29,010 matches
-
această postură chiar îl prindea de minune, căci aproape întotdeauna, atunci când te uitai la el, îl vedeai meditativ și adânc căzut pe gânduri; părea mereu că așteaptă ceva, și mereu aștepta îndelung și liniștit; de fapt, el chiar ura încrâncenat așteptarea, dar imediat își aducea aminte că deloc nu are de ales și se resemna; câteodată își lua și libertatea să viseze cu ochii deschiși, dar asta numai câteodată, repet. Râdea rar. Nu simțea absolut nicio nevoie să aibă pe vreo
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu prea cred că asta mă afectează, căci nu aici stă esența problemei, de fapt. Tot un om plin de năravuri și de metehne rămân. Sunt trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea mai mare invidie. Știu mult mai puține decât las impresia. Parcă decad pe zi ce trece și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
această vreme, încât în el deja mijea întunecatul gând ca nu cumva ceva și mai grav să se ivească pe neașteptate. Înghițea foarte greu și o făcea în sec, iar inima îi bătea cu forță în piept, nefiresc de puternic. Așteptarea era grea, tăcerea din jur - apăsătoare. Până și ticăitul ceasului de pe birou i se părea supărător de strident, de parcă niciodată n-ar fi produs mai mult zgomot decât atunci. Era într-o situație disperată cu adevărat. Ce putea să facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar "bună seara". Mă simt năpădit de un sentiment acut de vinovăție: l-am privat pe un om cinstit de o șpagă binemeritată. În spate, adjutantul își ascute colții în așteptarea următoarei victime. Sunt două nunți în cartier în seara aceasta; nici una nu va ține o veșnicie. Și, cum spunea refrenul lui Rolling Stones, timpul e de partea lui. Tabloul al II-lea (Șapte ani mai târziu) Locul: Matsushima, Japonia. Timpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a fi de ajuns, a se încheia, tocmai asta: lucrurile nu se încheie aici, nu se încheie niciodată, chiar dacă sau cu atât mai mult tu îmi acorzi iertarea. Am iubit atunci limba aceasta. Mi-o dăruia pe ea, într-o așteptare despre care puteam să-mi închipui că nu se va sfârși niciodată. Insula De-aș putea să le arăt unui cunoscător/ Această lună, aceste flori, această noapte ce nu ar trebui irosite. Minamoto Nobuakira Soarele întârzia chiar deasupra coroanei fragile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
săgeții transcendentale a lui Cupidon, o formulă chimică și zbânțuiala unor celule nervoase din așa-numitele organe vomeronazale. Succesul internațional al unei cărți ca Parfumul de Patrick Süskind se poate explica, fără îndoială, și prin existența unui uriaș orizont de așteptare al unui public hipnotizat de ideea subjugării, erotice și nu numai, a celuilalt prin miros. Este de ajuns să deschizi internetul ca să te lovești de această propagandă deșănțată, în urma căreia pari de-a dreptul prost dacă nu umbli imediat la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea chicotește, deja înfrântă "nu, nu, nu-mi place; vă rog, nu-mi faceți asta" o va stropi între picioare, ea va țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îl liniștești, în weekend-ul ăsta este "vârful" perioadei de înflorire, nu mai mult de o săptămână durează florile; și poate că doar trei zile sunt ale deplinei prospețimi. Iar pentru că nimeni, nimeni dintre miile și milioanele de japonezi în așteptarea hanami-ului nu trebuie să rateze momentul magic, kairos-ul, televiziunile intră cu săptămâni înainte în alertă, emisiunile meteo furnizează în fiecare zi așa numitele "fronturi de înaintare ale florilor de cireș", prin care ești ținut la curent cu situația înfloririi din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-și regleze problema acestei necesități vitale în modul prescris de societate, persoana respectivă impietează asupra funcționării optime a diferitelor compartimente în care, ca membru al comunității respective, se găsește angrenat. Cu alte cuvinte, cel dedat somnului interzis eșuează să răspundă așteptărilor pe care societatea le are cu privire la el. Probabil îmi spun tot aici trebuie căutată cheia care să-mi permită să luminez cât de cât misterul somnului japonez. Ce așteptări, altele decât în cazul nostru, are societatea japoneză de la membrii săi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
