanitas vanitatum; îndemn la convertire; 8) vv. 617‑672: demonstrarea divinității lui Cristos prin invocarea miracolelor; 9) vv. 673‑790: polemică antiiudaică și antipăgână; 10) vv. 791‑804: cea dintâi înviere; 11) vv. 805‑940: cei „doi” anticriști; 12) vv. 941‑988: poporul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Catehezele Sfântului Chiril formează un întreg doctrinar care vădește intenția de a transmite, într‑o manieră simplă, dar exhaustivă, întreaga taină a credinței, înrădăcinată în istoria mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul lor la o credință vie; II. catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi distingem. Biserica s‑a umplut de „criptoeretici” care fac jocul adversarului eshatologic. Acești agenți infiltrați în comunitățile creștine au misiunea de a pregăti instaurarea stăpânirii Răului pe pământ. Ei sunt precursori ai falsului mesia. Fragmentul se încheie cu un îndemn la vigilență. De vreme ce nimeni nu poate ști cu exactitate data venirii Anticristului, creștinii trebuie să trăiască într‑o stare de continuă alertă. Anticrist: diavolul fără mască Anunțat ca cel din urmă semn eshatologic în capitolul 9, Anticristul devine, începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în general, și față de Vechiul Testament, în special. Să începem prin raportarea sa la Biblie. Atitudinea hermeneutică a lui Ieronim își are originile în activitatea sa de traducător. Revizuirea cărților Noului Testament mai întâi, apoi a celor din Vechiul Testament, întreprinsă la îndemnul papei Damasus, a marcat profund și definitiv abordarea sa scripturistică, în sensul unei relativizări din ce în ce mai clare a valorii „științifice” a Septuagintei, versiune mult prețuită, după cum se știe, de înaintașii săi și mai ales de Origen. „Ceea ce se desprinde cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale (cap. 2): „În cea din urmă zi a lumii vom fi ca și în cea din urmă zi a vieții noastre; cum ne vom afla în ceasul morții, tot așa ne vom afla și la Judecata de la sfârșitul veacurilor” . Îndemnul lui Cristos (Mc. 13,35): Vigilate, ne cum repente uenerit, inueniat uos dormientes, se adresează atât creștinilor în viață, cât și celor adormiți și presupune, așa cum vedem, o Judecată imediată și personală. De altfel, apostolii, care știau că a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
timp. Anticriștii nu se opun numai logosului, ei nesocotesc deopotrivă praxis‑ul, cu alte cuvinte, privează modelul evanghelic de una dintre dimensiunile sale fundamentale. Capitolul 9 este o diatribă împotriva potențialilor anticriști ascunși în sânul Bisericii, încheiată cu un tulburător îndemn: Unusquisque considerans conscientiam suam, si mundi amator est mutetur; fiat amator Christi, ne sit Antichristus („Fiecare să‑și cerceteze conștiința: de este prieten al lumii, să se schimbe, să se facă prieten al lui Cristos, să nu fie cumva Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mărginesc la a atinge auzul ascultătorilor. Ele nu au alt obiectiv decât acela - fundamental, de altfel - de a trezi râvna pentru mântuirea sufletului. Adevăratul Învățător, Isus Cristos, este deja înlăuntrul omului (magister intus est). „Învățăturile externe sunt un ajutor, un îndemn la purtare de grijă. Amvonul celui care învață inimile este în cer.” (ibidem) Psihologizarea metafizicii creștine este, așadar, una dintre revoluțiile teologice realizate de Augustin. „El a așezat în noi înșine lupta creștină: inima noastră devine amfiteatrul luptei împotriva unor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cât mai adecvate înțelegerii elevilor săi. Această activitate, extrem de benefică pentru întreaga populație românească transilvăneană, a fost curmată în mod brusc de conflictul cu episcopul Ioan Bob, dușmanul cel mai înverșunat al capilor mișcării numite mai târziu Școala Ardeleană. La îndemnul acestuia, în vara anului 1794 Ș. se vede arestat, umilit, apoi închis la Aiud și judecat abia după câteva luni de detenție. Condamnat la moarte în primă instanță, este salvat doar de recursul bazat pe recunoașterea originii sale nobile. Între
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană, se renunță la invenție și autorul se mulțumește cu înflorituri pe marginea unor motive epice vechi, bine cunoscute, care au alcătuit subiectele cărților populare. S. își dăduse chiar osteneala în tinerețe, la îndemnul lui Spiru Haret, să dăruiască o haină lingvistică nouă câtorva asemenea scrieri, spre a furniza sătenilor o literatură instructivă și totodată delectabilă: Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea când era cursul lumii 5250 de ani (1909), Esopia sau Vieața
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
și neferite de o anumită presiune ideologică 17, titlurile ce s-ar cuveni pomenite rămân foarte puține. în ultimii ani, însă, lucrurile au prins, parcă, să se miște. Au început, se pare, să se clatine și prejudecățile, iar valul de îndemnuri (adresate nu numai istoricilor și extrem de variate sub unghiul abordărilor 18) în astfel de investigații, ce vine din Apus, n-a rămas fără urmări (pentru cei care îl uitaseră pe Iorga 19, dar și mai vechi cercetări ale exegeticii românești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cancelarului Ioan Imreffi și văduva Ecaterina Dengelegi au apelat la vrăjitoare românce; ultima avea la reședința ei din Vințul de Jos o româncă pricepută în facerea farmecelor 429), stimulau recoltele sau le compromiteau, sporeau fertilitatea femeilor (de aici învinuirile privind îndemnul la destrăbălare; chiar vrăjitoarele erau socotite exponente ale imoralității) sau, dimpotrivă, o stârpeau, știau să manevreze ierburi și poțiuni miraculoase, interveneau distructiv în viața cuplurilor, cauzau suferințe și răspândeau boli, stârneau conflicte, își transmiteau „meșteșugul” diavolesc din generație în generație
