3,183 matches
-
marele oraș. Oricum, eu prefer discreția și nu agreez cu niciun chip prim-planul. Despre mine îmi place să cred că nu sunt un oltean tipic... Pe vremea nesuferită pe când îmi făceam și eu armata, la Caracal, colegii olteni se înghesuiau pe lângă magazia cu grade și însemne, pe când moldovenii stăteau mai mult pe lângă bucătărie...! Să fie oltenii mai vanitoși decât românii din celelalte provincii românești? Cum se manifestă orgoliul la tine? Nu-mi dau seama dacă oltenii sunt sau nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
A se vedea cazul Marino, cel mai izbitor, dar îl putem iarăși aminti și pe Noica, mustrându-l pe un tânăr critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe altul că se ocupă de Valéry, înghesuind tot mai mult selecția sa din domeniul creației până la sufocare, exclamând, fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cald, dacă te obișnuiești, nu? Ei, cu asta nu a fost de acord niciodată Luca Pițu: cu obișnuința conformistă, lașă. Pentru că între el și lume Luca Pițu pare să-și fi creat o zonă de protecție în care sunt înghesuite cărți și principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator al valorii iute "oficializată". Că nu poți defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și se îndesau în boxele marilor difuzoare, în trailerele nocturne cu stațiile și sculele de amplificare, dormeau pe jos prin hoteluri și prin parcuri, numai să ne urmeze fascinate în următorul oraș, paralitici și schizofreni, ciungi, orbi și surzi se înghesuiau către scena spectacolului de zi și de noapte ca la scăldătoarea Betezda, era un delir în cenaclu și în preajma lui, cum numai sub marile dictaturi politice se poate imagina, probabil ca formă de decompresare a energiilor psihice colective, într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mă înhațe cu texte propagandistice securistul care l-a înlocuit pe Adrian Păunescu, timp de cinci ani, la conducerea celei mai citite reviste din România, nu stăteam în redacție, eram tot timpul plecat pe teren, acolo unde nu se înghesuia nimeni să meargă, întotdeauna am găsit în țară oameni vii, cu povești fabuloase de viață adevărată, despre ei am scris, așa cum s-a putut scrie sub capacul tomberonului propagandei. După 1989, am publicat mii de pagini, cum știi, nu doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
camerei unde a locuit Sfânta Familie. Părintele ne-a citit o Sfântă Evanghelie și ne-am rugat tainic toți pelerinii. Apoi am ieșit și am mers mai departe. La Izvorul Maicii Domnului Ieșim prin spatele bisericii pe o străduță Îngustă, Înghesuită de blocuri și mașini. Toate balconașele au o frumusețe de flori. Înaintăm vreo 200 m și dăm de o altă biserică ce se numește Izvorul Maicii Domnului. Este catolică dar este frumoasă. Intri În ea, cobori câteva trepte și poți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la număr(Sf. Treime) Îmbrăcați În veșminte albe cu lumânări aprinse În mâini În glasul clopotelor răsunau Împreuna cu glasul preoților ca un fir de bucurie ne trecea pe toți...veniți de primiți Lumină de trei ori. Lumea toată se Înghesuia să ia Lumină de la preot. Momente frumoase, Înălțătoare, aproape unicate mereu aș zice că totdeauna transmite o altă trăire minunată. Apoi, În continuare, În acea imensă bucurie...preoții salută poporul cu Hristos A Înviat! Și toată lumea răspunde cu mare bucurie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
adormit. Atunci am pășit În vagon, iar eu m-am așezat lîngă fazan și-am deschis The New York Times. Times era ideea lui Roy. A zis că Îmi dă un aer de om de afaceri. Vagonul era aproape gol și noi ne-nghesuiam În fazan, cu șapte metri de banchete libere În jur. Roy a-nceput să lucreze prin spatele meu. Fazanul se tot mișca și o dată s-a trezit și s-a uitat la mine cu o privire tulbure și ofuscată. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
m-am dus și l-am găsit pe-un tip de-l știam. Un boschetar bătrîn, dat pe pastile. S-a așezat lîngă bețiv și În douăj’de secunde l-a făcut. I-a tăiat buzunarul. - De ce nu l-ați Înghesuit la perete să-i luați banii? a Întrebat Riordan pe tonul lui binevoitor condescendent. Matty avea un tupeu fără limite și nu ascundea nici un pic de nesiguranță. Nu arăta cîtuși de puțin ca un dependent de droguri. Dacă la farmacie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și Încă un bărbat au venit la secție și ne-au dus pe o parte dintre noi la sediul federal. Tipul cel nou era tînăr și durduliu. Molfăia o țigară de foi. Cole, McCarthy, eu și doi negri ne-am Înghesuit pe bancheta din spate. Tipul cu țigara era la volan. Și-a scos țigara din gură și s-a-ntors spre mine. - Cu ce vă ocupați, domnule Lee? A Întrebat politicos, pe un ton de om educat. - Agricultură, am răspuns. Tipul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zile atâtea viziuni și audițiuni încântătoare. Mai întâi, Parisul în el însuși părea mai frumos și mai mândru, în perspectivele lui minunate, pe lângă bâlciul expo ziției. Expoziție nu poate fi decât o adunătură de clădiri disparate, mai ales când sunt înghesuite unele într-altele și nu le înconjoară pe fiecare o grădină. Apoi, francezii, prin arta, prin gustul și mă sura ce pun în operele lor, făptuiesc la fiecare manifestare de felul acesta o nouă perspectivă, o nouă frumusețe a orașului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Erau doi ciobani ce își cărau oile la o stână sus pe munte. Oameni credincioși, cu frică de Dumnezeu, la vederea unei fețe bisericești ce gâfâia urcând spre mănăstire, au și oprit poftindu-ne în mașină. Sfinția Sa s-a urcat înghesuindu-se în față, rămânând ca eu să călătoresc doar în singurul loc unde mai era loc, în spate. Era prima dată când mă aflam așa de aproape de vreo zece oi ce erau și ele la rândul lor destul de înghesuite, dar
