3,744 matches
-
tu și Harry ați putea veni la cină la noi în seara asta. Când am menționat „în seara asta“, Mark nici nu se mai gândi să-și afunde urechile în pernă, ci părăsi camera. L-am găsit în bucătărie cotrobăind înnebunit prin dulapuri. Vom găti cu jumătatea ta de obiecte de bucătărie sau cu jumătatea mea? m-a întrebat el țâfnos. Pentru că dacă ai de gând să folosești grătarul George Foreman pentru carne slabă și grăsime redusă sau aparatul cu microunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Cred că încercau să-și impună punctul de vedere. Maria a fost prima. Dar ea oricum a fost mereu genul de prietenă care întâi vorbește și apoi gândește. ACUM NU MAI AM NICI UN DUBIU CĂ AI LUAT-O RAZNA! AI ÎNNEBUNIT DE TOT? NU POȚI SĂ INVIȚI 21 DE BĂRBAȚI ȘI UN/O ASHLEY PE CARE NU I-AI MAI VĂZUT NICIODATĂ LA O PETRECERE. ȘI CE DRACU’ E AIA O PETRECERE ORIGAMI? SIGUR SUNT CU TOȚII NIȘTE DEVIAȚI, IAR TU VEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
optsprezece luni. Tot ce vreau este să facem un plan. Ce e rău în a planifica? — La oricine altcineva, nu e nimic rău. Dar la tine, ăsta nu e decât încă un plan care mă aduce și mai aproape de a înnebuni dracului de tot! Beam cât de repede puteam. Păi, bine, sunt sigură că o să vă înțelegeți voi, am spus eu încetișor. Lisa mă privi cu ură. — Dar tu știi la ce mă refer. Ai fost gata să-ți părăsești soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
alte lucruri de discutat, cum ar fi haosul total din viața ta. Maria avea un ton defensiv. Eu am făcut o grimasă. —Scuze, a fost doar surpriza. Danny nu păru deranjat. — Ne-am obișnuit. Toți colegii noștri cred că am înnebunit. Iar mama a plâns. Dar se vor obișnui ei. Trecând pe lângă Maria, o pupă pe nas. Acest gest de afecțiune evidentă m-a făcut să-mi vină să plâng. Orice mă face să plâng acum. Aș plânge probabil și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sunt bucuroși. Tonul ei mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut că totul va fi din nou ca înainte. Phil mă înnebunește. Ieri a venit acasă după-amiaza devreme, cu un buchet de flori și a insistat să stăm amândoi de vorbă. Și-mi aduce în fiecare dimineață ceaiul în pat. Se străduiește prea tare. — Dar exact asta ți-ai dorit! Eram încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta nu voi putea deveni niciodată bolșevic, deși mă înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și la predarea lui editorului, acelui David Golder în proporții reduse, care a constatat de la prima ochire că Ramses avea o piatră la bășica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
buzele ei mici și uscate au primit strânse, ușoara mușcătură a gurii mele dornice, și ceafa i-a scârțâit feciorelnic. În clipa aceea sub sânul ei micuț și pe deplin rotund, părea că o pasăre abia prinsă își izbea ciocul, înnebunită de spaimă, de zăbrelele unei colivii, cu sălbatic dor de ducă. Câteva zile mai târziu, ne-am despărțit. La gară, în fața vagonului cu care Bianca și Maria se înapoiau spre Triest, mă uitam neconsolat la amândouă, fără să le pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clipită, iar copilul de cinci ani, înlemnit în fața unei case din mahalaua Iașului, de niște țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țineam să știu dacă vierul s-a tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vremea aceea. Știam că e bolnavă, dar când a sosit sfârșitul, a fost un șoc imens. Vorbiserăm În scrisori despre posibilitatea ca ea să vină În Italia, să ne Întâlnim la Roma. Îmi spunea că până și numai gândul o “Înnebunește“ de Încântare. Dar n-a fost să fie. — Ce trist, spuse Du Maurier. Și n-a mai existat nici o femeie pentru care să simți același atașament? — Nu, zise Henry. Povestea era aproape adevărată, iar Henry Însuși aproape că o credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor era aceea dintre un tată și o fiică. Mi-a trimis o altă scrisoare plină de efuziuni, ca să-mi spună că i-am salvat sănătatea mintală, căci gândul la evreul odios care Își făcea poftele mizerabile cu Trilby Îl Înnebunise. — Și relația era Într-adevăr ca Între un tată și o fiică - În imaginația ta, vreau să zic? Întrebă Henry. — A, da, bineînțeles. Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea că lucrurile ar fi putut sta altfel. — Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se strâmbe, fără să părăsească sufrageria ori sala de clasă? În ce direcție își desfășura el firul? De regulă, o luam pe firul timpului în jos, mânat de o foame insațiabilă de măruntaiele înecate în sânge ale istoriei și înnebunit după bezna totală a Evului Mediu sau mă opream în timpul baroc al unui război care dura treizeci de ani. Astfel, pentru băiatul care răspunde la numele meu, zilele treceau după dorința lui, ca urmare a unor apariții în costume schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Probabil că de O luptă pentru Roma a lui Dahn se rezema acel volum ilustrat purtând titlul Rasputin și femeile, pe care mai târziu l-am atribuit pe nedrept, ca lectură constrastantă la Afinitățile elective de Goethe, cuiva care era înnebunit după cărți din motive cu totul altfel stratificate, pentru ca, pe baza unei asemenea mixturi explozive, să-și însușească micul și marele alfabet. Toate astea și altele încă îmi potoleau foamea de lectură. Oare din comoara ascunsă după perdeluțe făceau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui! Ah, prietenii mei! Amândoi continuă să-mi lipsească. Amândoi s-au stins de tineri. Amândoi au înnebunit din cauza talentului lor, dar și a lor înșiși; am fost destul de robust să le supraviețuiesc. Prietenia mea cu Geldmacher, numit Fluieraș, și plăcerea constantă pe care mi-o provocau ragtime-ul și blues-ul au avut drept urmare alcătuirea unui trio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în locuri diferite, la început în păduchelnița care era hotelul tineretului din apropiere de Porte-de-la-Chapelle, apoi cu vedere spre Saint-Sulpice, la un traducător al lui Kleist pe nume Katz. Vălmășagul de cuvinte din dramele înnecate în sânge îl făcuse să înnebunească, dar într-un mod plăcut, de vreme ce omul invoca întruna din fragmentele sale amazoane ce ucideau bărbați și saluta pe toată lumea cu strigătul „Și moartă, lebăda mea mai cântă: Penthesilea“. În Café Odéon își avea tronul, ședea acolo cu monoclul înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tipograful. Averea nu-mi ajungea să trec, nici pe hârtie serpentină și cu cele mai mici litere, de numele Añañ! Am publicat deja Într-un tom nebroșat tot talmeș-balmeșul ăla de opere. Cei excluși, de după Añañ, aproape că m-au Înnebunit cu procese și plângeri. Avocatul meu, doctorul González Baralt, pledează În van, aducând drept probă a corectitudinii mele faptul că și eu, care Încep cu B, am rămas pe dinafară, ca să nu mai vorbesc de imposibilitatea materială de a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îl Întrebă pe Norman dacă are vreun desert preferat. — Desert? Da, doctore Johnson. Îmi place să gătesc pentru fiecare, dacă pot, desertul preferat. Dar dumneavoastră, doctore Fielding, aveți vreo preferință În materie de desert? — Plăcintă cu lămâie, spuse Ted. Mă-nnebunesc după plăcinta cu lămâie. — Se face, domnule, replică Levy cu un zâmbet fericit. Nu mi-ați spus care e al dumneavoastră, doctore Johnson? — Prăjitură cu căpșuni. — E simplu de făcut. Tocmai am primit niște căpșuni frumoase din Noua Zeelandă, cu ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întrebă Tina. Beth Își mesteca prăjitura: — Poate. Nu știu. Și, spre groaza sa, Norman văzu pe monitorul din spatele lui Beth că ușa sferei se deschidea, alunecând ușor și dezvăluind Întunericul dinăuntru. DESCHIS Celorlalți trebuie să li se fi părut că Înnebunise când, după ce alergă prin sasul ce dădea În cilindrul D, năvăli pe scara Îngustă ce ducea la nivelul superior, urlând: — S-a deschis! S-a deschis! Ajunse la consola de comunicații exact când Beth Își ștergea ultimele firimituri de prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
