9,974 matches
-
el ori cu alți bărbați care, din diferite motive, nu aveau cu cine dansa. Doar la sârbe și hore se codea ori chiar renunța. Fănel era indiferent. Ar fi dorit să invite mireasa la un tangou ori vals. Nu a îndrăznit. Citise în ochii ei amuzament și ironie. Nu știa ce să creadă, dar era dezarmat. În afară de nea Gherghe, femeia gravidă și alte două-trei persoane, s-a mai întreținut cu Valentin. Până la un punct în care l-a simțit pe acesta
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
și și-a revenit dar a rămas cu gura strâmbă, niciodată nu a mai putut vorbi normal. Toată viața a rămas bâlbâită. Oamenii din sat i-au spus până la moarte “bâlbâita”. Zgomotul de pași a continuat. Nimeni nu a mai îndrăznit să iasă noaptea afară. Când a venit nenea de la Drăgășani s-a convins și el că nu mai putem locui în acea casă. Am renunțat la rata pe care o plătisem și fratele cel mare a cumpărat, cu 4ooo lei
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
fierbinte. Era o descătușare de un anume ceva, nelămurit, necunoscut, ce nu-i oferise libertate totală până atunci. Era fericirea ce-i îmbrăca o nouă dragoste, pe care o simțea puternic și din care deja se hrănea, așa cum nu a îndrăznit vreodată să spere că va avea parte. După două-trei zile de teamă și meditație, a realizat că este îndrăgostită. A simțit că iubește într-un plan superior celui în care a iubit prima oară. Ea nu avea alte experiențe cu
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
lăsa condusă de trupul lui. În anumite momente de nemișcare totală, când îl simțea în străfundurile trupului ei, îi prindea penisul în contracții repetate, la intervale egale de timp, strângându-l cu putere. În rest, nu intenționa și nici nu îndrăznea să facă o mișcare gândită. Totul era involuntar. Trupurile erau dominante în relația cu creierul. Se temea să strice armonia desăvârșită în care se petrecea împreunarea lor... Zâmbind cu drag acestor trăiri, si-a amintit prin ce trecuse după acea
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
celesta care așteaptă să se unească într-un întreg. Se căsătoresc. Nuntă de vis, în iunie 2005, în Phoenix, Arizona. Constată că împreună sunt mai puternici, sunt gata să purceadă la lucruri la care fiecare, singur fiind, nu ar fi îndrăznit. Se mută în Arizona, într-o zonă cu posibilități de investiție pe piața muncii, dintre cele mai promițătoare la vremea aceea, din SUA. Inițiază un proiect. Încep un business împreună, în domeniul imobiliar. Afacerea, cavisul american la care visau odată
CÂND IUBIREA NU ESTE DOAR UN CUVÂNT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355905_a_357234]
-
unor mesaje constructive, „sunt armele” ce îl conduc pe drumul literaturii. Virgil Stan ne dovedește că niciodată nu e prea târziu să-ți împlinești un vis, că lumea poate fi mai bună dacă noi oamenii, ieșim din inerția îngenuncherii și îndrăznim să evadăm în lumea miraculoasă a creației. Ca proiecte de viitor, are pe masa de lucru un alt roman, în care ne va descrie fascinanta viață de licean, romanul „ALMA”, scris în colaborare cu o tânără debutantă în arta condeiului
UN DESTIN BINECUVÂNTAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355974_a_357303]
-
Caragiale din Ploiești, în câteva rânduri. Am mai publicat recent poezii într-o revistădin Targoviște, absolut întâmplător („Secretele Clepsidrei”- versuri și adaptări), apoi, de curând, în revista lui Laurențiu Orășanu, la NY, tot întâmplător. Nu m-a preocupat săpublic, nu îndrăzneam, nu consider cămerit săfiu citităde altcineva decât de mine și de noua mea muză, acel fost coleg de liceu regăsit recent, tot întâmplător. Sau poate doar de persoane care au o structurăsimilarăcu a mea, bănuiesc ca mai sunt, și la
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
a întâmplat ceva la care nu se gândise deloc: când a simțit foc la coadă, pisica s-a ascuns de frică sub un șifonier iar el care știa că fitilul nu arde mai mult de cinci secunde, nu a mai îndrăznit să o scoată. Și așa a rămas yankeul și fără pisică dar și fără mobila din sufragerie. Mai departe vă las pe dumneavoastră să socotiți dacă aici a predominat nota de sadism care face ravagii în timpurile noastre, sau una
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355970_a_357299]
-
Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi vin să-mi plec genunchii Doamne, mâini să-mpreunez Într-o caldă rugăciune Să mă miluiești cu-n Crez! Capu-mi plec și ochii-n lacrimi Nu-ndrăznesc să te privească Sângerezi încă de patimi Demn nu-i nimeni să privească Chipul sfânt ce-adânc privește La păcate-nchise-n noaptea Neagră-a Iadului ce crește Clipa de sărut cu moartea... Astăzi vin să mă primești În genunchi
