3,818 matches
-
gândească. Deodată, luminile din laborator se stinseră. O clipă mai târziu, Încălzitorul principal se opri, elementele roșii Întunecându-se pe măsură ce se răceau. Îi Întrerupsese curentul electric. Oare cât putea rezista cu radiatorul oprit? Luă păturile de pe patul ei și se Înfășură cu ele. Cât timp va rezista fără căldură? De bună seamă că nu șase ore, socoti el cu amărăciune. — Îmi pare rău, Norman. Dar trebuie să Înțelegi că, atât timp cât ești conștient, eu sunt În pericol. „Măcar o oră“, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ace de ghiață holocaustul. Acolo, în tăcere irespirabilă, toate cuvintele se confundă și numele se afundă într-o ireversibilitate funerară. O soră îmi injectează ceva în punga de perfuzie. Un alt medic ridică privirea de pe monitor și-mi privește corpul înfășurat în cearșafuri ude. Spasmele se domolesc. Ei nu se tem de moarte. Dar poate că-i vorba de moartea altcuiva, a unui străin. Căci toată lumea îi îngroapă pe cei apropiați cumva, cu o conștiință încărcată. Rapid și adînc. Și-i
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Elena Marin Alexe Simonei, cu iubire... Nu sorbi cu sete lacrimile disperării Ajunge o picatură doar și sărutul furibund al morții Te va purta spre veșnicie Nu lăsa întunericul să te vegheze Înfășoară-ți gândul în sclipiri de lumină Adunate cu ardoare și strânse la piept Azi Trece-ți palmele prin diafanul zorilor Răcorește-ți fruntea zâmbeste albastrului Și nu mai risipi roua pe gene Azi Poți trece cu ușurință bariera spre Viață
Azi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83266_a_84591]
-
și-n tăcerea caldă de-o lume am viețuirea așezată-n văluri de mări și-n razele de dragoste flămânde... 9 oct. 2008 LUPTĂTORUL IUBIRII Ai să mă întrebi ce-am făcut ieri? îți voi răspunde: deși inima-mi mie înfășurată în zdrențele unor cuvinte interminabile... Mă apasă adevărul precum această zi în care am desenat în ploaia hapsână un pat de flori cu trupul înghețat de puritatea invadatorului de înțelesuri... Mă apasă un exil, în care mi-am lăsat cele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oaselor mi-a uscat pârtia gândului în care era încălzit sângele visului. Mâlul anilor mi-a lăsat numai chipuri istovitoare în inima mea. Scheletele nopților m-au făcut să tresar în orice moarte a iubirilor ce mă apropiau și mă înfășurau în perdelele visului. Viața, ca o trecătoare de pătrundere, îmi stoarseră lacrimile ce nu mai aveau acea nevoie de mângâiere deoarece în cimitirile răilor am găsit cenușa de emoție așezată în pletele stelelor. Lumea era o rătăcire prin ruinele dragostei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Era clar că nu voia să spună mai mult de-atât. Curiozitate, curiozitate! Deci Adam cel alb ca zăpada avea Un Trecut. Sau cel puțin asta dădea el de înțeles. Pun pariu că încearcă să facă pe misteriosul, să se-nfășoare într-un mit, m-am gândit fără milă. Probabil că în ultimii șase ani a lucrat ca funcționar public. Probabil în cadrul celui mai plictisitor departament dintre toate. Ceva de genul departamentului care dă licențele pentru creșterea animalelor. Dacă există așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înfierbântat tot felul de chestii, chestii minunate de genul ce frumoasă eram, ce gust delicios avea pielea mea și cât de excitat era, atunci o să aveți o surpriză. Va trebui să vă folosiți imaginația că să vedeți cum mi-am înfășurat picioarele în jurul spatelui lui ca să-l trag și mai adânc în mine și cum am simțit că dacă se oprește, o să mor, dar c-o să mor și dacă nu se oprește. Și nu aveți nevoie să vă povestesc eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu excepția ta. Erai așa de dulce în hainele alea de sală. A, am exclamat încântată, lipindu-mă și mai tare de el. Pe la unu și jumătate, am spus: — Ar cam trebui să mă duc acasă. A, nu, a zis el înfășurându-și mâinile