4,024 matches
-
textului, a povestirii, ci a creat un spectacol independent, care are viața lui proprie. Aș avea chiar curajul să spun că acest spectacol este cel mai bun făcut după vreo operă de-a mea“, a mărturisit Erofeev, subliniind că montarea îndrăzneață a păstrat esența estetică a textului. „E o povestire care nu are limite, ți se pare la un moment dat că se va opri, va exista un deznodământ, dar situația se repetă. Mi-a plăcut soluția cu cele trei ecrane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
sentința irevocabilă: — Not guilty! (Continuarea în numărul următor) Vaginul din spatele genunchiului corect politic Am să explic mai târziu ce vreau cu linkul către „New York Times“... Deocamdată, țin să vă spun că, dacă l-ați considerat vreodată pe Eugenides un scriitor îndrăzneț, nonconformist, după ce veți citi Will Self veți realiza că primul scrie povești nemuritoare adaptate pentru clasele I-IV. http://partners.nytimes.com/books/99/09/19/specials/self-bull.html Bogdan-Alexandru Stănescu Will Self este, categoric, unul dintre cei mai aparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
numai dacă încercarea reușea. (Henry James, Portretul unei doamne) În acest pasaj, ca și în cel din Beatitudine, vedem prezentarea narativă subtilă a gîndurilor personajelor, din nou cu o atenuare a sentimentului că un personaj modifică aceste gînduri. Oricît de îndrăznețe devin ideile Isabelei, nu intervine nici o voce narativă a „judecății reale” care să cenzureze personajul, care să se disocieze de Isabel, și care să îl alerteze pe cititor în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Mers vioi, energic, puternic, dar greoi. Gesturi violente și fără grație, merge ținând capul sus. Vorbește pe un ton aspru, voce amplă și forte, cu accent jovial, conversație deschisă și zgomotoasă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter vioi, vesel, afabil, voluptos, inconstant, îndrăzneț la nevoie și mărinimos. Natură optimistă, conciliantă, generoasă, expansivă, dar iritabilă, impulsivă, cu accese foarte violente de mânie, rapid trecătoare însă și neurmate de ranchiună. Foarte supus instinctelor, gurmand, voluptos, înfocat și schimbător în afecții. Memorie normală, ușoară, inteligență vie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de stilistică (litografiat) București, 1912-1943, el delimitează "eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică, în ordine, cele trei feluri de lirică
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
7.IV.2010) Cer intervenția Consiliului Concurenței și al Guvernului (Europa FM, 11.IV.2010) punctelor de trecere ale frontierei (N24 PLUS, 6.IV.2010) are loc concertul de inaugurare al orgii proaspăt restaurate (TVR Cultural, 10.IV.2010) Cursa îndrăzneață face parte dintr-un șir de proiecte ale Asociației Mondiale ale Handicapaților (Realitatea TV, 3.IV.2010) să nu ne mai fure secretul tramvaielor noastre, ale covrigului, găurii de la covrig (Realitatea TV, 2007) Raluca Turcan este purtătorul de cuvânt al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și spre cea activă: lat. bibitus > rom. beat, sp. beodo, ptg. bébado, prov. beut, fr. boite; rom. băut, participiul de la a bea, a urmat același vechi model latinesc; alte exemple românești de acest tip sunt: mâncat "care a mâncat", înfipt "îndrăzneț", învârtit "descurcăreț", simțit "atent, politicos" (Iordan 1973: 402); (b) un tipar specific limbilor romanice care nu au două auxiliare pentru 'a fi', unde participiul provenind de la verbe intranzitive (care nu au diateză pasivă) prezintă rezultatul acțiunii descrise de aceste verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trăsătură caracteristică sau o însușire inerentă a vieții sufletești sau trupești a omului (sau a unei ființe); de cele mai multe ori se redă prin "a fi înzestrat cu..." - a avea bunătate "a fi bun"; a avea curaj/îndrăzneală "a fi curajos/îndrăzneț"; a avea putere "a fi puternic"; a avea dar/talent "a fi talentat", a avea haz, a avea noroc: (40) Prâslea întrebă ce putere are zmeul (Ispirescu). e. Complementul este o stare sufletească sau o stare organică; exprimă același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Simon despre automatizarea deciziilor, făcînd mai ușoară sarcina celui care ia decizii, se trece la prepoziția "prin", care presupune ivirea unui nou om-mașină, sau a unei noi mașini-om, poziție destul de confuză, plină de regret și în același timp de îndrăznețe profeții. Astfel, "înainte de a deveni Proust, calculatorul ar trebui să posede o vastă cunoaștere a limbii franceze"33; și încă despre "crezul" pe care Simon ni-l transmite în Noul Management 34: mașina care citește, gîndește, învață și creează (p.
