3,081 matches
-
neagă pe sine, pentru că nu-și este suficientă sieși. Într-un fel, persoana tinde către propria sa desființare, întru identitatea cu transpersonalul care o cheamă. Mișcarea sa este către afară-de-sine. "Personalitatea" lui C. Rădulescu-Motru, deși se raportează la Absolut, nu țintește o identificare cu el, ci o continuă afirmare de sine întru identitatea propriei unități. Ea nu se identifică nici cu natura, nici cu Absolutul. Deși sunt prezente în structura sa existențială, acestea doar dimensionează mișcarea "cosmică" a persoanei. Transpersonalul spre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
senină, emanând forță și calm, ia la ochi, într-un stand de tir popular, o figură ruginită, cu svastica pe joben, ciuruită deja în întregime. A nimerit. Figura cade în față, pe spatele ei stă scris : „Tatăl fascismului”. Proletara noastră țintește acum o casă. A nimerit. Un muncitor cu ciocanul în mână țâșnește pe acoperiș. E rândul sticlelor de bere așezate într- o navetă. Proletdiva, femeia timpurilor noi, le spulberă una câte una. Omul cu aparatul de filmat iese din magazinul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Singurul lucru care se poate câștiga prin luptă și poate fi impus este libertatea. Căci ce altceva este democrația decât libertate impusă poporului - care, uneori, o și suportă greu ? Câtă vreme comuniștii au luptat împotriva fascismului, cauza era corectă, pentru că țintea eliberarea, libertatea. După aceea însă, în loc să lase poporul român eliberat să se pronunțe, comuniștii au falsificat în forță alegerile și au impus adevărul și dreptatea comuniste cu țeava armei în rinichi. Adică au reocupat România, suprimând din nou libertatea. Or
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă vezica nu este plină la capacitatea maximă, prin intermediul căilor descendente, ce stimulează motoneuronii medulari adecvați. 28. Producția de eritropoetină Eritropoietina este un hormon glicoproteic ce controlează eritopoeza, sau producerea de eritrocite. Este o citokină care țintește precursorii hematiilor din măduva roșie hematogenă. Numită și hemopoietin, este produsă de către rinichi și în mici cantități, de către ficat. Pe lângă funcția de reglare a eritropoezei, mai are și alte funcții biologice, de exemplu în procesele de vindecare sau în răspunsul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
din care derivă credința și nu pe credință care fără iubire și fapte bune nu înseamnă nimic, pentru că și „diavolii cred în Dumnezeu dar nu-l iubesc”. În consecință Luther, prin erezia sa, a lovit direct în inima Bisericii Creștine, țintind în ceea ce este esențial în dogma creștină. Astfel condiția sine qua non a bisericii lui Christos de a fi unică și universală impusă de întemeietorul ei, a fost pur și simplu bulversată, spărgând biserica în „nenumărate cioburi naționale”, exact cum
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
se poate observa faptul că munca politică de sociabilitate bazată pe rețelele municipale, pe rețelele partizane și pe rețelele asociative se asociază cu utilizarea sondajelor privind opțiunea asupra temelor electorale. Cele dintîi permit sporirea informației față de așteptările populației, pentru a ținti mai bine mesajul. Însă metoda "din ușă în ușă", reuniunile de cartier sau utilizarea chestionarelor produc un "efect" suplimentar, care constă în mobilizarea forței proprii, în manifestarea capacității sale de mobilizare. Cele două aspecte privind conținutul informativ și relația socială
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
să se răsucească pe călcâie, unicitatea deplină a acestei perspective nu a fost surprinsă vreodată; așa că, din nou, indiferent de ce considerațiuni ar fi implicate în această unicitate, ele nu au deocamdată vreo valoare practică pentru omenire. Mi se pare, ca țintind la acest din urmă efect și, prin el, la consecințele - concluziile - sugestiile - speculațiile - sau, din lipsă de altceva mai bun, pur și simplu, presupunerile ce rezultă din asta - este nevoie de un fel de girație mentală [s.n.]. Atât de rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rezervat de el, doar zidirilor divine: Plăcerea pe care o derivam din manifestarea ingenuității umane este în rațio de aproprierea de această formă de reciprocitate dintre cauza și efect. În construcția intrigii, de exemplu, în literatura ficționala, ar trebui să țintim să aranjam astfel incidentele încât să nu fim în stare să determinăm, în cazul nici unuia dintre ele, daca depinde de altul, sau dacă îl susține. În acest sens, desigur, perfecțiunea intrigii este, practic, imposibil de realizat, pentru că Omul este constructor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
