12,626 matches
-
Julia cu buzele țuguiate. După care, a traversat camera și a stins luminile. Chiar atunci a auzit un taxi oprind în fața casei și pe James mulțumindu-i șoferului. Julia s-a întins pe pat și a așteptat. —Ei, asta da întâmpinare de bun-venit! a zâmbit James în timp ce-și culegea o petală de trandafir de pe piept, pe care apoi a aruncat-o pe podea. Scopul nostru este să vă facem plăcere. Julia, complet dezbrăcată, cu excepția ciorapilor și a pantofilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clipă de nepăsare le-ar transforma din nou În deșert. Mereu la cheremul unei furtuni de nisip! Printr-o fereastră situată la stânga sa, cadiul a cântărit cu o privire expertă poziția soarelui. S-a ridicat. — E vremea să mergem În Întâmpinarea suveranului nostru, spune el. Bate din palme. — Să ni se aducă oarece pentru drum! Căci Îi stă În obicei să-și ia cu sine niște stafide, pe care să le ciugulească pe drum, obicei pe care apropiații și oaspeții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu a uni mânuitor de păpuși, care, cu atingeri discrete, le imprimă celorlalți mișcările pe care le dorește. Tăcerile sale sunt proverbiale. Nu arareori un oaspete petrece o oră În prezența sa fără a schimba alte fraze În afara formulelor de Întâmpinare și de despărțire. Căci el nu e vizitat neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru. Am fost invitat să aștept Într-un salon uriaș. De la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o clădire nu prea Înaltă, dar Întinsă, proaspăt zugrăvită În alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-o Fazel. În șoaptă, dar pe un ton triumfător: — Privește-l! Doar ți-am spus că ar trebui să semene cu Baskerville! Era vorba despre Morgan Shuster, noul trezorier general al Persiei, care se apropia ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știu. Cum În jurul lui se zăreau câteva mutre neîncrezătoare, se hotărî să fie chemat bancherul, iar Shuster le ceru membrilor Cabinetului să rămână pe loc. De Îndată ce se aduse la cunoștință faptul că omul venise, ministrul de Război se repezi În Întâmpinarea lui. După un schimb de șușoteli, Emirul Suprem se Întoarse către colegii săi, cu un zâmbet nevinovat: — Blestematul de bancher nu-mi Înțelesese ordinele, n-a plătit Încă trupele. Era o neînțelegere! Incidentul a fost Închis În acest chip penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la bun sfârșit. Când automobilul dispăru dincolo de Poarta Kazvin, am făcut câțiva pași În tovărășia lui Charles Russel. Apoi mi-am continuat drumul singur, pe jos, până la palatul lui Șirin. — Pari cu totul tulburat, Îmi spuse ea, ieșindu-mi În Întâmpinare. — Tocmai mi-am luat rămas-bun de la Shuster. — A! În sfârșit a plecat! Nu eram sigur că am Înțeles tonul exclamației ei. Mi-a explicat: — Mă Întreb astăzi dacă n-ar fi fost mai bine să nu fi pus niciodată piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o tulbure adânc pe Șirin. Simțeam că ar fi fost Înțelept să las timpul să-și săvârșească lucrarea tămăduitoare. Când ne-am apropiat de portul New York, târziu, În seara de 18 aprilie, ne aștepta o primire zgomotoasă: reporterii veniseră În Întâmpinarea noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se ținea de capul bărbatului ei, încercând să distrugă căsnicia lor fericită. Însă ea avea de gând să-ți apere căsnicia și fiindcă soțul - probabil, turbat de furie - era pe drum înspre casă, eu trebuia negreșit să-i ies în întâmpinare, să-l opresc și să-l conving de fidelitatea soției sale. Întâi am rămas mut de uimire, apoi tare mi-ar fi venit să râd, dacă n-aș fi știut cu exactitate că soțul era un coleric, unul din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Tu crezi că, dacă iei un copil de lângă părinții săi și îl duci într-o altă țară, el va fi salvat? Nu este posibil să schimbi cursul firesc al lucrurilor, pretențiile voastre sunt absurde, scandaloase, voi trebuie să mergeți în întâmpinarea acestui curs, să îl acceptați așa cum este el. Iar și iar pleca în drumeții, uneori singur-singurel, dormea în corturi, în fel de fel de locuri uitate de lume, se întorcea cu ochii strălucind, vreme de trei zile nu am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rece și cald, picăturile de ploaie îmi lovesc capul în timp ce fug spre casă, cu gura plină de explicații, implorări și jurăminte, cad și mă ridic, dar el nu va fi acolo. Uite-l pe tati, strigă Noga și aleargă în întâmpinarea lui, iar eu îmi ridic privirea și îl văd în pragul ușii, înaintând către noi în scaunul cu rotile, cu capul dat pe spate, privind într-o parte, cu fața palidă și ascuțită, părea că devenise prizonierul bătrâneții în timpul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mizerie, cu secretele lor tenebroase umflându-le pântecele, decât i-aș fi fost lui. Din afară, clădirea noastră pare una ca oricare alta, căminul nostru, nici nu poți bănui cât de diferit este, intru în grabă, Anat îmi iese în întâmpinare dintr-una din camere, ca de obicei, în jeanși și o cămașă albă pe trupul ei slab, părul tăiat cu grijă, încadrându-i fața curată, care mereu arăta de parcă tocmai s-ar fi spălat cu apă rece și săpun, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oprim între etaje pentru a ne odihni, picioarele aproape că i s-au îndoit sub propria greutate cu un trosnet ascuțit al