3,948 matches
-
mănânc jambon și cârnați de casă: „Muncă, ast bun, muncă!” zicea, și eu mâncam și, într-adevăr, erau bune toate. Seara, ținea morțiș să mă culce ea, și-mi spunea: „Aburcă-te, maică, pe pat, să te cotârcesc” (să te învelesc). Eu râdeam, căci nu cunoșteam semnificația verbului „a cotârci”, dar mă urcam pe pat, ea mă învelea, păturind plapuma mai bine pe trupul meu și mă săruta în creștetul capului. Atunci mă învăluia cu adevărat dragostea pe care nu mi-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
erau bune toate. Seara, ținea morțiș să mă culce ea, și-mi spunea: „Aburcă-te, maică, pe pat, să te cotârcesc” (să te învelesc). Eu râdeam, căci nu cunoșteam semnificația verbului „a cotârci”, dar mă urcam pe pat, ea mă învelea, păturind plapuma mai bine pe trupul meu și mă săruta în creștetul capului. Atunci mă învăluia cu adevărat dragostea pe care nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu un carton asfaltat, totul cu găuri. Ploua, și nu știu cum se făcea că ploile atunci erau mai dese și mai lungi. Ploua peste tot, în camera în care locuiam și dormeam. Ploua pe dușumea și pe plapuma cu care ne înveleam. Mama punea oale mai mici și mai mari la locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport de mărimea vasului în care cădeau. Cădeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sunt departe, departe, și nu pot ajunge la tine, nu-ți pot da semn că mai exist!” Și eu îți răspund: „Tu poate nu mai exiști, corpul tău se află în cavou după acest noian de ani, oasele tale sunt învelite într-un costum, cu cravată, cu pantofi, cu păr cârlionțat și lung și îngălbenit de umezeală, cu ochii mâncați de întuneric, în găvanele craniului, cu oasele toate întregi, chiar dacă carnea ta e plecată în țărână, în lada aceea de stejar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar un kil tot o să cumpărăm. Chiar lângă noi era o femeie cu un coș plin cu scrumbii proaspete de Dunăre. Am ales șase bucăți, dintre cele mai mari, le-am scos mațele, le-am îndepărtat capetele și le-am învelit bine în hârtie de ziar. Apoi le-am pus sus, deasupra mașinii, să le bată vântul, pentru că era cam cald, să fi fost vreo 32 de grade. Ne-a venit rândul să intrăm pe bac. Apa brațului Sf. Gheorghe era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de zâmbet femeia exclamă : „Doamne păzește și apără !” - Apoi Corbici, își aminti Băltoaia, e nepotul lui Tiliuță, cel care trecea prin sat cu pălăria care- o avea de când era flăcău șiși repezea în sus mâna chiuind. Avea o mână cioancă, învelită în cârpe. Cu droaia de copii după el, chiuia : Tiliuță mort de bat De trei zile n-a mâncat. De astă dată Burlăcița se dumeri mai repede. Apoi eu l-am apucat pe feciorul lui Tiliuță, unul Manolea. Era patic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-mea la serviciu, unde am înfulecat un sandvici, apoi m-am plimbat puțin prin Cetate și în cele din urmă am traversat să-mi cumpăr ciocolată de la Toth. Toth ăsta făcea cea mai bună ciocolată din lume, ciocolată de casă, învelită într-o folie subțire de celofan. Asemenea ciocolată nu poate fi făcută de o mână omenească, mai degrabă cred că însuși Dumnezeu o picura noaptea din cer în grădina lui Toth, care o punea repede în celofan și o scotea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. Iată, un urât își scoate capul prin zâmbetul meu care învelește strada ca o glazură de ciocolată. Stai acolo, spun eu și îi îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l împing și pe el în oala
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine în întâmpinarea noastră, cu chipul încrețit într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père Joseph prezentările. Ea este igalaq. Înseamnă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că eram deja departe, afară, în ger. Cred că am leșinat, pentru că nu-mi mai amintesc nimic după aceea. Când am deschis ochii am zărit un foc care ardea într-un fel de ceaun mare. Mă găseam într-un iglu, învelită în ceva, nu puteam să-mi dau bine seama în ce, părea să fie un sac de dormit, pentru că nu simțeam frig, deși sacul era așezat pe zăpadă. Nasul și ochii îmi erau liberi, dar gura îmi era astupată. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și-mi udă clipă! Alungă-mi secetă ce rău sade pe-ale mele buze de muguri. Potoleste-mi setea ce-mi încleștează rădăcinile una cate una, cantr-un mănunchi de fire putrede. Izgonește amintirea lamei de sidef de pe scoarță ce ma învelește și ziua și noaptea. Amintirea sângerează, dar nu într-un roșu, și nici într-un albastru nobil. E-o dara de rășina, o apă, un râu, un suspin mut care-mi aleargă prin vene. Prin venele unui vrednic copac atins
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
