KorAP: Find »[drukola/base=țipăt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...169 >

4,216 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

apoi sub palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a dat un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
că-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la marginea pădurii, acolo unde se termina lanul, și atunci am auzit deodată un țipăt strident în spatele nostru, cineva țipa de parcă-ar fi fost înjunghiat, m-au trecut fiorii, și atunci Puiu s-a uitat la mine și mi-a spus să ne-ntoarcem, că ăștia precis au omorât pe cineva, la care eu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
de-al dracu’ n-am vrut să țip, pentru că știam că dacă o să țip atunci o să-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am hârâit lung, cu dinții încleștați și cu fața schimonosită, fiecare mușchi mă durea și pulsa, însă mâna-mi era în continuare lipită de scândură, și nici să înceteze nu i-am zis, adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
pe niște cărămizi, apoi s-a dus în mijlocul încăperii, abia atunci i-am observat culoarea părului, un blond-cenușiu foarte deschis, și-a ridicat mâinile deasupra capului și, cu gâtul încordat și capul dat pe spate, și-a închis ochii, dând țipete ascuțite de vreo șase ori la rând, după care, într-adevăr, s-a făcut liniște, toate păsările au tăcut deodată, rămânând nemișcate pe după gratii, iar Csákány mi-a făcut cu ochiul și mi-a spus că s-au speriat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o Înșfăcă și mai zdravăn, aproape ridicînd-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zi votul privind acceptul de a face constructibile unele terenuri de pe insulă, În special cele care ar permite familiei Le Bihan să-și mărească fabrica de faianță. Gwen, prima interesată, se dovedi cea mai rapidă la deschisul mapei. Scoase un țipăt. Ceea ce descoperise părea s-o șocheze În cel mai Înalt grad. Scoase o foaie de hîrtie pe care o citi, uluită, celorlalți: „Votul e trucat. Primarul a fost cumpărat“. Se uită la toți Înainte de a adăuga: - E semnat de Gildas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
asta... Drept răspuns, Marie apăsă pînă la capăt pedala de accelerație. - Și primejdioasă, adăugă el cramponîndu-se de scaun. * * * Marie opri mașina Într-un scrîșnet de pneuri În fața vilei spațioase a familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi arunca urlînd insulte lui Chantal care, ghemuită Într-un colț al Încăperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de ce, un val irezistibil de spaimă o cuprinse, tot corpul Îi Încremeni, iar respirația i se blocă văzîndu-l că dă la o parte pietrele de pe tumulus. - Nu face asta! Din cîțiva pași mari venise alături, el se Întoarse, mirat de țipătul pe care Îl scosese și de paloarea bruscă a chipului ei. - Acesta este... Este un monument funerar, murmură ea cu o voce lipsită de orice expresie. Bătrînii spun că dacă te atingi de morminte, declanșezi mînia morților... - Nu-mi spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pricepe că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-o tăcere Înghețată și reculeasă, pe care o despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În mînă, Îi Înălță capul și Îi văzu obrajii scăldați În lacrimi. - Mi-e atît de teamă, Îngăimă ea. Ridică halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd am zărit vasul, era deja prea tîrziu, venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu privirea pierdută În direcția vîrfului de la Ty Kern. - Noaptea era neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns să Închid ochii ca să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu privirea pierdută În direcția vîrfului de la Ty Kern. - Noaptea era neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns să Închid ochii ca să le aud iarăși. Eram Înlemniți, incapabili să ne mișcăm, darămite să le mai sărim În ajutor... Iar țipetele au Încetat... Am vrut să coborîm În golf, dar valurile fluxului ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns să Închid ochii ca să le aud iarăși. Eram Înlemniți, incapabili să ne mișcăm, darămite să le mai sărim În ajutor... Iar țipetele au Încetat... Am vrut să coborîm În golf, dar valurile fluxului ne-au Împins Îndărăt. Am fugit toți, iar ce e mai rău... Întoarse spre Marie privirea Împăienjenită de lacrimi: - Ce e mai rău e că eu n-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fi putut spune dacă răsărea din cer sau din mare, atît de tare se confundau cerul și marea la ceasul acela privilegiat al zilei. Briza ușoară era Încărcată de mirosuri, de stropi smulși din valuri, de zări Îndepărtate, și doar țipătul pescărușilor, care treceau În zbor razant pe deasupra traulerului, tulbura tihna unei zile atît de pașnice. Eu, eu, eu, păreau ei să spună, la fel ca Marie cînd era fetiță și tropăia de nerăbdare sîcÎindu-l pe taică-său ca s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese mîinile peste urechi ca să scape de țipetele ei. Lucas simți că era cu nervii atît de Încordați că o Înșfăcă zdravăn ca s-o scoată din vorbitor. Se opriră pe culoar. Îi știa bine chipul acum, știa după mica Încruntătură a ochilor, după crisparea din colțul gurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
plutesc În văzduh, doi ochi mari și verzi se uitau la el. Preț de o secundă, văzu chipul palid, părul lung și brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat, gemînd. - Eu prea mic... Nu pot să ajut doamna... eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se decupa nu departe de copil. Înainta spre el, inexorabilă. Copilul terorizat se tîrÎ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Asta Înseamnă că toată lumea poate atunci să intre și să iasă de aici? - Iar Ryan cu siguranță nu s-a abținut. Și, fără nici o Îndoială, nici soțul dumitale... Lucas rămase cu fraza neterminată, căci i se păru că aude un țipăt În exterior. Întoarseră toți trei capul spre intrare auzind pași grăbiți. Ușa se deschise dintr-odată, În cadrul ei ivindu-se foarte tînărul grădinar de la castel. Cu chipul livid, acesta nu izbutea nici măcar să articuleze cuvintele. Le făcu semn să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

