4,027 matches
-
ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu se opintește să bage lama în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în haine desperecheate și lălâi, rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lua nimic de la noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea în toate părțile. În jur, umbrele se opriră, în cercuri concentrice, de netăgăduit. Dintr-odată fața bătrânului se schimonosi. Respirația îi ieșea fierbinte pe nări. Din albul ochilor țâșni o privire necruțătoare. Întinse pumnul spre ei : — Vă cunosc... scrâșni. Credeați că nu vă cunosc... Vă știu pe nume pe fiecare... Nenorociților... Coate-goale ! Așa credeai, mă ? se întoarse spre Maca. Dacă-ți lași lațele astea nespălate, ziceai că n-o să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea se deschisese cu petale suprapuse, asemenea unui ciucure sângeriu. Jenică o privi și se rușină. Viața nouă care țâșnea în fața lui îi dădu un imbold ce-l copleși. Se întoarse îndărătul tejghelei și înhăță mapa cu lozuri. Scotoci dedesubt după săculețul cu celelalte, îi rupse sigiliul și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
voioase și lacome, lipăind petele uleiurilor vechi și întinzându-se fulgerător ca focul grecesc. În luminile care îl multiplicau la infinit, îl pecetluiau și îl desferecau totodată, Maca se simți din nou liber. Strigă din toate puterile, din pieptul lui țâșniră, ca dintr-un grumaz retezat, toate blestemele ce puteau ajuta lumea să se lecuiască. Se căută prin buzunare și scoase peticelele de hârtie pe care notase sudălmile, înjurăturile și blestemele ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin har un dumnezeu prin înfiere<footnote Idem, Cateheze, p. 186. footnote>. Lumina este semnul curăției, pocăinței și al lacrimilor, căci acolo unde este abundență de lacrimi însoțită de adevărata cunoaștere, acolo este și strălucirea luminii divine: O, lacrimi, care țâșniți din luminarea dumnezeiască, care deschideți însuși cerul și-mi aduceți mângâiere duhovnicească! Fiindcă din plăcerea și dorul meu iarăși și de multe ori voi grăi acestea. Unde e mulțime de lacrimi, fraților, dimpreună cu o cunoștință adevărată, acolo e și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
nu se va opri în fața unor formalisme, exceptând de la pedeapsa ei severă un criminal periculos societății." Iată și apărarea (prescurtat): "Domnule președinte, onorat juriu, am urmărit cu toată disciplina rechizitoriul onoratului G. Călinescu domn procuror, reprimîndu-mi exclamările de uimire ce țâșneau în cugetul meu la tot pasul. Din fericire, ne aflăm în fața unui juriu, adică în fata unor cetățeni feriți de ticurile juridice, știind să judece cu bunul lor simț, cu sentimentul de părinți și soți, cu umanitatea lor în sfârșit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A venit, zicea infirmiera, un domn care dorește să vă vadă. Suflețel țâșnea în sus, înfiorat. . - Militar? . - Nu, un domn civil. . - Cum e la față, gras, slab? . - E scund și gras, un domn mai în vârstă. - Cum îl cheamă, n-ai întrebat? Spune-i că nu știi dacădoctorul permite, întreabă mai întîi de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
soțului meu. De jur împrejur erau jeturi de apă, ascunse prin tufele de trandafiri. Deasupra bazinului se întindea o creangă a dudului din curte. Pe ea erau agățate colivii cu canari și papagali pitici. Când dădeam drumul la apă, care țâșnea la început în sus, ca să se reverse apoi în ploaie măruntă, multiplu colorată de razele soarelui, păsările din colivie începeau să se întreacă în triluri. În timp ce turna betonul pentru bazin, care nu este deloc mare, ci proporționat cu spațiul în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o emoție "deosebit de volatilă, capabilă să degaje o energie torențială și dezordonată, care face să devină aproape incontrolabilă. Zvonurile, informațiile îndoielnice pot să o inflameze peste măsură. Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este simțită mai puternic între cei aproape egali decât între cei foarte depărtați ca avere, ca poziție, ca prestigiu etc. (Epstein, 2008). Incomoda emoție se declanșează atunci când, într-un anumit domeniu (intelectual, artistic, financiar etc.), unul dintre egali "pare să țâșnească ușor în fața plutonului" (idem, p. 71). În provocatoarea sa lucrare Invidia: o teorie a comportamentului uman, H. Schoeck remarcă faptul că "invidia adevărată este rezervată nu pentru cei foarte mari sau foarte hărăziți, ci pentru aceia a căror situație este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai facă, i-au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă înroșite. Acestea sfârâiau, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic în mărturisirea lui, răcorit și întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184. footnote>. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
spiritului aceste consecințe ascunse ale acțiunilor umane pe care ochiul trupului nu le vede. Da, risipa lui Mondor are efecte vizibile în toate privințele: fiecare poate vedea berlinele, landourile, faetoanele sale, picturile ușor afectate de pe plafoane, covoarele bogate, lumina care țâșnește din locuința sa. Toată lumea știe că armăsarii săi pur-sânge aleargă pe turf. Dineurile de la locuința sa din Paris opresc în loc mulțimea pe bulevard și se zice: Iată un om brav, care, nu numai că nu rezervă nimic din venituri, dar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în public serviciile pe care le-ai primit. Nu se cuvine ca recunoștința să lase binefacerea să îmbătrânească. Cel ce-și stinge setea în apa cristalină din vale, trebuie să arunce o privire recunoscătoare spre izvorul din munte din care țâșnește. Așa cum după ce ai băut nu trebuie să întorci spatele izvorului, tot așa să nu tai copacul care îți dă umbra. Trebuie să fii recunoscător pentru cel mai mic ajutor, să-ți amintești de pâinea și sarea pe care le-ai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
