4,649 matches
-
înțelegi ce voia Grand să spună. Mai punând la socoteală și oboseala, devenise nepăsător, din ce în ce mai tăcut și n-o susținuse pe tânăra lui soție în ideea că era iubită. Un bărbat care muncește, sărăcia, un viitor ale cărui orizonturi se întunecă încet, tăcerea serilor în jurul mesei... Într-un asemenea univers nu este loc pentru pasiune. Jeanne suferise probabil. Cu toate acestea rămăsese lângă el: se întâmplă să suferi multă vreme fără să știi. Anii trecuseră. Mai târziu, ea îl părăsise. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest fel de luptă posomorâtă între fericirea fiecărui om și abstracțiile ciumei, lupta care constituia întreaga viață a orașului nostru în timpul acestei lungi perioade. Dar acolo unde unii vedeau abstracții, alții vedeau adevărul. Sfârșitul primei luni de ciumă a fost întunecat într-adevăr printr-o intensificare pronunțată a ravagiilor epidemiei și o predică vehementă a părintelui Paneloux, iezuitul care îl asistase pe bătrânul Michel la începutul bolii acestuia. Părintele Paneloux se remarcase prin dese colaborări la buletinul Societății geografice din Oran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de asistență. Și duminică, o mulțime considerabilă invada naosul, înghesuindu-se la intrare și pe ultimele trepte. Din ajun, cerul se întunecase, ploaia cădea abundent. Cei care stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon. Era de statură mijlocie, dar corpolent. Când s-a sprijinit de marginea amvonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
EL ȘI SĂ LUPTĂM DIN TOATE PUTERILE ÎMPOTRIVA MORȚII, FĂRĂ A RIDICA OCHII SPRE ACEST CER ÎN CARE EL TACE. ― Da, aprobă Tarrou, pot să înțeleg, dar victoriile dumitale vor fi totdeauna provizorii, nimic mai mult. Rieux pare să se întunece la față. \ Totdeauna, știu. Dar ăsta nu e un motiv să încetezi să lupți. Nu, nu este un motiv. Dar îmi închipui atunci ce trebuie să fie pentru dumneata această ciumă. Da, spune Rieux. O interminabilă înfrângere. Tarrou și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest gen de adevăruri. Ceea ce e sigur, este că șovăiam. Dar mă gândeam la bufniță și puteam să continui. Până în ziua în care am văzut o execuție (era în Ungaria) \ și aceeași amețeală care cuprinsese copilul de altădată mi-a întunecat privirea de bărbat. N-ai văzut niciodată cum se împușcă un om ? Nu, bineînțeles, asta se face în general pe bază de invitație și publicul e ales dinainte. Rezultatul e că ai rămas tot la ceea ce se știe din stampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fereastră care dădea în strada liniștită, și îndărătul căreia, ținându-se cam țeapănă, se așeza în fiecare seară, cu mâinile odihnindu-se și privirea atentă, până ce amurgul cuprindea odaia, făcând din ea o umbră neagră în lumina cenușie care se întuneca puțin câte puțin și topea atunci silueta ei nemișcată; asupra sprintenelii cu care ea se deplasa dintr-o odaie în alta; asupra bunătății ei de care nu-i dăduse niciodată lui Tarrou dovezi precise, dar a cărei licărire el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru PriponeștiLiești. Ne bucurăm de liniștea și răcoarea de sub pomenita boltă de viță-devie din fața casei, mult îndrăgită de cei ce ne-au trecut și ne trec pragul. După o asemenea vreme caniculară pe 17 august după orele 17 vremea se întunecă, fulgere, tunete și trăsnete asurzitoare alcătuiesc un tablou de groază momentană. Furtună, nori agitați și noi privim dezlănțuirea oarbă a stihiilor... apoi totul se liniștește și devine mai accesibil stării de confort către care tindem. Pentru 21 august Mariana a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-mi strice această zi cu o veste atât de tristă pentru mine. La lansare a vorbit și ea, dar mi s-a părut altfel decât o știam și nu-mi puteam explica starea ei. N-a vrut să-mi întunece acea zi, care trebuia să fie pentru mine numai a bucuriei și nu și a durerii! Cum s-ar zice, mi-am pierdut toți colegii de promoție, rămânând singurul supraviețuitor dintr-o generație predestinată sacrificiului în război și apoi a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care privesc spre pământ și nu spre cerul unor preocupări zilnice. O preocupare, oricât de prozaică ar fi ea, îl scoate pe om din acea pasă proastă a vieții! Când ai un țel în viață, nu simți gândurile negre ce întunecă uneori existența umană. Îmbătrânești mai ușor atunci când nu ai ce face ca preocupare zilnică și te lași copleșit de unele mici neajunsuri fizice și morale ale vieții. E drept că trecerea anilor aduce uzură organismului uman, apar acele neputințe fizice