VIN , DOAMNE , CĂTRE TINE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355999_a_357328]
-
la Debrecen, la Budapesta... Îți povestesc astea nu pentru că te-ar fi interesat „politichiile vremii” ci pentru că aduce mult cu întâmplări petrecute prin iarna lui 44 către 45 când, probabil, aceeași lume sinistră și același fior le veți fi trăit - îndrăznesc să schițez și să asemăn o fărâmă din amintirle tale și sorei tale Filofteia, Maica cum îi spuneam eu și care mă va crește cu dragoste nețărmurită după plecarea ta - odată ce ostași ai „mândrei” Armate Roșii încartiruiți la noi în
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
cele pe care le știai și cu câtă lipsă de judecată mi-am permis să-mi ocup și chiar să-mi irosesc - aproape o jumătate de veac de la despărțirea de tine - timpul... Am cu zece ani peste vârsta când ai „îndrăznit” să mă părăsești și mă simt bătrân și golit și dezamăgit, furios pe zodia rebelă sub care am venit pe lume, neputincios să mai îndrept ceva - poate cu excepția câtorva cuvinte sau principii sau idei sau cum s-or mai fi
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
să merităm răscumpărarea, să ne reîntoarcem la demnitatea din care am căzut prin protopărinți. Mă bucur că ne-am cunoscut și putem să face schimb de opinii. Și mai departe cred că semănăm cu doi liceeni timizi și care nu îndrăznesc să-și mărturisească sentimentele unul altuia. Și cea mai mare vină o port eu că sunt mai vârstnic. Dar și mai nepriceput. Să ne bucurăm împreună de norocul care pare să ne fi păscut, în ghinionul de a ne naște
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
aburii ignoranței ucigașe și ai propriei sale nevolnicii cadaverice?!... Cu lațul bine strâns în jurul gâtului costeliv și mut, ca și cum singura lui religie de apartenență nu ar fi alta decât acest aspru și cu facies amenințător virus al pauperismului dominant (ce îndrăznește să îi stabilească în permanență noua direcție gnoseologică a prezentului), meta-Omul contemporan e continuu obligat prin manipulare fățișă a uita completamente de sine spre a se închina unicului zeu diabolic: banul. În tot acest context existențial cu tentă luciferică distinctă
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
comentariile sunt timide, inhibate, vădind o explicabilă, până la un punct, nefamiliarizare cu subiectul. Poezia religioasă, mai exact poezia mistico-religioasă, creație a unor autori cu necesități spirituale conștientizate, poezie de al cărei statut și de a cărei îndreptățire teoretică, ideatică, am îndrăznit a mă ocupa cu un timp în urmă (cf. eseul Poezia mistico-religioasă. Structură și interpretare, în Eugen Dorcescu, Poetica non-imanenței, Editura Palimpsest, București, 2009), rămâne încă a fi cercetată și așezată la locul ce i se cuvine în panteonul literar
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
preferatelor cântece festive din acea vreme. Pepe Marchena intră în legendă pe poarta din față, rămânând în amintire ca acel Gentleman al flamenco-ului, mereu zâmbitor. Artist desăvârșit, îmbrăcat elegant, cu smoching, el este prototipul bărbatului adorat, cel care a îndrăznit să îmbrace această artă în adevăratele straie de gală pe care le merita demult. Tot el a introdus definitiv pe scenele cu pretenții nobile așa-numita Ópera flamenca, o dezvoltare a genului, ades criticată, pe motiv că ar face prea
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
să fii tu, trebuie să fii singur”. Aceasta este una din ideile forte ale cărții. Poeta Elena M. Cîmpan nu se sfiește să-și divulge iubirea, uimindu-se pe sine că, la vârsta (incredibil de tânără!) pe care o are, îndrăznește să spere în virtutea care stă deasupra deasuprelor tuturor celorlalte virtuți, așa cum se spune în Evanghelie. Iubirea ei însă este descrisă atât de frumos, atât de suav, cu atâta candoare, încât ți se pare că așa ceva nu există: “Ești partea mea
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
care, nu numai că nu-i lăsau să le aibă, ci le făceau și poftă dându-le cu raportarea lor abstractă pe la nas. „Minți ca o gazetă de perete!... Ticălosule, javră care mă torni la partid și la securitate dacă îndrăznesc să spun că nu-s adevărate cifrele pe care tu pretinzi că-s realizate de mine sau consumate în folosul meu!” - Acesta era sensul urii populare față de minciuna oficială; ură care a reușit să impună aprecierea respectivă ca un dicton