și picioarele strâns în jurul meu. Nu te las. O să te țin aici înlănțuită. O să fii sclava mea sexuală. —Adam, am oftat. Spui niște lucruri așa de drăguțe! După încă puțin timp, am zis cu jumătate de gură: — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la cale! Eram sigură că recentele mele activități erau perfect lizibile pe fața mea. Poate că Anna era cea trează. Poate sacrifica o capră în bucătărie sau ceva în genul ăsta. Știți ce vreau să zic: să danseze prin grădină înfășurată în cearșafuri îmbibate în sânge, murmurând incantații către lună, smulgând cu dinții capete de lilieci vii și alte chestii din astea. Am intrat în hol. Ușa de la camera din față s-a deschis, iar în cadru a apărut mama, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care le asociam cumva insucceselor erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere. Deși fata cu părul castaniu Încă nu mă părăsise. Nu la o sinucidere neapărat În realitate, de fapt mi-am imaginat cu lux de amănunte, Înfășurat În propria-mi durere insuportabilă, cît de mult mi-ar suferi după o asemenea pierdere părinții ahtiați după premiile mele pe care n-ar mai avea cine să le ia, cum ar veni ei cu pași mărunți de vals ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o iei de la-nceput și-o ții așa pînă la sfîrșit. Rețeta fericirii pe Înțelesul tuturor, de Emil Constantinescu care pare Sanda Iliescu, mai ales după voce: „Într-o ceapă scobită se pun rîme spălate bine În vin alb. Se Înfășoară ceapa În cîlți și se lasă să se coacă-n spuză. Se picură-n ureche de trei ori pe zi, cîte trei picături”. Shakespeare? In love. „Se mai pot aplica și picături dintr-un amestec de ulei de nucă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcea posibilă lumea asta. Literatura sau viața ? Literatura și viața contra a tot ce e împotriva literaturii și a vieții! Literatura, mai precis poezia, mă deprinsese cu un anumit fel de a lega lucruri din timpuri diferite și de a înfășura cum știam eu desfășurările zilnice, cu zecile lor de detalii. Jucam fără pauze, în mintea mea, un fel de „Sforile“ (jocul din copilărie în care faci „forme“ dintr-un singur fir de ață). Păstrasem și continuam să hrănesc în fel
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Îngroșat pe ele. Sinucidere În masă - soldați prea mîndri ca să riște să fie capturați sau să moară de malarie. Trei tranșee săpate În pămînt, În spatele templului; În apropiere - armamentul: pistoale și puști ruginite din cauza ploilor torențiale. Un aruncător de flăcări Înfășurat În pînză de camuflaj - funcțional. L-a luat de jos, știind un lucru sigur: n-o să supraviețuiască bătăliei de la Guadalcanal. O să fie repartizat la un alt pluton, iar fuga lui sănătoasă n-o să fie uitată niciodată. Nu putea să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vomite, ca să nu mai simtă gustul de pileală. Degeaba. Turnă apă cu săpun În chiuvetă. O sorbi, făcu gargară, borî. Își reveni. Inima nu-i mai bătea nebunește, iar picioarele erau acum ferme pe poziție. Își scoase tocul armei, Îl Înfășură În prosoape de hîrtie și se Întoarse la mașină. Văzu un telefon public și, din instinct, sună. Îi răspunse Sid Hudgens: — Hush-Hush, neoficial și cît se poate de secret. — Sid, sînt eu, Vincennes. — Jackie, te-ai Întors la Narco? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înarmați. Speriat - ca la Guadalcanal, În 1943. Nelegiuit - nu a raportat pista. Ed conduse mașina pînă la jumătatea cvartalului. Clădire victoriană, acoperiș din șindrilă, patru nivele, zugrăveală scorojită. Sări treptele și controlă cutiile poștale: R. Navarette, 408. Înăuntru, cu haina Înfășurată În jurul armei. Un hol lung, lift cu ușă de sticlă, trepte. Urcă treptele. Nu-și simțea propriii pași. Ajunse la al patrulea nivel: nimeni la vedere. Numărul 408. Lăsă jos haina. MÎnat de țipetele lui Inez, deschise ușa cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e