neputincios să le elimine, probabil, din cauza corsetului prea strâmt al logicii (mai mult psihologice) a efectului. Poetul american chiar insistă, în "Filozofia compoziției" asupra grijii de a păstra, până la un punct, situația din "Corbul", în limitele realului, pentru ca, spune el, țintește, în primul rând, la un efect "psychal" (psihic) concret: Odată cu deznodământul propriu-zis - odată cu replică Corbului "Nevermore" la întrebarea ultima a îndrăgostitului dacă își va întâlni iubita într-o altă lume - poemul, în acest stagiu evident al unei narațiuni simple, putem
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui Iehova 38. Ion Barbu, ca și Edgar Poe, salută materialul primar provenit din surse independente de eul creator, dar condițiile "perceptului" sunt mai curând obstacole, în demersul artistului spre a-i găsi expresia simbolică adecvată. Pentru poetul român, care țintește la o poezie eliberată de conexiunile timpului și spațiului, al cărei model ar fi acel "topos atopos al anticilor"39, producția lirica (mai ales) a lui Edgar Poe reprezintă, totuși, un hibrid, nu poezie pură. De la înălțimea "lirismului absolut" barbian
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
communis, limba, spune Bergson, a devenit un fel "voal" care se așază între noi și lume - "generalitățile, simbolurile, chiar tipurile, sunt moneda de schimb a percepției cotidiene"41 - convenționalitatea ei deformând, ca o oglindă strâmba, percepția pură, individuală, spre care țintește, dintotdeauna, arta: În sfârșit, pentru a spune totul, noi nu vedem lucrurile așa cum sunt; ne mărginim, cel mai des, să citim etichetele lipite pe ele. Această tendință, născută din nevoie, este încă și mai accentuată de limbaj, deoarece cuvintele (exceptând
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care ajută la localizarea, la individualizarea tipologiei sau a epocii; - motivele fabulistice au existat înglobate în fondul mitic și folcloric; îndeosebi în basm, snoavă, proverb; întrupările mitice devin simboluri etice, reprezentând binele sau răul;prelucrarea rodnică a surselor folclorice;fabula țintește simbolizarea adevărului nelăsat să vorbească; se distinge prin echilibrul compoziției; - gândirea fabulei este plastică, expresivă și convingătoare; limba este neforțată, mânuită cu siguranță; expresia este sobră, adeseori fără ornamente stilistice; - stilul este direct, adeseori Ț indirect liber; - versul este alert
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
politice românești fără să perturbe ordinea socio-politică existentă și să așeze bazele legislative pentru omogenizarea instituțională a celor două principate dunărene (Hitchins, 1998, p. 203). Inovațiile introduse de Regulamente (cum ar fi de exemplu principiul separării puterilor în stat) nu ținteau la revoluționarea vieții publice, ci, dimpotrivă, la o paradoxală modernizare în cadrele tradiției. După cum remarcă și K. Hitchins, unul dintre cei mai fini cunoscători ai realității istorice românești, obiectivul general al Regulamentelor era "consolidarea ordinii existente și menținerea privilegiilor boierilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri devenită canonice a istoriei naționale și faptul că Mihai a fost instalat la putere de greci pentru a cârmui țara în interesul lor și că a fost o unealtă în mâna boierimii și nicidecum o figură
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
principiul pluralității cărților școlare. Pluralizarea discursului despre trecut prin instituirea manualelor alternative a facilitat o deschidere interpretativă care a făcut posibilă glisarea dinspre paradigma celebrativ-eroică a cărei finalitate antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului exaltat al anilor '80 (ex: Scurtu et al., 1999), în nou constituita "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122) și-au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
toți ca pe frumoasa din poveste,/ Toți o sorbesc din ochi. <<Prin grea perdea/ De nouri negri n-a-nflorit vreo stea/ Mai limpede cât Cresida>>, grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax, unul dublu chiar.969 După ce a fost înzestrată cu toate acele atribute admirabile, specifice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