A MINŢI CA O GAZETĂ DE PERETE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 604 din 26 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355276_a_356605]
-
deoparte și să nu brodez cuvinte pe țesătura scrierilor sale recente și adunate în volumul consistent, de peste 400 de pagini, intitulat „Întoarcerea la obârșii”, editura Anamarol, București, 2012. Așa că, rogu-vă din suflet, să nu mă judece nimeni că am îndrăznit! Dacă cineva m-ar întreba cine este Buni, știți ce-aș răspunde? Simplu, pentru mine Buni este etalon al cutezanței, ambiției, perseverenței, dragostei de frumos, de locurile natale și de oamenii lor și, în plus, prietenul nemaipomenit pe care oricare
ELENA BUICĂ: ÎNTOARCEREA LA OBÂRŞII – O DRAGOSTE CE DUREAZĂ DE-APROAPE OPT DECENII! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355282_a_356611]
-
subtilitate tot de la strălucitorul rasărit ? Să nu ne prefacem că ne prefacem ! Auzi frază la domnia sa: „Nici Ceaușescu n-a fost insultat cum au fost insultați cei care, cu ani în urmă (n.n.: după ce li s-a luat ciolanul !), au îndrăznit să riște „nebunia” de a nu fi lași”! Va să zică, douăzeci de milioane au fost lași, și numai vreo doi-trei au fost așa și pe dincolo ! Istoria nu se poate scrie în felul ăsta, falsificată ! Va s ă zică, ești director
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355285_a_356614]
-
de Crăciun, au ajuns să cumpere, împreună, un langoș...de prânz...și să-l împartă. După acele Sărbători, ea a plecat în Italia, la muncă...și el...a renăscut (în afaceri locale). Ce mai fac fetele și băiatul tău? am îndrăznit să mormăi. Fetele sunt bine, realizate. Cea mare, s-a căsătorit în stăinătate...sunt bunic deja. Cea mică e singură încă. Doar băiatul e cam oscilant...în a-și găsi un loc de muncă. De unde știi despre ei? De pe net
LECŢIILE VERII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355316_a_356645]
-
împovărate de ani, cu fețele brăzdate de suferințele bolilor și ale neputințelor, sărăcite de pensiile micșorate, deznădăjduite de spitalele desfințate sau de lipsa medicamentelor compensate. În prag de iarnă, la gândul că frigul nu o să aibă cu cel încălzii, nu îndrăznesc să se întrebe ce fac Ierarhii noștrii cu sutele de mii de hectare de pădure tăiate și vândute fără nici un drept. Și dacă cineva le-ar spune că statul a dat fiecărei Parohii și 30 de hectare de pădure, tocmai
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
s-au așezat atunci liniștiți pe treptele Catedralei și au început să se roage. După ore de așteptare și impertinență a venit un interimar focos și plin de vijelie, apostrofându-i: „Nu vă e rușine! Nu vă e frică! Cum îndrăzniți să-l deranjați pe Înaltul Arhiepiscop... și Mitropolit al...?” Toți credincioșii sosiți cu autocarul și alții care se aflau prin preajmă au rămas consternați. Din rândul celor osteniți însă, s-a ridicat o cuvioasă bătrânică, cu trăsături încă frumoase și
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
mereu „întru” (пpos, pros) și dăruiește totul fără a aștepta nimic. În fond, cel mai mare păcat al Fariseului este că nu are nevoie de Dumnezeu. Discursul său interior și lăuntric nu este o rugăciune. Vameșul face exact invers. Nu îndrăznește să înainteze, stă la intrarea în templu, nu îndrăznește nici măcar să ridice ochii la Cer, adică la Dumnezeu, și deci se uită în jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
aștepta nimic. În fond, cel mai mare păcat al Fariseului este că nu are nevoie de Dumnezeu. Discursul său interior și lăuntric nu este o rugăciune. Vameșul face exact invers. Nu îndrăznește să înainteze, stă la intrarea în templu, nu îndrăznește nici măcar să ridice ochii la Cer, adică la Dumnezeu, și deci se uită în jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o rugăciune minunată: „Doamne, miluiește pre mine păcătosul”, cuvinte care
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
mai face stagiarul inimos, l-a găsit dormind cu capul pe birou, pentru că venise mai târziu la lucru, de la o nuntă. Am făcut o digresiune aparent fără legătură cu scrisoarea pe care o țineam în mână, bucuros de faptul că, îndrăznesc acum să o numesc pe Căpriana, prietena mea, îmi remarcase înclinarea spre păstrarea acelui echilibru primar, de armonie între om și natură, decurgând din comuniunea inițială a omului cu Dumnezeu. Omul este cu atât mai liber și se realizează mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 6 de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355335_a_356664]