3,100 matches
-
până departe-departe, într-un viitor pe care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă. Cupele fură umplute încă o dată cu șampanie și spuma se destrăma ca dantelăria uzată a anului vechi. Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Chiar dacă ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită. Iar dacă ai băut șampanie Dom Perignon îți vine chiar să crezi că e ceva necurat la mijloc. Dan începu să vorbească. Rostea cuvintele ca pentru el, fără să se fi sculat în picioare, fără să se uite la nimeni, parcă nici nu-i vedea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putea învinge șiretenia Diavolului. Intră în mit talentele care mor repede, lăsând neconsumate speranțele investite în ei. Se pare că lumea contemporană nu mai poate crea decât mituri de carton. Ambrozia era rezervată zeilor, așa cum îndrăgostiții de astăzi au monopolizat șampania. Purtăm cu dificultate genele lui Cain. Mă tem că și cele ale lui Abel ne-ar fi anemiat specia. Personajele din literatura actuală sunt mai fragile pentru că nu au un limbaj mitologic. Noe nu s-a întors. Potopurile lui - da
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de la sine. Doi dușmani ai omului și-au dat mâna : oglinda și ceasul. Strângeți căt mai multe amintiri. Insomniile bătrâneții sunt foarte lungi. Niciodată prezentul nu e curat. Pentru că are pe el pete de viitor. La bătrânețe, omul devine ori șampanie, ori oțet. Cu timpul, din capodopere încep să se retragă flăcările. Timpul devine cutremurător abia când i se zărește vârful cozii. La tortul aniversar, fiecare festivitate aduce o lumânare în plus. În numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
retragă flăcările. Timpul devine cutremurător abia când i se zărește vârful cozii. La tortul aniversar, fiecare festivitate aduce o lumânare în plus. În numai câteva decenii, ideile avangardiste ajung prejudecăți. Trecerea în mileniul al treilea mi s-a părut o șampanie banală și călduță. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Procreația la om reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în care apa continuă să curgă, dar nu mai învârte roata morii. Bătrânii merg prea încet. De aceea îi ajung din urmă toate necazurile. Până și bătrânețea poate deveni o catedrală. Bătrânețea seamănă cu nostalgia cupei sparte, plină cândva cu șampanie. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Nostalgia locurilor natale ne-au transmis-o, probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a orelor de taină. Arta încearcă o îmblânzire a abisurilor din noi. Reduta din fața oricărui creator este durata. Un aforism poate fi un grăunte de uraniu spiritual. Inefabilul stabilește caratele artei autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul. Dușmanii de moarte ai artiștilor sunt invidia și resentimentele. Mediocritate înseamnă idei cu platfus. Când dialogul devine bârfă, lasă un gust acru de șampanie răsuflată. Orice viciu este un cal troian. Ciocoiul de tip nou are un limbaj birjăresc, gândește pe sponci și se spală rar. Un orgoliu mărunt poate face dintr-un mare scriitor un sublim rătăcit în politică. Nici nu știu unde mai găsim
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți și deschide căi. Insuportabilă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bidaru era negru la față. Bela l-a părăsit. S-o fi măritat cu un altul, mai știi? Îmi pare rău că nu și-a găsit o fată care să semene cu Gladiola. Totuși am să-l cinstesc cu o șampanie! Merită!...". Nu m-a părăsit nicicând Bela. Sărmana era deja... Dar el, probabil, când a scris aceste rânduri habar nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut de cuvânt. Îmi amintesc perfect de bine, parcă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să semene cu Gladiola. Totuși am să-l cinstesc cu o șampanie! Merită!...". Nu m-a părăsit nicicând Bela. Sărmana era deja... Dar el, probabil, când a scris aceste rânduri habar nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut de cuvânt. Îmi amintesc perfect de bine, parcă s-a întâmplat ieri. O seară în trei, plină de romantism la "Izvorul Rece". Nu m-a cinstit cu șampanie cum și-a însemnat el acolo, ci cu cotlet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut de cuvânt. Îmi amintesc perfect de bine, parcă s-a întâmplat ieri. O seară în trei, plină de romantism la "Izvorul Rece". Nu m-a cinstit cu șampanie cum și-a însemnat el acolo, ci cu cotlet la grătar stropit cu Cotnari la țăruș. Au dansat, numai valsuri și tangouri celebre, până la închidere, la orele douăzeci și patru. Semănau cu doi însurăței veseli și bine dispuși ce târau după ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