lung declin pentru bărbatul ei. Deși cutia pentru viermi de mătase mai apărea din când În când, lingura nu se mai număra printre comorile ei. Am fost extras, plesnit peste fund, apoi spălat cu furtunul - În această ordine. M-au Învelit Într-o pătură și m-au expus Între șase alți bebeluși, patru băieți și două fete, toți având, spre deosebire de mine, etichete adecvate. Acest lucru nu poate fi adevărat, dar mi-l amintesc: niște scântei răspândindu-se Încet pe un ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vânt. ― Te așteaptă cineva? Un logodnic? ― Nu, doar verișoara mea din Detroit. ― Călătorești de unul singur? Îl Întrebau bărbații pe Lefty. ― Exact. Singur și fără griji. Noaptea coborau fiecare În compartimentul lui. În paturi diferite, pe saltele din alge Învelite În pânză de sac, având sub cap, drept perne, vestele de salvare, Încercau să doarmă, să se deprindă cu tangajul vaporului și să se adapteze la mirosuri. Pasagerii aduseseră la bord tot felul de mirodenii și de bomboane, conserve de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie, cu excepția a doi pasageri de la clasa Întâi, oameni de afaceri americani, care beau un păhărel Înainte de culcare, Înveliți cu pături. ― Din câte-am auzit, Tilden nu joacă numai tenis cu protejații lui, dacă mă-nțelegi unde bat. ― Nu pot să cred. ― Le dă să bea din cupa amorului. Căpitanul Kontoulis, neînțelegând o iotă, Își Înclină capul când trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Iradia o lumină albă. Clipea Îndărătul mâinilor. Lumina lunii, Înălțându-se, Îi Învălui gâtul. Abia când Îi ajunse la ochi, Înțelese: Desdemona purta corset. Acesta era al doilea lucru pe care Îl luase cu ea: cârpa cea albă În care Învelise ouăle de viermi de mătase nu era nimic altceva decât corsetul de nuntă al Desdemonei. Crezuse că nu-l va purta niciodată și iat-o Îmbrăcată cu el. Cupele sutienului arătau În sus, spre acoperișul de pânză. Balenele Îi strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al ferestrei continuă. La treizeci și șase de săptămâni se Învelește În cearșafuri ca un vierme de mătase. Cearșafurile se ridică și coboară, dezvăluindu-i chipul extenuat, euforic, resemnat, nerăbdător. I se deschid ochii. Strigă. Lina Își Înfășura picioarele În jambiere ca să nu facă varice. Îngrijorată că-i mirosea urât gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când se aprinseră și banchetele, Milton se repezi În spatele tejghelei ca să ia extinctorul. Ieși de acolo ținând furtunul ca pe o jumătate de lămâie Învelită În tifon și tocmai se pregătea să apese... ...și dintr-o dată, se opri. Iar acum recunosc o expresie familiară pe chipul tatălui meu, expresia pe care o afișa atât de des În timpul mesei, privirea pierdută a unui bărbat care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era scopul pentru care aveam părul lung? Ca să mi-l țin pe față? Poate că nu arătam ca Dorothy Hamill. Poate că Începeam chiar să semăn destul de tare cu sălciile noastre plângătoare. Dar părul meu avea și virtuți. Acoperea dinții Înveliți cu sârmă. Acoperea nasul de satir. Ascundea coșurile și cel mai important lucru - mă ascundea pe mine. Să Îmi tund părul? Niciodată! Încă Îl mai lăsam să crească. Visul meu era să trăiesc Într-o bună zi Înăuntrul lui. Imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndreptau spre sud, peste Marea Mediterană, către insula Cipru. În miturile antice zeii care Îi protejau pe muritori Îi ascundeau adesea. Afrodita l-a făcut o dată dispărut pe Paris, salvându-l de la o moarte sigură În mâinile lui Menelau. L-a Învelit pe Aeneas Într-o haină ca să-l scoată de pe câmpul de luptă. În mod asemănător, când avioanele turcești răgeau peste mare, și ele erau ascunse. În acea noapte personalul militar cipriot a raportat o defecțiune misterioasă În funcționarea ecranelor radar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femei. Iat-o pe Dodoloi: ""Femeile înainte de a muri se prefac în bărbați" / așa zis-a Dodoloi care a mâncat / și cireșe, și cireșe cu viermi și viermele pur transparent / ea cumpără cornuri unei babe / cu picioarele cât două femei învelite în ziare / ("ai mai pomenit?") / ea se tunde în toate felurile și nu-i stă niciodată bine / pentru că are două vârteje două vârfuri de cap". De oriunde închei citatul, îți pare rău că nu-l mai poți continua. Pentru că, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mîntuirea lui Israel. 24. Idolii, dimpotrivă, au mîncat rodul muncii părinților noștri, din tinerețea noastră, oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25. Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și pînă în ziua de azi, și n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru." $4 1. "Israele, de te vei întoarce, dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cei sortiți să moară, va duce în robie pe cei sortiți robiei, și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie! 12. Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui, și va ieși în pace din ea. 13. Va sfărîma stîlpii din Bet-Șemeș din țara Egiptului, și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului." $44 1. Iată cuvîntul spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în robie pe cei sortiți robiei, și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie! 12. Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui, și va ieși în pace din ea. 13. Va sfărîma stîlpii din Bet-Șemeș din țara Egiptului, și va arde cu foc casele dumnezeilor Egiptului." $44 1. Iată cuvîntul spus lui Ieremia cu privire la toți Iudeii, care locuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
care băieții îl pronunțau mereu când se certau sau când se încăierau și pe care bunica ei nu fusese în stare să i-l descifreze. În clasă au răsunat chicoteli, și ce chicoteli!, privirile noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-a răspuns sever stai jos, dragă, io nu ofer definiții pentru măscări. Nicoleta se înroșise ca un gogoșar, ochii puțin strabici licăreau triumfător și căutau ochii mei prezbiți, comparația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]