încheieturilor, iată că ușa apartamentului nostru se deschide, un balon albastru atârnă de ea, Noga ne iese în întâmpinare cu un balon oranj în mână, o surprinseserăm în timpul pregătirilor pentru un bun-venit festiv, și din pricina mirării dă drumul balonului, care este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorite, îmi privesc ceasul, deja este opt și jumătate, începe ședința, iar Hava se uită cu severitate la scaunul meu gol, dar eu mă uit la pașii acestei fete care se apropie de mine, iar inima mea îi iese în întâmpinare, nu este la fel de tânără ca majoritatea fetelor de la noi, mi se pare că ar avea cel puțin douăzeci și cinci de ani, frumos îmbrăcată, cu o rochie scurtă neagră și sandale cu toc asortate, părul îi este roșu, tăiat scurt, aproape ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asortate, părul îi este roșu, tăiat scurt, aproape ras, buzele ei cărnoase sunt acoperite de un ruj strălucitor, exact de culoarea părului, ce caută la noi, locul ei nu este aici, vine dintr-o altă lume, iar eu merg în întâmpinarea ei ca și când ne-am cunoaște, o întâlnesc la jumătatea drumului, te pot ajuta cu ceva? Lucrezi aici, nu-i așa, mă întreabă ea imediat, aruncând o privire înspre partea noastră, cu ochii ei blânzi, de căprioară, și eu spun da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
faptului că în cămin au mult mai puțină nevoie de mine, ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea Anat îmi iese în întâmpinare pe scări, de la depărtare arată asemenea unui tânăr îmbătrânit, cu jeanșii strâmți, cu părul cenușiu, scurt. Unde ai fost, întreabă ea, Hava te caută, iar eu oftez, îmi imaginam eu că lucrul acesta nu va fi trecut cu vederea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Udi pare cum nu se poate mai sănătos, ea așază fetița pe umăr, îmi zâmbește cerându-și iertare, îngrijirea necesită puteri atât de mari, trebuia să mă odihnesc, abia mă mai țineam pe picioare, dar eu îi ies imediat în întâmpinare, toate resentimentele s-au șters, sigur că da, Zohara, nu trebuie să îți ceri scuze, îți mulțumesc atât de mult pentru că ne ajuți, ea îl privește, te simți mai bine, dragul meu? El radiază, da, mult mai bine. Când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mașină, nici nu ai idee ce nebunie a fost, am urmărit-o pe străzi, nu îmi venea să cred că mi se întâmplă așa ceva. Îl ascult cu ochii închiși, îmi este greu să îl privesc, dar inima mea iese în întâmpinarea lui, mă obișnuisem atât de mult să fiu de partea femeilor, dar se pare că acum granițele se șterseseră, durerea este aceeași, chiar dacă o purtăm în alt mod, acesta este nenorocul tuturor oamenilor, el nu face distincție între bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuprins de claustrofobie În labirintul străduțelor dintre via Pecorari și Arhiepiscopie. Mi se părea că, pe acolo pe unde mă conducea Belbo, mi-ar fi fost mai greu să scap În cazul În care poliția ne-ar fi ieșit În Întâmpinare de pe undeva. Îmi făcu semn să tac din gură, dădu două-trei colțuri de străzi, Își Încetini pasul treptat și ne pomenirăm mergând la pas, fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lucruri personale nu prea multe, dar toate Într-o mare dezordine, cineva răscolise În grabă prin dulapuri și prin valize. Poate fusese chiar poliția, căci erau acolo vreo zece persoane, agenți În civil și agenți În uniformă. Ne ieși În Întâmpinare un individ destul de tânăr, cu părul destul de lung. „Sunt De Angelis. Domnul profesor Belbo? Domnul profesor Casaubon?” „Nu sunt Încă profesor, mai studiez”. „Studiați, studiați. Dacă nu vă dați licența, nu veți putea da concurs să intrați În poliție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de mahon al domnului Garamond tocmai În fund, părând a-l privi printr-un binoclu răsturnat. Garamond ne-a făcut semn să ne apropiem, și m-am simțit intimidat. Mai târziu, la intrarea lui De Gubernatis, Garamond Îi ieșise În Întâmpinare și acest gest de cordialitate Îi conferise și mai multă carismă, deoarece vizitatorul Îl văzuse mai Întâi pe el traversând sala și apoi o traversase la braț cu gazda, iar spațiul, aproape ca prin farmec, avea să se dubleze. Garamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Grazia Îl anunță pe comandorul De Gubernatis. Domnul Garamond ezită un moment, mă privi dubitativ, Belbo Îi făcu un semn ca pentru a-i spune că poate avea Încredere. Garamond ordonă ca oaspetele să fie introdus și-i ieși În Întâmpinare. De Gubernatis purta un costum la două rânduri, avea o insignă În formă de poză la butonieră, un stilou la buzunarul de sus, un cotidian Îndoit În buzunarul hainei, o servietă sub braț. „Scumpe domnule comandor, luați loc, iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu-mi erau necunoscute, printre care pe Bramanti și - surpriză - pe comandorul De Gubernatis, un ASP deja exploatat de Garamond, dar poate Încă nepus În fața groaznicei posibilități de a vedea toate exemplarele capodoperei sale date la topit, pentru că ieși În Întâmpinarea șefului meu exprimându-și omagiile și recunoștința. Lui Agliè Îi prezentă omagii un tip scund, cu ochii exaltați. După accentul francez inconfundabil, Îl recunoscurăm pe Pierre, cel pe care-l auziserăm acuzându-l pe Bramanti de sortilegiu, atunci când trăseserăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]