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pot fi ocolite și trebuie acceptate ca atare. Din acest motiv se impune o atitudine de Înțelegere a propriei sale existențe, chiar o „atitudine de retragere” (L.A. Senecaă din fața acestor situații care mă Închid. Trebuie păstrat un echilibru valoric Între Îndemnurile Conștiinței morale și tentațiile evenimentelor vieții trăite. Acest tip de atitudine psiho-morală vine dintr-o Înțelepciune care, construind un echilibru Între viața interioară sufletească și viața exterioară din lume, mă ajută ca să văd și să judec propria mea existență, fără
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pot Împinge la suicid etc. Ideile morale Înnobilează persoana, dându-i o notă de aleasă distincție Între semenii săi. Prin ele, individul se va impune ca model valoric, de referință. Conformarea față de normele morale și ordonarea vieții În conformitate cu acestea răspunde Îndemnului kantian: „Acționează ca și cum maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. Scopul oricărei acțiuni care derivă din ideile morale are caracterul unui imperativ categoric care vizează În final respectarea demnității umane, fapt care-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bine, de natură apriorică, rezultă că actele mele imorale, contrazicând ideea apriorică a binelui, provin din experiență, o experiență de care, deși eu sunt răspunzător, și-mi aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale, perverse. Rezultă că natura umană devine imorală, perversă datorită experiențele sale de viață. Acest fapt este deosebit de important și, acceptându-1, putem Înțelege că pervertirea morală „intră În noi” din afara noastră. Lucrul acesta este deosebit de important, Întrucât el
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i mai poate Înțelege rostul și, În consecință, ea nu mai are nici un preț pentru el, după cum nici omul nu mai are nici o valoare. În acest sens, Îndemnul kantian de a vedea În om „un scop și niciodată un mijloc” este complet răsturnat, omul devenind pentru ceilalți un mijloc de realizare a intereselor. Problema omului, extrem de complexă, aduce În discuție două aspecte tematice principale. O temă generală, universală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca antimorale, abia după săvârșirea lor. Vinovăția este consecința actelor imorale sau amorale. Dar nu numai actul este, prin consecința lui, imoral. Imorală poate fi și este și intenția sau gândul care pregătește actul. Imoral poate fi și sfatul sau Îndemnul altuia adresat unei persoane de a comite un fapt negativ, imoral. Vinovăția este, În toate cazurile (idee, intenție, Îndemn etc.Ă, o reflectare a abaterii de la legea morală, de la valorile morale, În planul conștiinței individului respectiv. Dar vinovăția nu este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
consecința lui, imoral. Imorală poate fi și este și intenția sau gândul care pregătește actul. Imoral poate fi și sfatul sau Îndemnul altuia adresat unei persoane de a comite un fapt negativ, imoral. Vinovăția este, În toate cazurile (idee, intenție, Îndemn etc.Ă, o reflectare a abaterii de la legea morală, de la valorile morale, În planul conștiinței individului respectiv. Dar vinovăția nu este numai o chestiune de conștiință morală, o frământare interioară. Vinovăția morală este și un sentiment moral interior, penibil, al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anularea răului. Acțiunea de a ajuta este și o datorie morală a mea față de semenii mei. Ea are, În cazul acesta, un caracter voluntar, dictat de conștiința morală care mă Îndeamnă să-l ajut pe cel În suferință. Este un Îndemn conștient și activ, care vine din normele morale al supraeului meu. Acestea ar fi principalele mecanisme ale ajutorului psihomoral. Ajutorul acordat de către mine celui aflat În suferință este o deschidere a Eului meu. O atitudine de manifestare altruistă. Prin ajutor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cât și a morții. Totul devine continuitate, trecere, nu ruptură. Moartea - concluzie a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ultimul număr al „Curierului literar” (1901), noua publicație preia, de fapt, numele unei reviste bârlădene din secolul al XIX-lea, titlu acceptat pentru caracterul său sugestiv, la propunerea lui Al. Vlahuță. Articolul-program Primele vorbe, nesemnat, inclus de Vlahuță, cu titlul Îndemn, în volumul său File rupte (1909), anunță o linie pe care scriitorul o urmase începând cu „Vieața” (1893-1896): „Ne strângem, cu credință și cu dragoste, în jurul aceluiași stindard, stindard de pace, de înseninare și de înfrățire intelectuală, de apostolică muncă
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]