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a fost prea scurtă. Totul a fost "altfel" în destinul profesorului Nae Niculescu. Și istoria sa postumă este altfel decât ar trebui să fie; îl găsesc, recent, într-o cronică a școlii ieșene, într-o prezentare de treizeci de rânduri, înghesuită între mediocri autori de lucrări "în colaborare". Coabitare postumă nepotrivită, pentru că Nae Niculescu numai mediocru nu a fost. Sub ochii noștri, acest mare medic și neobișnuit om se trimite însă în spațiul legendelor orale, spațiu frumos, dar înșelător. Niculescu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
le încărcau cu de toate, cu orice găseau. Am văzut pe unul cărând o mașină de scris, căci erau acolo și birouri, pe altul cu un fel de lunetă pe care o agita ca pe o halebardă, dar cei mai mulți se înghesuiau după alimente: făină, orez, fasole și altele de-ale gurii. Alții s-au orientat însă mai înțelept și am auzit mai târziu povestindu-se de unul care ar fi umflat două lădițe nu prea arătoase, dar care conțineau un milion
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în care se varsă sus-zisele "canale") se înghesuie ambarcațiuni de tot felul bărci și vase mari și mici, cu și fără motor cu aburi, mai ales bacuri și șlepuri, pe care Eminescu le avea sub ochii lui, chiar din colțul străzii Albrecht". Circulația prin oraș era anevoioasă, deplasarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mâna cu efuziune; iar una mai demonstrativă se zice chiar că l-ar fi sărutat. Lucru ciudat, eu care până în ziua aceea nu-mi cunoșteam păcatul de a fi invidios, mărturisesc că grozav aș fi voit să fiu în locul lui înghesuit de atâtea gingașe miss177. Ce vrei, nu-și poate cineva învinge firea așa ușor! Mai târziu feliurite alte izbânzi atribuite lui au fost puse în circulațiune. Se zicea că ar fi trecut oarecând Dardanelele și că altă dată ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alcool, povara mile nară a neamului său de franțuji, unul din cele cinci neamuri, cele mai vechi ale Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă cu cinci feluri de bucate improvizate franțuzește din te miri ce, câteva legume și o cană cu smântână, și cu o plăcintă ieșită sub ochii noștri ca dintr-o baghetă magică; le-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mais où sont, măicuță dragă, les neiges d’antan? Duhul credinței religioase nu lipsește acestor femei și cred că În cea mai mică măsură posibilă [din] ipocrizie; cum nici oarecare intimitate dramatică În manifestările lui, fiindcă nu le am văzut Înghesuindu-se pe la biserici, unde bănuiesc că ar călca cu mare frică, afară numai la bătrânețe, vârstă care n-a fost niciodată cea a sincerității la femei; În acele biserici slujite de preoți cu gravitate elegantă și frumoase voci baritonale, mo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei. Și-a făcut semnul crucii și, ținându-se drept, a pășit între gealații care l-au urcat în mașină. *** Trei zile și trei nopți a durat călătoria tatei, cu trenul, într-o direcție necunoscută. Fusese aruncat de-a valma, înghesuit împreună cu alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în care cred, sper să izbândesc și să ne vedem cu bine, Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a convins că Vlad și mama dorm, s-a strecurat pe ușă ținând în mână geanta sa de elev în care înghesuise ceva de-ale gurii, un prosop, un săpun, două perechi de ciorapi și un schimb de lenjerie de corp. La marginea orașului, lângă spital, s-a întâlnit cu Stan. El avea un rucsac de pânză, mai încăpător și mai bogat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm, sunteți fericita posesoare!“ Toată lumea din cartier câștigă. În toată țara e un du-te-vino de aragaze, boilere și televizoare, să înnebunești, nu alta. Oamenii și-au scos paturile în stradă și-și înghesuie în apartamente aragazele și combinele frigorifice câștigate la tombola de la sare și ulei. „Ce ne facem, vecine?“, îl întreabă domnul Piscălescu pe domnul Mușuroi. Domnul Mușuroi doarme pe palier, în fața liftului. N-ai cum să-l clintești. Nici la serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai urbei, care se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a repezit să se adăpostească sub salcâmi, doar din loc în loc. Și în special doamnele, care purtau rochii deschise, crem și roz. Multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu parizerul în el!“ În Gigel se petrecuse însă un fenomen uimitor de dilatare bruscă a timpului, concomitent cu unul și mai uimitor de comprimare bruscă a parizerului. Ceva asemănător găurilor negre din univers, când un întreg sistem planetar se înghesuie într-un cocoloș cât să-l ții într-o mână. Stomacul lui Gigel a procesat instantaneu parizerul neconceptualizat, dezvoltând o capacitate de absorbție a substituenților de carne ce i-ar fi lăsat cu gura căscată pe nutriționiști. Mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Aveam cincisprezece ani, eram elev la un liceu militar și în săptămâna de dinaintea balului, în trupul meu, fortifiat de tot felul de frustrări și ignoranțe, se adunau o mulțime de așteptări confuze. Cu puțin noroc, nu numai că aveam să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]