3,427 matches
-
conserva întreaga structură sărăcăcios încropită. În căsuța aceea părinții Larei au viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o amîndoi, lăsîndu-și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor oferit la mină. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
l-am întîlnit pe señor Lázaro. O fi găsit comoara? Cinstit ar fi să-mi dea și mie acolo, o firimitură. Poate că este cam lacom... Curățătorul de palmieri Manuel nu avea încă trei decenii, dar părea mai bătrîn. Era însurat și copiii au curs cu nemiluita. Se descurca binișor, mai ales după ce s-a apucat de o muncă periculoasă. Era conștient de pericolele la care se expune și lua toate măsurile ca să se asigure de înlăturarea lor. Cînd a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
turca, engleza, franceza etc., era tare deștept. Soția lui era o mare pianistă. Au plecat la Paris și acolo au dispărut în 1956. C.S La New York, ați cunoscut români? G.B O mulțime. Și pe Vișoianu, care s-a însurat cu fosta soție a lui Negulescu, consulul general de la Istanbul. Băiatul lui Negulescu, Paul, noi îi spuneam Cucu, a rămas medic în SUA. C.S Spuneți-mi, ce vă leagă de România? G.B Poate pentru că am cunoscut România cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cunoștea marca, viteza maximă, consumul și chiar vîrsta. Fratele lui Carlos, Raul, fugise în S.U.A. și locuia la Miami de vreo cincisprezece ani. Raul nu a făcut facultate, era mecanic auto și o ducea binișor, mai ales după ce s-a însurat cu o americancă mai coaptă cu zece ani decît el. Raul avea grijă să trimită cîte ceva acasă și familia lui nu o ducea prea rău. Acum se hotărîse să vină în insulă ca să-și vadă familia. A telefonat mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Andreei Bălan niște sâni gigantici“. Suntem, de asemenea, informați că Simona Sensual nu poate dormi pe burtă din cauza silicoanelor, că „prințul“ și Bianca s-au împăcat și merg din nou la cumpărături, că, în schimb, Keo nu vrea să se însoare cu Andreea Bălan. Un cotidian îndeobște sobru publică un interviu cu Adelina Pestrițu (cine sunt, domnule, toate fetele astea?!), în care una din întrebări sună astfel: „Ai spus că vrei să mai adaugi un tatuaj. Despre ce este vorba?“ Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
discreția asupra identității „catapultei“ - diformul fiu al lui Zeus - și’n lumea zeilor există malformație! - a fost salvat de Thetis - marea -; ajuns mai târziu Înapoi, și „criță“ pe deasupra, șchiopul Hefaistos avea să inventeze crița și să patroneze tehnologia, progresul adică. Însurându-se cu Însăși zeița grației și frumuseții. Poate subiectiv, mă Întreb dacă căsătoria n’are la bază aceeași - să-i spun acum - Înțelegere, grija, chiar dacă nu Încă maternă, a femeii față de păcatele, defectele, „istoria“ celui ce-i va deveni soț
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică 7% din specii, Își bazează familia monoparentală pe un fel de incest atunci când polenul vine de la ea Însăși care, rămânând mai apoi doar mamă, va crește puiuții. Treabă care devine chiar „literă de lege“, precum pentru faraonul care se Însura cu propria-i soră, la unele dintre ele, care se autopolenizează, precum macul care, atunci când Își deschide corola are 40% din ovule deja fecundate de propriul polen. Să-l judec? Nicidecum: Cu rădăcinile Înfipte zdravăn În pământ, planta nu poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altul, cu stat cu tot. Căci entropia uzează de multe trucuri: dă-i cu drepturile minorităților, cu ale omului, și astfel s’ar tinde până la divizarea la nivelul vreunei comunități locale, chiar a individului, desigur suveran... care, pentru a se Însura ar trebui să Încheie un tratat... Menținerea unui echilibru conservator, căci nimic nu se poate pierde, compensează pulverizarea, entropizarea, din planul fizic al existenței biologice, iar când e vorba de societatea umană, a statalității, prin negentropia transferată altui plan, ideatic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s-o coborâtu Ș-încă-n horă mi-o intratu Și-ncepură a juca, A juca și a striga. Murgu afară râncheza, El din gur-așa grăia : - «Rabdă murgu, ne-adăpat, Ne-adăpat și nemâncat, Cum rabd eu neînsurat. Că dacă m-oi însurară, Eu mai bine te-oi țineară, De mâncare că ți-oi dară Tot grâu roșu vânturatu, Cu ferdela-amăsuratu, De-adăpat te-oi adăpa Cu vin roșu strecuratu Cu veadra amăsuratu. Să fii june sănătosu, Să crești mare și frumosu. În