angrenat. Cu alte cuvinte, cel dedat somnului interzis eșuează să răspundă așteptărilor pe care societatea le are cu privire la el. Probabil îmi spun tot aici trebuie căutată cheia care să-mi permită să luminez cât de cât misterul somnului japonez. Ce așteptări, altele decât în cazul nostru, are societatea japoneză de la membrii săi, dacă dormitul în asemenea situații nu este condamnat? Nu știu dacă aș fi avut mijloacele să răspund singură la această întrebare dacă, iată, nu mi-ar fi surâs norocul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zi subsumate tematicii somnului (Gestionarea somnului în Franța și în Japonia: o anchetă-pilot de Jean-Luc Azra și Bruno Vannieuwenhuyse). Fără să pot rezuma întreaga analiză, extrem de elaborată, vreau să punctez anumite rezultate clarificatoare. Într-adevăr, raționamentul meu a fost confirmat. Așteptările/cerințele societății japoneze, calificate drept "moderat colectivistă", spre deosebire de societatea franceză, "moderat individualistă" (și, putem, cum grano salis, să considerăm că orice societate europeană funcționează pe același model), merg într-o cu totul altă direcție. Ceea ce se așteaptă de la individ este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din mulțime. -Spun pentru ultima oară; închidem aici cazul fără rezultat dacă nu faceți liniște, s-a adresat curcanul mulțimii păsărești. -Are cineva de zis cu referire la procesul celor doi cocoși? a întrebat judecătorul. A urmat un timp de așteptare când nu se auzeau decât șușoteli. -Bine! Nu aveți, atunci grupul de jurați se retrage pentru deliberarea cazului, a anunțat curcanul audiența păsărească. După câteva minute grupul de jurați a revenit în completul de judecată și judecătorul a dat cuvântul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dădea câte ceva de mâncare, din ceea ce-i rămânea ei. Cum venea seara, începea spectacolul. Plimba dinții de-a-lungul aripilor lui și scotea sunete foarte melodioase de nu te lăsa să adormi. Luna stătea în loc multe nopți de vară ascultându-l în așteptare să treacă norii mai repede pentru a admira pe marele cântăreț al întunericului. Așa adormeau vecinii lui târziu în noapte în cântec romantic de greier singuratic. Într-o primăvară, considerând că pământul a stat destul în repaus, Omul s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce azuriul era încă în așteptare într-o stare mohorâtă și închisă. -Cred că sufletul lui Dardailă așteaptă la poarta iadului. Noi am trecut prin noapte și prin zi, Acum suntem la sfârșitul celei de a opta nopți și nu va dura mult până când sfântul soare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
drum, privind doar în fața lui, iar Fănică și-a făcut semnul crucii, în timp ce sorbea din priviri o fată ce trecea pe partea de vizavi de biserică. La undit, după un timp, sau plictisit, de vorbit în șoaptă și de atâta așteptare să cadă peștele la undiță și au început a discuta despre una despre alta. La un moment dat Fănică i-a zis lui Costică: -Prietene, ai văzut ce fustă scurtă avea fata? -Nu știu despre ce vorbești, i-a răspuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se poate întâlni un comportament de cooperare înscris în codul genetic, în special la cele înrudite ce sunt purtători ai acelorași gene. Un tip de altruism reciproc: "Ce faci tu pentru mine, fac eu și pentru tine". O favoare în așteptarea unei contrafavori, cum se poate observa chiar între hominizi. Prin urmare, în natura bilogică umană este înrădăcinat un comportament etic rudimentar. Acest lucru îl menționează și binecunoscutul biolog evoluționist de la Tübingen, Alfred Gierer, de la care am putut învăța foarte multe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale omului. Exclusiv în om se dezvoltă, datorită capacității sale lingvistice, o extraordinară capacitate de colaborare, iar aceasta trebuie să se deprindă într-un context social. Odată cu evoluția gândirii strategice se dezvoltă și capacitatea empatică: a împărtăși cu ceilalți temeri, așteptări și speranțe, ba chiar, îndeosebi în interiorul grupului familiar, capacitatea altruistă. Aceasta asumase o importanță fundamentală pentru comportamentul social uman. Pe parcursul evoluției s-au format emoții și intuiții morale care preced argumentele și judecățile morale. Astfel a învățat omul, încetul cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