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
precum încropirea unui carnet de adrese, dezvoltarea unui complex de relații, gruparea filialelor întreprinderilor, distribuirea publicațiilor sau a benzinei, și pînă la pînza de păianjen a Mafiei, în timp ce, pe de altă parte, el servește ca suport la construcții abstracte și îndrăznețe în logica matematică. Astfel, în ce privește rețeaua, e vorba nu atît de un strigăt de triumf cît de un compromis, remediu la angoasele lumii contemporane privind mersul evenimentelor sau al acțiunilor, responsabilitatea unuia sau altuia într-o întreprindere. Dacă rețeaua nu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
din perspectiva ansamblului câmpului politic. Dacă cu toate acestea mai insistați să aveți deputați care joacă rolului "valetului atent" la propriile voastre dorințe, județul nu va progresa". Acest candidat curajos, dar a cărui retorică a fost poate un pic prea îndrăzneață, nu a fost reales. Dacă, pe parcursul mandatului său, deputatul a reușit să ajute câteva sute de electori, merită oare cu adevărat tot efortul pe care l-a depus? Ar putea aceste câteva sute de voturi să joace un rol decisiv
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Într-o iarnă, cam pe la Începutul deceniului șapte, Într-un troleibuz bucureștean ce se’ndrepta spre Șosea, unde se afla sediul Uniunii Scriitorilor. G. Horodincă, pe vremea aceea redactor la Gazeta literară, autoarea unui studiu despre J.-P. Sartre - noutate „Îndrăzneață” În acel sfârșit de stalinism cultural! -, o tânără și inteligentă persoană, incarna, pentru tinerelul provincial și stângaci care eram, un fel de „autoritate” a Bucureștiului de atunci, un summum de calități sociale și umane. Dialogul nostru În acea dimineață Înzăpezită
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și, obosit, adormind la rădăcina unui stejar bătrân și falnic, „vânează În vis” cu totul alte sălbăticiuni, cu alte paradoxale reflexe, ca’ntr-o carte colorată pentru copii: uriași porci mistreți ce râd cu hohote ample, umane, căprioare ce se apropie Îndrăznețe și i se așează franc la picioare, fixându-l cu acea privire rugătoare pe care le au iubitele noastre când nu ne mai „Înțeleg” și când nu numai că nu ne mai „recunosc”, dar și refuză să o facă, deoarece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea, de care par a fi Înconjurat, la care par a fi condamnat - cu avantajele și dezagrementele care decurg! -, ce puternic aș fi putut fi dacă „omul singur”, cum ne Învață Nietzsche, este cu adevărat singurul puternic! Ce curat, ce Îndrăzneț, complice perfect cu propria mea existență, viteaz și rectiliniu ca un zeu sau ca o săgeată! Debarasat, În sfârșit, de Întreg și greoiul „teatru melodramatic” al ezitărilor și reproșurilor nesfârșite, nedemne de un „bărbat antic”, „teatru” În care, cum o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prietenului meu „En-Ghidu” cu care, Împreună, vânasem nu puțini lei colorați și vii ai metaforei și ideii, ai istoriei și istoriilor, ai parabolei și mitului, cutreierând cu vioiciune acele „păduri de simboluri” ce se deschid numai acelor naturi tinere și Îndrăznețe, indiferente la ispitele, mii și mărunte, ale vieții de zi cu zi!... Și el, prietenul meu de atunci, camaradul meu „de arme” m-a ascultat - așa cum și eu i-am urmat nu puține sfaturi, fără să fac prea mult caz
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etc. De altfel, eu Însumi, În țară, aveam situația unui marginal, politic și literar, nu făceam parte din nici un for cultural, nu aveam locuință, cărțile-mi erau retrase din biblioteci și numele Îmi apărea cu greutate dacă vreun critic mai Îndrăzneț Încerca să mă citeze, și... mi se părea că-mi pot permite unele „nuanțe” În critica față de „sistem”. Cum o spuneam, propuneam mai ales o critică a abuzurilor și a arbitrariului regimului decât cele ale unui om, chit că era