ajunge cu nimicurile. Ar trebui să trec direct la chestia care mă roade. O să fiu numită partener mâine ? — Păi... noapte bună, spun stângace în timp ce ies din lift. — Noapte bună, Samantha. Ușile liftului se închid și nu-mi pot reprima un țipăt mut. Nu pot locui în aceeași clădire cu Ketterman. O să trebuiască să mă mut. În clipa în care îmi bag cheia în broască, ușa apartamentului de vizavi se crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
privește din ușa ei. Și nu cred că mă înșel, se uită la mine cu și mai mare milă ca înainte. Ce păcat, repetă, ca și cum nu m-ar fi auzit. Noapte bună, draga mea. Închide ușa, iar eu scot un țipăt de exasperare. Ați auzit vreodată de feminism ? strig în urma ei. Însă nu primesc nici un răspuns. Mă retrag supărata în propriul apartament, închid ușa și ridic receptorul. Apăs pe numărul din memorie al pizzeriei locale cu cuptoare de lemn și comand

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu apă ? — Sigur că da ! Intră ! Își flutură țigara prin fața mea și îmi face semn să intru într-un antreu uriaș și impresionant cu tavan cu boltă. — Oricum, bănuiesc să vrei să vezi și casa. Eddie ! Glasul îi devine un țipăt. Eddie, a mai venit una ! Sunt Trish Geiger, adaugă spre mine. Îmi poți spune Doamna Geiger. Pe aici... Mă conduce într-o bucătărie luxoasă în culoarea arțarului și deschide câteva sertare la întâmplare înainte să exclame „Aha!” și să scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cafetiera, cafeaua explodează în toate direcțiile. Din fericire, Trish și Eddie sunt atât de ocupați să se certe în legătură cu destinația următoarei lor vacanțe că par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele. Partea bună a lucrurilor este că se pare că de data asta i-am dat de rost toasterului. Când au terminat de mâncat, îndes vasele murdare în mașină și încerc disperată să-mi amintesc cum am pus-o în funcțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]