duminică după amiază, la începutul vacanței de vară, soții Siona și Costică Bidaru au fost invitați acasă la Mișu Borza pentru a-i prezenta logodnica și a pune la cale detaliile căsătoriei. Împreună la braț, înarmați cu o sticlă de șampanie și cu o cutie mare de fondante umplute cu coniac, proaspeții căsătoriți au intrat pe aceeași poartă pe care intra singur cu atâta plăcere când era elev. Pe atunci, în timp ce-și scria temele, știa că în camera de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
acut lipsa de sens a maratonului meu prin lumea artistică un etcetera printre alții cu același statut deși am auzit, din nou, cuvinte frumoase despre mine (unele din complezență festivă, desigur). Și, crede-mă, nu băusem decât două pahare de șampanie, nu fusesem atrasă în capcană de celebra votcă rusească... O furie subită m-a aruncat asupra stăpânului meu, care stătea, aparent inofensiv, abandonat într-un colț al apartamentului. Am luat șevaletul, l-am izbit de podea, de pat, de șifoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până când șoferul Îi strigă: — Nu pot s-aștept toată ziua aicea, În mașină! Fuga marș! Voi, soldații, nu prea sunteți obișnuiți să puneți mâna. Începu să scoată lăzile din mașină, dezvăluind pe rând conținutul fiecăreia: — O jumătate de ladă de șampanie. O rață rece. Fructe. Două sticle de sherry. Cârnați. Biscuiți șprițați. Salată. Măsline. — Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și soția lui. Dar frustrarea sa nu dură mult. Mai existau secrete pe care le putea descoperi pentru soția lui dacă-și ținea ochii și urechile deschise. Așteptă o vreme Înainte de a duce ultima ladă În Încăperea maiorului. De-acum șampania curgea În valuri. Toți trei bărbații vorbeau concomitent, iar paharele maiorului Petkovici Îi cam căzuseră În poală. — Ce pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
încă cum! Păi vedeți? Este o dorință care zace și în fiecare răpănos bețiv, dar cînd este vorba de cei care chiar își pot permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
greu pe ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
1998 cădea Într-o miercuri. Prin urmare, În chip logic chiar dacă neobișnuit, Djerzinski organiză agapa de adio Într-o marți seara. Între cuvele de congelare a embrionilor și oarecum strivit de masa lor, un frigider marca Brandt adăpostea sticlele de șampanie; de regulă, acolo se păstrau produse chimice uzuale. Patru sticle pentru cincisprezece oameni - era cam meschin. Totul, de altfel, era cam meschin: motivațiile ce-i adunau laolaltă erau superficiale; o vorbă neinspirată, o privire piezișă și grupul risca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un gust rafinat și sigur; acum putea să-și imagineze și restul, proprietatea familiei din Bretagne, poate o mică fermă În Lubéron. „Și desigur nu pot lipsi cvintetele lui Bartok...”, se gândi el fugitiv, atacând antreul. Era o cină cu șampanie; desertul, o șarlotă cu fructe roșii, era stropit cu un excelent roze demisec. A fost momentul ales de Desplechin pentru a-i explica proiectul său. Putea obține pentru el crearea unui post pe durată determinată În laboratorul de la Gif; Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
n-am reușit să Întâlnesc pe cineva. De ziua Annei, În aprilie, i-am cumpărat un corset din lamé argintiu. A protestat puțin, apoi a acceptat să și-l pună. În timp ce Încerca să-i Încheie agrafele, am băut restul de șampanie. Apoi i-am auzit vocea, slabă și puțin behăită: „Sunt gata...” Întorcându-mă În cameră, mi-am dat seama pe loc că totul e ratat. Fesele Îi atârnau, sugrumate de jartele; sânii nu rezistaseră alăptatului. Ar fi fost nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
așteptare specială, de un soi de ruminație surdă. 31 decembrie 1999 cădea Într-o vineri. La clinica din Verrières-le-Buisson, unde Bruno avea să-și petreacă restul zilelor, avu loc o mică petrecere - pentru bolnavi și personalul medical. S-a băut șampanie și s-au mâncat cartofi prăjiți condimentați cu boia. Mai târziu, noaptea, Bruno dansă cu o infirmieră. Nu era nefericit; medicamentele Își făceau efectul și orice dorință murise În el. Îi plăcea să mănânce, Îi plăceau jocurile televizate privite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]