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iarbă, Urâtu-i badiu cu barbă, Gura-i pute, barba-mpunge, De urât îmi poate-ajunge ! * Mândra-i albă ca de domn Și se leagănă de somn. Mândra-i albă ca o floare, Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-am culcatu’ Tot în paie și pe fân, Ș-acu’ iată mă bătrân. Nu-s bătrân de bătrânețe, Ci bătrân de fuste crețe ! Badiu-nieu câtu-i de-nalt, Șade-n picioare sub pat. Și cosește și-mblătește Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
precoce, ziarist la București, poetul nu se poate împăca cu gândul pierderii moșiei ipoteștene, raiul său de pe pământ, și încearcă din răsputeri să găsească banii necesari răscumpărării ei. În manuscrisele sale își notează neliniștea și preocuparea: Caballa Ipoteștilor. [...] Să mă însor, ca să pot rescumpăra Ipoteștii sau să împrumut bani de la Hristea. Avans să dea bătrânul, oricât ne-ar cere. [...] Hristea, Moritz, Caballă mare8. Mai mult decât atât, retrasul Eminescu destăinuie unui prieten grijile sale: Nu am prejudiții, și cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mamă ajungea la el, totuși i s-a părut că nu-i îndeajuns, veșnic era și a rămas un nemulțumit. Dă Dumnezeu și la 20 de ani, găsește o fetiță de la țară, o place el, și-mi spune, „mamă mă însor”, vine la mine cu ea de vreo 17 anișori, și gata, se însoară. Știindu-l nervos, bolnăvior, că nu putea suporta sfaturi, am tăcut ca tăcutul. De bine, de rău, i-am găsit o cameră prin ICRAL, i-am dus
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
veșnic era și a rămas un nemulțumit. Dă Dumnezeu și la 20 de ani, găsește o fetiță de la țară, o place el, și-mi spune, „mamă mă însor”, vine la mine cu ea de vreo 17 anișori, și gata, se însoară. Știindu-l nervos, bolnăvior, că nu putea suporta sfaturi, am tăcut ca tăcutul. De bine, de rău, i-am găsit o cameră prin ICRAL, i-am dus ceva mobilă și lenjerie și gata, l-am văzut om cu familie. Mare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
era frică de jivine și oamenii răi - că erau și dintre aceștia - dar își duceau viața. Bătrânii din sat nu rămâneau singuri. Era o ordine, dacă erau mai mulți copiii în casă, flăcăii cei mari își făceau căsuța și se însurau, fetele se duceau la casa bărbatului, iar părinții rămâneau cu cel mai mic, care-i și îngrijea, lui rămânându-i casa cu tot ce aveau înaintașii. Așa am cunoscut eu viața de țară până am plecat de-acasă, la 18
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
N-avea nici o legătură cu biletul meu. Și-aveam de gând să termin ultima chestiune și să solicit acel bilet suplimentar pentru... nota maximă. Șase ani, domnule profesor... De ce? Am avut unele probleme cu părinții; și între timp m-am însurat și... Măi, Popescule, tu ești oleacă mai matur, mai așezat. Care dintre colegii din grupă ar fi putut să-mi schimbe haina? Stau și mă gândesc. Îmi scotocesc baierile minții, în vreme ce toți ceilalți colegi aflați în sală s-au oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
familia Dimitriu liniștea s-a spulberat. A intrat în casă și-n inimi ca o dihonie înspăimântătoare grija, mâhnirea. Băiatul mai mare, Constantin, abia ieșit din școala de ofițeri, a primit ordin de concentrare, tocmai când se pregătea să se însoare cu Margareta, o învățătoare, cu care era prieten de mai mulți ani. Rudele ambelor părinți rămăseseră sub noua stăpânire bolșevică, unde începuseră arestările, expulzările, deportările spre Siberia. Doamne, în ce infern intra Basarabia. La toate acestea avea să scrie Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ia potcoavele. Nu suferea să fie subalternul nimănui. Totuși, lămurit de Bițu, silit de Corina, la Suceava a acceptat, în cele din urmă, și s-a încadrat la I.R.E. Întreprinderea de Rețele Electrice din oraș. După câțiva ani s-a însurat cu o profesoară de română-franceză. Și s-a mutat la ea, care stătea împreună cu părinții și avea casă proprie. Apoi, după alți câțiva ani și-a luat și mașină. Dar la Câmpulung lucrurile păreau să meargă din rău în mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