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Stănescu, valorile noastre, care nu vor fi altele și nu vor fi antagonice Europei; acea Europă care ne-a fost model, ieșită din contradicțiile și utopiile Renașterii, ale feudalității mândre europene, regat al familiilor și al onoarei, cuib al ideii, Îndrăznețe atunci, de Națiune! - valorile care ne-au modelat și care, chiar și În somnul veacurilor trecute când puține și disparate semne ne anunțau viitorul nostru unic și aproape insuportabil, În idealitatea lui, ne-au impregnat și ne-au susținut În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Durban îl susține cu toată convingerea în fața ochilor uimiți și inocenți ai lui Șerban, asistăm la sosirea unei mașini din care coboară profesorul doctor docent Leon Dumitrescu și academicianul francez Jean Pitou, aflați în căutarea lui Durban. Astfel, aflăm că îndrăznețul profesor suplinitor este un tânăr filosof foarte cunoscut, despre care au vorbit în termeni elogioși Jean-Paul Sartre, André Malraux și Roger Garaudy... Pentru Daniel Durban, venirea celor doi pune capăt micului dar instructivului "séjour" de la Opăriți ("bietul căutător de certitudini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1883-89, dându-i însă coloritul acela de amurg trist și blând al ultimilor ani din viața lui Hölderlin. Ceea ce adună ca date, chipul în care le corelează și le interpretează, cu rigoare și minuțiozitate, dau cercetărilor și aserțiunilor oricât de îndrăznețe ale lui Theodor Codreanu o coerență și o veracitate greu de desmințit. Treptat, ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informații oficiale ori oficioase ale vremii și care desenează sfâșietoare contururi ale existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apariții eminesciene. Preferații domniei sale în ale eminescologiei sunt: Edgar Papu, George Munteanu, D. Vatamaniuc. La Edgar Papu identifică prima "încercare de cercetare structuralistă, a poeziei eminesciene", în cazul lui George Munteanu, cu referire la Hyperion, scrie că este "cea mai îndrăzneață biografie eminesciană de după aceea a lui Călinescu din 1932" (opinie la care ne place să subscriem fără nici o ezitare), în vreme ce în cazul lui D. Vatamaniuc, cu referire la publicistică, laudă obiectivitatea acestuia, articularea demersului critic... Când se întâmplă totuși să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antrenându-se într-un comparatism multiplu, surprinzător, și, nu o dată, extins pe mari suprafețe. Sute de cărți (de literatură, filozofie, știință, artă) sunt puse la contribuție pentru a susține validitatea conceptelor cu care operează. Admir strategiile lui Theodor Codreanu, foarte îndrăznețe, dar mă declar mefient în privința unora dintre rezultate. Când a apărut Sfârșitul continuu, de Caraion, am zis (în "Ateneu", nr. 1/1978) că e "un exercițiu ingenios", spectacular. Mai multe lucruri mă îndeamnă să spun la fel și despre Complexul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al unui studiu despre Caragiale, este pusă în discuție starea lui Lefter Popescu din Două loturi care trăiește "cea mai teribilă dintre treziri". El trece de la iluzia norocului la cea a nenorocului. Întâlnim în acest capitol ipoteze estetice interesante, unele îndrăznețe, cum ar fi de pildă prezența bovarismului la Caragiale, ca reflex al "transcendenței deviate", tratarea din aceeași perspectivă a fenomenului "formelor fără fond" în care se cuprind toate "mimetismele culturii și civilizației" (p. 123). Manifestări ale devierii interne și externe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înscrie în strategiile sale curente de argumentare și persuasiune. Aparent, suntem martorii unei duble inadecvări: Marthe Robert n-a citit nici pe Bacovia, nici pe Vieru; Considerațiile teoretice sunt aplicate la roman și nu la poezie. Criticul realizează o extrapolare îndrăzneață, forțând ideile să intre în paradigma construită de el însuși.. Autorul pare să devină, cu bună știință, digresiv și speculativ, atașând dezinvolt, la corpul judecăților critice stricte, câte un apendice doct, nu mai puțin interesant și savuros. Când privirea sceptică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
despre poet, modifică "pattern"-ul relațiilor lui Eminescu în contemporaneitate, ridică multe semne de întrebare asupra unor "adevăruri" (în realitate opinii) ce păreau bătute în cuie și stabilite pentru multă vreme. Convingerea care ordonează cartea lui Th. Codreanu este și îndrăzneață și bine argumentată... Așa, lectura acestei ultime cărți a lui Th. Codreanu, pentru un știutor relativ instruit în ale istoriei literare, deschide încă o fereastră spre omul Eminescu și, în bună parte, spre opera lui; o carte-provocare, prin informație, spirit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un discurs tăios, bogat în informație, personalizat printr-o subiectivitate lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare a lui Eminescu. Cei care caută cu obstinație dovezi pentru discernământ discutabil (ori chiar abolit) își doresc o cheie sigură cu care se poate ajunge la starea de iresponsabil a omului. De aici, mai rămâne un pas până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]