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Universitatea Harvard, studii asupra Orientului Mijlociu. Era acolo, aproape de partea de sus. După ce o selectă, apăsă pe Teleportare și zâmbi când calculatorul scoase un sunet SF ca un fâșâit, sugerând un salt prin univers în stilul Star Trek. Ecranul se întunecă, apoi apăru un mesaj care spunea Second Life, Sosire... și o clipă mai târziu se ivi din nou fata în blugi subțiri și top stând într-o cu totul altă parte, tot în prim-plan, ca și când s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înainte să zâmbească și să închidă. Maggie se întrebă dacă nu cumva îi telefonase lui Orli: poate că nu era deloc o fostă prietenă, cum insistase Uri. Tocmai era pe cale să-l întrebe, când fața lui Uri păru să se întunece. Începu să bată cu degetele în materialul dur de deasupra torpedoului, îndemnând șoferul să meargă mai repede. Când Maggie îl întrebă ce s-a întâmplat, răspunse cu un singur cuvânt: — Sabat. Opriră într-o parcare, una care era îngrijorător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Levy simți că-i vine amețeala când întoarse pagina și citi copia scrisorii trimisă lui Abelman. Era de necrezut. Cine și-o fi bătut capul să scrie asemenea lucruri? „Dl. I. Abelman, mongoloid“; „lipsă totală de contact cu realitatea“; „concepție întunecată despre lume“; „să simți arsura loviturii noastre de bici pe umerii dumitale deplorabili“. Și ceea ce-l îngrijora mai mult decât tot restul era faptul că semnătura - „Gus Levy“ - părea destul de autentică. Abelman săruta probabil originalul chiar în momentul acela, lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care îi capătă de la o actriță bătrână de cinema. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Poate m-am grăbit cerând să fie date afară. Mișcările politice sunt nevoite să accepte bani din orice sursă. Fetele astea au neîndoielnic un farmec întunecat de blugii și cizmele pe care le poartă. Privi peste masa clocotitoare de invitați. Trebuie să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
își duse repede mâna la gură și se rostogoli pe pat, departe de el. Se cutremură scurt, apoi se ridică, își împinse părul la o parte din ochi și se uită în jos, la el. Avea obrajii roșii și ochii întunecați de dorință. — Îmi pare rău. În acel moment stânjenitor, telefonul lui Rick începu să sune. Lisa se întinse după el, spre măsuța de lângă pat, și i-l întinse repede. Da, ce este? întrebă Rick tăios. Era furios. — Domnul Diehl? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei. Unele plăci nu aveau acea strălucire și erau întunecate. Altele străluceau doar din când în când. Fiecare sclipire părea să dureze doar o secundă, crescând încet în intensitate și dispărând la fel. — Câte țestoase de genul ăsta ai văzut? întrebă Julio. — Asta e a treia. — Și lumina asta ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mare. Mai ales pentru că Gorevici avea intenția să facă mai mult decât să înregistreze maimuța vorbitoare. Voia să o prindă, vie. Își încheie strâns gulerul jachetei, ca să se apere de ploaie, și așteptă. Era după-amiază târziu și începuse să se întunece. Gorevici moțăia, când auzi o voce joasă și gravă, care spuse: — Alors. Merde. Deschise ochii. Se uită la Hagar, care stătea alături. Acesta negă din cap. — Alors. Comment ça va? Gorevici se uită încet în jur. — Merde. Scumbag. Espèce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să o înregistreze. Învârti obiectivul într-un arc lent, în timp ce urmărea nivelul microfonului. Cum microfonul era direcțional, putea să determine de unde venea sunetul ... dinspre sud. Din stânga, față de poziția lui. Se uită prin obiectiv, mări amplificarea. Nu vedea nimic. Jungla se întuneca cu fiecare clipă. Hagar stătea nemișcat alături, privind. Se auzi un