oameni cu secera în mână. În spatele lor apare câmpul netezit, cu spicele culcate la pământ. Mai sânt doar câțiva metri din lanul necosit. Prepelița face ultimele eforturi de a-și ridica puiul în aer. Nu reușește și, în ultima clipă, țâșnește din lan și-și ia zborul. Mai târziu am aflat că povestea era ceva mai complicată (puiul de prepeliță fusese împușcat în aripă etc), dar mie ea mi-a rămas în minte așa, fără detalii, schemă pură a dezolării supreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aș fi îmbrățișat un trup din carne vie. Nu știm cum prinde contur personalitatea noastră afectivă și dacă acest contur se închide vreodată. Sânt sigur, însă, că relația mea fundamentală cu lumea s-a închegat în jurul acelor trei lucruri care țâșniseră din poveste și care erau mai cumplite decât orice balaur fioros cu trei capete. Pentru că un balaur, orice s-ar zice, rămâne pentru un copil o abstracție, oricât de bine ar fi el desenat sau descris. Ființa lui nu e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a vieții eline era expresia unei strategii care se mișca între adevărul teribil și iluzia menită să-l facă suportabil. Tragedia era chemată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsând ca ceea ce este cumplit ― și eventual uitat ― să țâșnească la suprafață. Tragedia devine memento-ul prăbușirii oricând posibile: în orice clipă poți să ajungi de la liniștea călduță a existenței la infernul ei. Grecii știau asta, știau că fiecare ins are prăpastia vieții lui și că, într-o bună zi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care îl răspândesc în jur te trimit, toate, la un amplu zvon al existenței în măruntaiele căreia pare că, prin ei, se pregătește ceva, ca în preliminariile revărsării unui vulcan, când totul fierbe în vederea izbucnirii finale, a isprăvii care va țâșni cândva, îngropînd lumea sub fierbințeala ei. Spectacolul acestui clocot în mers, al acestei promisiuni îl fascina pe Noica atunci când ne privea și îl făcea să exclame, cu o vorbă pe care atunci nu o înțelegeam deloc, "ce frumoși sînteți, dragii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
balerină, el are îndeobște o cu totul altă semnificație: eroina îl face cel mai adesea când este asaltată de declarațiile eroului și de caracterul lor impetuos (vizibil mai ales din brațele care se strâng brusc la piept și, de acolo, țâșnesc tot atât de brusc, întinzîndu-se, larg deschise, către eroină). Aceasta pare vădit speriată (dar într-un plan secund, abia sugerat, deopotrivă plăcut impresionată) și, ridicîndu-și antebrațul în dreptul frunții, lasă senzația că ridică în fața eroului pavăza refuzului ei. El este atunci disperat, gestul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se ușor cu vârful degetelor pe partea dorsală a șoldului drept, în timp ce brațul celălalt, ca o acoladă obosită și lascivă, țâșnește în sus, atingând în treacăt urechea și frîngîndu-se din poignet, ca lujerul unei crizanteme îndoit sub greutatea corolei. Din această poziție îmi luam avânt și executam câteva salturi succesive, căzând mereu pe vârful piciorului drept, cu câteva mici amortizări repetate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din dreptul soclului, iar din planul al doilea, părând că privește anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului, se desprinde figura lui Cioran, destinsă, mulțumită, mândră. Gulerul cămășii albe este desfăcut tinerește, iar un colț al lui țâșnește rebel peste reverul hainei. La o privire mai atentă se vede limpede că, uitîndu-se la cel care face fotografia de undeva din preajma statuii ― și deci și la noi, care împrumutăm perspectiva imaginii ―, Cioran pare să ne comunice ceva. Acest lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce se referea? Era vorba de un prea mult, de ceva pe care românii din Basarabia nu mai erau dispuși să-l suporte... Era un substantiv... Un substantiv care începea cu "s"... Nu mai voiau... Se săturaseră... Și deodată cuvântul țâșnește din magma creierului meu: sătulie. Substantivul de la "sătul". Sătulie... Mi se pare nespus de frumos. Și cum zicem noi, "romînii culți" din Romînia? Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu rândurile astea, și mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cunoșteam din cei de față decât pe Andrei și pe Horia Bernea, în clipa următoare m-am pomenit în mijlocul salonului, pe covorul cu nuanțe sângerii, re-făcînd, patetic și "expresiv", toate locurile comune ale coregrafiei clasice. O clipă mai târziu, Andrei țâșnea lângă mine: "răpiți" de furorul propriului nostru joc, am dansat asemeni unui cuplu îndelung versat, trecîndu-ne unul altuia când partitura Prințului, când pe cea a Lebedei Albe. Cum arătam oare, amândoi îndesați și negricioși, încercînd să despicăm aerul cu grație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe care ființa lui îl emite continuu îi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]