piatra scăpată din praștie, din luna mai), care să fi cauzat așa cum am văzut moartea violentă a poetului despre care Hanrieta era sigură, informând-o pe Cornelia Emilian.” Firește, nu poate fi vorba decât de același nebun: mai întâi a țintit de la distanță cu praștia, apoi a lovit din imediata apropiere. Crimă cu premeditare într-un spital de alienați mintali unde este foarte problematic dacă Eminescu avea ce să caute. Aceste concordanțe cu mărturia lui Dumitru Cosmănescu ne vor interesa în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe primii critici ardeleni ai lui Eminescu în zona „detractorilor”; dacă ținem cont de aceste texte despre viața (și opera) poetului, din care se alimentează ei, înțelegem că problema lor era alta decât persoana lui Eminescu, mergea dincolo de aceasta și țintea pe de o parte grupul de prieteni din jurul lui iar pe de altă parte chestiunea geniului ca atare, chestiune care acum se pune și se discută serios prima dată în cultuira română. Dilema lui Grama Or, dilema în care trăiesc
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de fapt, linia vieții, implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
examinarea formei logice a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolism. S-ar putea însă spune că este vorba de o schimbare a metodei, și nu a obiectivului activității filozofice. Distincția dintre activitățile care urmăresc sporirea cunoașterii și cele care țintesc să înlăture confuzii și să aducă clarificări, dintre activitățile științifice și cele filozofice, rămâne centrală. În trimestrul de primăvară al anului 1931, Wittgenstein va caracteriza astfel distincția dintre țelurile urmărite în cunoașterea științifică și în activități filozofice: „Știința clădește o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
devenise dominantă în țările de limba engleză încă la mijlocul secolului trecut. Cea din urmă este orientată spre testarea, întemeierea sau corectarea unor intuiții conceptuale curente prin aplicarea unor metode speciale, unele cu un accentuat caracter tehnic. Inventarea jocurilor de limbaj țintește, dimpotrivă, influențarea modului nostru de a gândi prin îndreptarea atenției asupra unor lucruri pe care le știm, dar tindem să le uităm. Într-un caz, munca filozofului își propune să ne dezvăluie ceva, în celălalt să ne ajute să „ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să dispună de fiecare fapt În amănunt. Îi este cu neputință să Îmbine crîmpeiele Într-un Întreg aceluia care nu are În minte forma Întregului. De ce să admiri culori, de vreme ce nu știi să pictezi?...Arcașul trebuie să știe Întîi unde țintește, iar apoi să-și pregătească mîna, arcul, coarda, săgeata și mișcările. Sfaturile noastre dau greș, Întrucît n-au țintă și țel. Nici un vînt nu suflă pentru cei care nu Înaintează spre un port anume”. * „Pe mormîntul dumneavoastră vor fi scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
apărat cu toată forța. Ne permitem să susținem afirmațiile lui Peter Burke, care afirma că sa desfășurat o campanie pe toate planurile artistice cu scopul de a promova imaginea regelui. Arhitectura, sculptura, pictura, literatura, muzica toate au o direcție convergentă, țintind spre un singur punct: gloria Regelui Soare. De aici probabil lipsa de spontaneitate în majoritatea realizărilor artistice ale perioadei. Libertatea creației, varietatea motivelor a fost aproape anulată, calitatea fiind înlocuită cu cantitatea care viza întotdeauna proslăvirea regelui. Deși foarte politicos
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
să-și consacre timpul și eforturile exercițiului intelectual. În planul comunicării, va Întâlni persoane serioase, cultivate, care Îi Împărtășesc interesele. Dorește să-și ducă la bun sfârșit raționamentele și ideile, fără să țină cont de modă și de tentațiile momentului: țintește pe termen lung și nu face compromisuri. Nu-și mai face iluzii: luciditatea sa țintește precis. Sens: E vorba de o perioadă extrem de favorabilă pentru orice formă de meditație, propice muncii intelectuale de cursă lungă, dar mai puțin potrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
cultivate, care Îi Împărtășesc interesele. Dorește să-și ducă la bun sfârșit raționamentele și ideile, fără să țină cont de modă și de tentațiile momentului: țintește pe termen lung și nu face compromisuri. Nu-și mai face iluzii: luciditatea sa țintește precis. Sens: E vorba de o perioadă extrem de favorabilă pentru orice formă de meditație, propice muncii intelectuale de cursă lungă, dar mai puțin potrivită pentru jocuri și distracții. Capcană: A priori, nu există. Doar În cazul conjuncției, și al anumitor
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]