câmpulungeancă ar fi zis unei prietene de la Suceava că atunci când Corina nu s-a prezentat la bacalaureat și coana Zitta a motivat că fata a plecat în Austria la mătușa ei în realitate ea ar fi fugit cu un ofițer însurat de la Liceul Militar din Câmpulung și că s-ar fi destrăbălat cu el până când amândoi s-au plictisit. Și s-ar fi întors spășită, acasă... Eu nu pot ști ce-a fost adevărat din tot ce s-a discutat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Umbla prea modest pentru funcția ce-o avea. Umbla zile-n șir neras. Neglijent, uneori. Purta o haină până ce se rupea. Fugea de petreceri, alteori. Dansul nu-i plăcea. Mânca pe unde apuca, ce găsea, unde putea. După ce s-a însurat, multe și mărunte dintre metehnele sale vechi s-au schimbat. Casa îi era casă. Masa masă. Umbla mai curat. Mai bine îmbrăcat. Se rădea zilnic. Mergea la petreceri. După ce servea câteva pahare își depășea timiditatea și dansa. Corina râdea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
amândouă, fiică și mamă. Bătrânul Costel Ursan s-a dus și el "dincolo" peste numai un an. Dar n-a mai apucat să vină la Câmpulung, așa cum dorea și o tot spunea. Mirel, fiul coanei Zitta și al lui Costel însurat cu o fată a unei nemțoaice din Vama, plecată în RFG înaintea lui s-au împrumutat la stat și au cumpărat casă mare în care, însă, au rămas și ei la scurtă vreme, singuri. 4 Bițu a rămas ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu de toate. — N-a avut noroc În viață, Îl căinează sincer Viorel. — Medicină am făcut aproape un an! — De ce doar un an? Întreabă ea. Părințelul dă din mână. — Oh, m-am luat cu alte treburi. Am vrut să mă-nsor, Tanso, asta e. Moșu’ Îl strigă pe fiu-său de la fereastra biroului. Era și timpul. Îmi stătea ca un cuțit În inimă. Bine c-am scăpat de ăsta. Din mers, evitând o eventuală replică din partea Ortansei, Viorel Îi spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau negri și neverosimil de mari, ca niște găvane a căror strălucire părea un revers al privirii mele de animal deprins să vadă În Întuneric, și nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi ce să-ți spun, Tanso, că noi doi ne iubeam foarte tare și am vrut să ne căsătorim. Părințelul se căznește și o tot lungește, oh, cum se Întâmplă de obicei, noi am decis să ne unim viețile. Părinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vieții mele. — La orice editură din țara asta te-ai duce, dragul meu, ți se va spune același lucru. Nu pot, nu știu... Cade pe gânduri o jumătate de minut, după care Înalță ușor privirea peste scăfârlia mea colțuroasă. Ești Însurat, domnu’ Golea? — Da, dom’ director, sunt și Însurat după toate astea. — Copii ai? — Numai doi. Pe cel mare Îl dau la școală anu’ ăsta. Și mai am unu’ de optișpe ani din prima căsătorie, da’ cu ăla n-am treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
te-ai duce, dragul meu, ți se va spune același lucru. Nu pot, nu știu... Cade pe gânduri o jumătate de minut, după care Înalță ușor privirea peste scăfârlia mea colțuroasă. Ești Însurat, domnu’ Golea? — Da, dom’ director, sunt și Însurat după toate astea. — Copii ai? — Numai doi. Pe cel mare Îl dau la școală anu’ ăsta. Și mai am unu’ de optișpe ani din prima căsătorie, da’ cu ăla n-am treabă, că a ieșit pe leafă. — Deci trei ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă proteja, pentru a nu mă face să mă gândesc că ceva ar putea fi în neregulă dacă nu m-am căsătorit până la vârsta asta. În glumă tată și fratele îmi spun din când în când: Ce bărbat s-ar însura cu o feministă?". Cred că găsirea unui partener este pentru feministe o problemă reală. Eu am avut șansa să am lângă mine un bărbat feminist, cu care am interese de studiu comune și cu care, nu de puține ori, am
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]