o chestie tare, stai să... — Să fiu al naibii... — Căpitane, taci și ascultă! White s-a tîrÎt pe sub casă și i-a spus bunicuței că nu e nimic acolo. Am intrat și eu azi și am găsit un cadavru Înfășurat În naftalină, ca să omoare putoarea și cu o afurisită de gaură de glonte În cap. L-am chemat pe doctorul Layman În San Berdoo. Mi-a adus fișa dentară a lui Cathcart, copia de la Biroul Procurorului. Potrivire perfectă. Prima identificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înapoi În dormitor. Stropi de sînge pe toată lungimea holului. O cameră mică - un abator de patru metri pe patru. Două contururi de cadavre: unul pe pat, altul pe podea. SÎnge uscat. Ambele contururi Înconjurate cu bandă. Frînghie de rufe Înfășurată În jurul stîlpilor patului. Altă frînghie de rufe pe podea. În pat - cercuri din bandă de marcaj. O gaură de glonte Încercuită pe un perete. Pe o planșetă din plută - alte negative arse. Omul de la laborator: — Pe negative sînt doar urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de moarte, așa că am decolat și am ajuns aici, În bomba asta. Dom’le, tre’ să mă crezi! Străfulgerări colorate: Dublu Perkins, vicios pînă-n măduva oaselor. O culoare clipea În turcoaz: mîinile lui Spade. — De unde ai inelele alea? Cooley Își Înfășură mijlocul Într-un prosop. — De la Dublu. El le face. CÎnd plecăm În turneu, ia cu el la o trusă d-aia de amator. De ani de zile Îl aud cum glumește, zicînd că-i protejează mîinile la trebușoarele lui intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Torc peste timp fuioare de lumină din gânduri pasagere și-mi înfășor sufletul în mănunchi de raze imaculat ca florile de crin Privirea ascunsă printre degete caută îndelung o zare deschisă inimii spre liniștea absolută În fiecare dimineață dau mâna cu speranța și-mi promit drum liber spre bucurie în timp ce-
Doar promit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83303_a_84628]
-
ea îi oprea vorbele cu palma sau cu un sărut, „Taci“, îi zicea, „taci, vorbim altădată“, scuturându-și părul în timp ce râdea: „Mă simt atât de bine acum, nu mai vreau să discut despre nimic!“, iar starea asta în care se înfășura ca într-o haină de zale n-o mai părăsea cât timp mai rămâneau acolo, oriunde s-ar fi aflat, în apropierea lacului ori în pădurile cu arbori seculari, și nici pe drumul de întoarcere. Dar măiestria ei deosebită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
argumentelor - exact cum a făcut Andrei Vlădescu, adică să arăt cum desfășura el ghemul, prin urmare eu sunt numai oglindă a unui act -, dar nici nu știu dacă e bine și nici nu știu dacă e posibil să-l mai înfășori la loc. În oglinda asta care sunt eu Îcel neimplicat, privitorul și nici măcar întotdeauna privitorul, martorul și nemartorul, confidentul uneori, cel care era când departe, când aproape, care afla, presupunea, știa, veghea și veghea să știe, fără să reușească întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva petice de iarbă uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi răspunzi? Ce-ai vrut să zici c-a rezolvat?“, până în clipa în care ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului, „Mă doare“, i-a zis, „Răspunde-mi“, „Mă doare, oprește-te. N-am ce să-ți răspund“, și el insistând: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți răspund“, și el insistând mai departe: „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din lume, captiv în casa aceea veche și întunecată, pe furtuna aceea cumplită, în acel mic cinematograf prăpădit, în dormitorul meu în noaptea aceea și în visurile mele veșnic după aceea. Eu eram acolo. Shirley ieși din spatele meu, cu trupul înfășurat în cămașa până la genunchi și spuse: — Acum poți să te-ntorci. Mama se ridică și femeia din spatele ei spuse: — Stai jos, pentru Dumnezeu! Pe ecran, m-am întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]