următorul. Iată un paradox: cu cât oamenii s-au obișnuit mai mult să caute propria satisfacție, cu atât mai puțin o ating. Nu un teolog ca mine, ci sociologul Gerhard Schulze, citat puțin mai sus, vorbind despre societatea noastră, afirma: "Așteptările care se creează privitor la sfârșitul de săptămână și al vacanței, dar și al raportului cu propriul partener, al profesiunii și al altor medii de existență sfârșesc prin a provoca o presiune care dă naștere dezamăgirilor. Cu cât mai mult
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
căruia se dă numele de Armageddon. Totuși, la fel cum relatările biblice ale creației ca lucrare a Domnului au fost inspirate din contextul epocii, și cele ale lucrării sale finale derivă din apocaliptica timpului, din acea tendință dominantă semnată de așteptarea sfârșitului iminent, prezent în ebraism, dar și în creștinism în momentul trecerii între cele două epoci. De fapt, viziunile spectrale ale Apocalipsei constituie amenințarea insistentă a omenirii și a individului capabil să recunoască "semnele timpului" sau autenticitatea situației. Dar cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stilului estetic, literar și filozofic. Ambele au dus, la rândul lor, la accelerarea ritmului vieții. Încercăm să facem mai multe lucruri într-o zi, într-o săptămână sau în viața însăși: făcându-le mai în grabă, reducând pauzele, orele de așteptare și cele goale, desfășurând mai multe activități în același timp. Astfel sfârșim prin a cădea într-un cerc vicios de accelerare, în care dimensiunea unei viteze declanșează o alta. Toate acestea conduc la stres. Am fost mereu conștient că, în ciuda
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fine, la o autentică comunitate a națiunilor. Dar o persoană cu opt decenii de viață în spate, când a ajuns la cel ce probabil va fi ultimul acordat, este și mai puțin în măsură decât înainte să prevadă care din așteptările sale vor fi satisfăcute. De aceea, în acest ultim capitol doresc să exprim ceea ce simt drept profesiunea unui " Sper ce anume sper". Speranța, tripla viziune a speranței mele, împărtășită de mulți, va supraviețui scurtei mele existențe. Mi-am petrecut întreaga
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
factori precum resursele informaționale și resursele sociale ale familiei și de confirmarea expectanțelor părinților adoptatori în raport cu copilului adoptat. Stresul este însă crescut acolo unde sănătatea psiho-fizică a copilului adoptat este precară, plasamentele sunt multiple și există resentimente în familie datorate așteptărilor neîmplinite. In acest capitol autoarea dă dovadă de abilitatea utilizării regresiei ca metodă statistică de finețe și de capacitatea de a formula explicații privind relația dintre copilul adoptat și mama adoptivă, prin intermediul unor factori cum ar fi serviciile de asistare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ar necesita accesibilizarea bazelor de date din protecția copiilor în vederea cercetării, fără ca aceasta să însemne lipsirea familiilor de confidențialitatea care trebuie și poate să le fie asigurată în condițiile cercetării. In concluzie, în cadrul unor ecuații complexe, lucrarea explorează atitudinile, tensiunile, așteptările și nevoile specifice familiilor cu părinți adoptatori, ecuații în care se intersectează diverse dimensiuni demografice, cu caracteristici psiho-sociale ale familiilor adoptatoare, ale copilului adoptat, cu variabile privind tradițiile din domeniul adopției și protecției copiilor, respectiv cu așteptările și capacitățile personale
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]