momentul În care te-am găsit? — Trebuie să fi fost... afară. — Afară? Înfuriat brusc, Harry ridică o privire Încărcată de mânie. — În afara sferei, dracu să te ia de tâmpit! Despre ce crezi că vorbesc? — Calmează-te, Harry. — Întrebările tale mă-nnebunesc! — Bine, bine! Calmează-te. Labilitate emoțională. Furie și iritabilitate. Norman Își continua Însemnările. Chiar trebuie să faci atâta zgomot? Norman se uită la el nedumerit. Stiloul tău, preciza Harry. Parc-ar fi cascada Niagara. Norman se opri din scris. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru cină. — Mai sunt Încă aici? Întrebă Harry. — Nu, acum au plecat. Harry se relaxa, iar umerii Îi căzură. — E ceva În neregulă, Harry? Îl Întrebă Norman. — Urăsc calmarii, replică Harry. Nu pot să-i suport. — Nici eu nu mă-nnebunesc după gustul lor, spuse Ted. — Oribil, spuse Harry, dând din cap. Continuă să-și mănânce omleta. Tensiunea crescuse. Deodată, Tina strigă din Cilindrul D: — Au apărut din nou! Numerele, au apărut din nou! 00032125252632 1521 06301521051837 2110 22100805 0202182132 1510160730
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că exagerez. — Nu vreau să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc. — La dracu'! strigă Ted, aruncând hârtiile Într-o parte, Îl urăsc pe ticălosul ăsta. Este atât de arogant că mă Înnebunește... Și, colac peste pupăză, mai e și tânăr! — Iar tu ai patruzeci de ani, remarcă Norman. Nu s-ar putea spune că ți-ai trăit traiul. — Pentru fizică, s-a dus, spuse Ted. Biologii pot uneori să dea lucrări importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai Întâmplă, verificați-vă detectorul, spuse Fletcher, arătând spre ecusonul pe care-l purta la piept. E prima chestie pe care trebuie s-o faceți. Vedeți, acum toate detectoarele sunt pe normal. — Dumnezeule! — Calmează-te, Norman, spuse Harry. Când psihiatrul Înnebunește, nu e semn bun. — Sunt psiholog. — N-are-a face! Tina spuse: — Alarma noastră computerizată are o mulțime de senzori periferici, doctore Johnson. Câteodată se mai defectează. Nu putem face prea mult În privința asta. Norman dădu din cap și se duse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spuse Norman. Cinstit vorbind, aș fi fost mult mai bucuros dacă Jerry ar fi fost un simplu intelect rece, fără emoții. — De ce? — Pentru că Jerry este puternic și În același timp emotiv. Se ridică o Întrebare: ce se Întâmplă dacă Jerry Înnebunește? LEVY Grupul se răspândi. Harry, extenuat de efortul depus pentru decodarea mesajului, se duse imediat să se culce. Ted merse În Cilindrul C ca să-și Înregistreze propriile observații asupra lui Jerry, pentru cartea pe care plănuia s-o scrie. Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apropierea unei găuri negre radiația este uriașă. — Crezi, deci, că echipajul a murit la traversarea găurii negre și că, mai târziu, astronava a cules automat sfera? — Posibil. — N-arată rău deloc, remarcă Harry, privind prin sticlă. Mamă, ce-or să Înnebunească reporterii pe chestia asta, nu credeți? „Femeia sexy din viitor, găsită goală și mumificată. Spectacol la matineu“. — Este și Înaltă, observă Norman. Trebuie să aibă peste un metru optzeci Înălțime. — O adevărată amazoană, spuse Harry. Cu țâțe mișto. — Ajunge, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]