foșnet de crengi, iar Gorevici zări o umbră care trecu prin raza obiectivului. Ridică privirea și văzu umbra urcând din ce în ce mai mult, legănându-se pe crengi, în timp ce se cățăra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pielea tânără și netedă pe blană, cu lumina ambientală redusă, caldă, roșiatică, senzuală. Și, la naiba, la doisprezece mii de metri în aer, era singurul loc în care putea fi sigur că nu-l prindea nevasta. Gândul la ea îi întunecă dispoziția. Se uită la papagalul care stătea pe stinghie, în camera de zi a avionului. — M-ai răpit, spuse papagalul. — Cum ziceai că te cheamă? întrebă Barton. — Riley. Doghouse Riley, zise papagalul, cu o voce ciudată. — N-o face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
punct În care Începeai să vezi problema mai puțin În termeni de picături și mai mult ca o revărsare neîncetată și astfel hotărai că poți foarte bine să te uzi din cap până-n picioare. Ploaia se scurgea din buclele ei Întunecate pe umerii lați. Ca toate femeile din familia Kazanci, Zeliha fusese dăruită din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
corpolent care nu avea nimic Împotrivă să atragă atenția asupra fiecăruia dintre aceste două lucruri. Acum doi ani i se oferise un rol Într-o reclamă la paste făinoase. Interpretase un bucătar voios a cărui bună dispoziție nu putea fi Întunecată nici măcar de faptul că fusese părăsit de logodnică, fiindcă avea Încă bucătăria sa și putea găti În voie spaghetti. De fapt, ca și În reclamă, unchiul Dikran era un om atât de binedispus, Încât, ori de câte ori vreuna din cunoștințele sale voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Doriți un Bloody Mary? A luat băutura groasă, stacojie și s-a lăsat pe spate, cu fruntea Încruntată, cu ochii căprui Încețoșați. Abia atunci a observat că Rose se holba la el, cercetându-i atentă și temătoare mișcările. S-a Întunecat la față când a Întrebat: — Ce s-a Întâmplat, dragă? Pari nervos. E din cauză că ai să-ți revezi familia? Fiindcă discutaseră deja prea mult despre călătoria asta, acum nu mai era cine știe ce de spus. Rose știa că Mustafa n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ton blând, punându-i un deget pe buze. Nu vrei să auzi vestea bună? Și atunci a Început să strălucească de mândrie. — Am hotărât că trebuie să rămân credincios inimii mele și să divorțez. După ce vălul de uluire care-i Întuneca chipul s-a risipit, Asya s-a trezit să Întrebe: — Și vestea care nu a fost Încă clasificată? — Astăzi e cea de-a patra zi fără băutură. Nici măcar un strop! Și știi de ce? Fiindcă te-ai dus din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a auzit un posibil răspuns afirmativ, s-a strecurat până În cealaltă parte a camerei cu picioarele Îngropate În covorul pufos și apoi s-a oprit. Vălul ei roșu strălucea de parcă ar fi fost irizat de o lumină misterioasă, iar pungile Întunecate de sub ochi Îi dădeau Înfățișarea unei fantome. — N-ai coborât toată ziua. Voiam doar să văd ce mai faci, a șoptit privind-o pe Rose care dormea pe partea ei de pat cu brațele Încolăcite În jurul pernei. — Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bată pe umăr: „Te adopt!“. Îi semnalasem că În afară de Doisprezece bărbați furioși, trebuia să deoui ceva efort ca să găbjești un film fără rol feminin (dacă el spusese „biștari“, puteam spune și eu „să găbjești“). Eram În noiembrie și afară se Întunecase deja. Am zărit dintr-odată, de cealaltă parte a geamului, ivindu-se chiar deasupra perdelelor, ca un cap de marionetă, capul tatei În rolul jandarmului! De cînd stătea acolo să se holbeze la mine? Cu pălăria lui brună bine Înfundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
La sfîrșitul anilor șaizeci, cinematograful nu arăta nimic din ceea ce romanele admiteau să fie descris. Tata, făcîndu-mă să Înțeleg că nu voia ca eu să scriu romane - fără să aibă curajul să mi-o spună drept În față, ca să nu Întunece imaginea sa de excelent părinte -, credea că mă Îndepărtează de elogiul păcatului, și mai cu seamă al păcatului cărnii. După ce am citit fraza În care anunță că va renunța la povestirile care se Îngreunează de răul care se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]