3,329 matches
-
o vedetă Pe bolta violetă se joacă o zestre cu pietre scumpe și aurării; aromele toamnei din livezi și vii intră-n cameră pe trei ferestre deschise larg așa ca brațele atâtor miri spre mirese, dragostea țese cu de platină ațele plasei dorințelor cu ochiuri dese. Metafora nopții autumnale este atât de adâncă încât unii nu adorm și trăiesc cu aceste sacre elixiruri din centrul minunii. 1971 La munte Ziua dă prin spata serii umbrele și liniștea; se întorc la stâni
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
acum aud concertu-n lunci, și-așa mă ndepărtez de moarte; doar casele fără de prunci sunt ca pustii, cu geamuri sparte. Fii binecuvântată, viață, tu, cap de operă preasfânt și singurul pe-acest pământ care n-atârni de un fir de ață! Mai 2012 Balada Mărțișorului În concepția savantului Nicolae Paulescu Orice fapt, are-o istorie, are un trecut al lui; spre-nceputuri când mă sui văd că omul care-n zori e. Umblă vertical, culege fructe-n Paradis și-l vom
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pui cu el în plug pe toată viața; cât de frumoasă-i dimineața pe aripile visului... 2012 Negustorul anapoda Te-au luat dracii în brațe și-acum își bat joc de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
armonie, înaltă cum coloana lui Brâncuși, cu împrejur deschise uși oricărui om de omenie... Aiud, 1957 Soartă De-acum sunt ani de câd încerc să scriu subtilități de viață, dar viața se învârte-n cerc, se rupe unde-i slabă ața. Nu trece timpul, trecem noi, lăsând în urmă noi proiecte pe care vânturi imperfecte ni le vor duce la gunoi. N-ai cum să fugi de-această lege inexorabilă și surdă; ce bine e când poți s-alegi dintr-un
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
care-mi plac atât de mult. Pe de altă parte, știu și ce gen de femei lucrează acolo, așa cum știu destul de categoric că nu m-aș integra niciodată. Femeile care lucrează la revistele lucioase sunt slabe ca un fir de ață. Au păr luminos și fețe dure, acoperite de prea mult machiaj. Poartă mereu haine negre de marcă și au mereu, la fel ca Geraldine, ochelari de soare care le ridică părul. Iau prânzuri lungi și lichide și socializează în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
țapină, a închis ochii să nu mai vadă lumina de sus, rotundă cum este imaginată lumea de apoi. S-a întors acasă cu sentimentul că s-a terminat, dacă nici dinții nu-l mai slujesc, s-a dus puiul cu ața.) Când mă dureau deci dinții, ajungeam să citesc într-un sfert de oră trei-patru volume, să le disloc din construcția fragilă pe care o alcătuiau în bibliotecă, să citesc exact o frază de unde se deschideau, să pun scurt verdictul Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ceva dulce sau cine-mi pasează un măr, eu voiam să fiu prima pe fază și să le sar în întâmpinare. Ceva-ceva tot am câștigat până-ntr-a patra: ori de câte ori aveau poftă să mai molfăie sau cronțăne una-alta, veneau ață la mine, nu întrebau în neant. Fiindcă cel mai abitir se înfrupta Gigel Drăghici; începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii din care Tudorel alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o ață de vârful ei, dar nu avea un ac să-l prindă la capăt pentru a-și face undiță. Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vârful ei, dar nu avea un ac să-l prindă la capăt pentru a-și face undiță. Întinse mâna în care ținea trestia, o trecu în sus spre spate și o plasă, destul de îndemânatic, în față, cât îi permise brațul. Ața, destul de ușoară, nu se întinse cum ar fi dorit el, dar nici în adânc nu se afundă. Plutea tremurând odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi putea rezolva ceva, bine că măcar am gura sănătoasă și pot face ață în continuare, pot face ceva ca să nu mor stând degeaba. Când aveam picioare, îmi construiam plasa. Că nu mai aud, asta este o pedeapsă și nu am încotro, o suport, zise resemnat păianjenul. -Poate ai dreptate, te rog să mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dimineață. Barba de un alb strălucitor și mătăsos, de lungă ce era, o purta în jurul gâtului.. Pe cap purta un basc având calota croită din cânepă, fundul din in iar bentița era o lucrătură făcută de vreo mână fermecată din ațe de diverse culori. Picioarele subțiri și mici erau încălțate în opinci meșteșugite din piele de pisică sălbatică. Când vorbea, cânta iar când mergea, dansa. -Ehei! dacă ai oleacă de răbdare, vin amuș! zise craiul, în timp ce trăgea înspre el poarta. Dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă, se lovește uneori de bețișor; atunci păsărica se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cap, s-o faci nenorocită sau fericită aproape în aceeași clipă și apoi să nu mai poți nimic. Din cauza depărtării, să te simți neputincios de a schimba cât de puțin mersul evenimentului. Și impresia că orice sforțare e vană. Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupîndu-se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt sau oricâtă artă aș pune. 6 octombrie. Nu știu, poate neputința
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mai poți nimic. Din cauza depărtării, să te simți neputincios de a schimba cât de puțin mersul evenimentului. Și impresia că orice sforțare e vană. Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupîndu-se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt sau oricâtă artă aș pune. 6 octombrie. Nu știu, poate neputința de a mă considera un altul în împrejurări și mai rele, sau poate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și la prima mână care l-ar mângâia, indiferent care, poate a CELUILALT, ar toarce din nou. Toată lascivitatea lui Ahmed nu-l împiedecă să fie la orele când e treaz bine foarte vioi. Când vrea să prindă ghemul de ață pe care eu sau Ioana îl trecem în toate chipurile pe dinaintea botului, face toate săriturile, utilizează toate șireteniile. Și ochii lui minunați, mari, profunzi, bine deschiși, cu scântei în ei! Cu ce curiozitate ne privesc uneori, urmăresc toată ocupația noastră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Un vicleșug atât de transparent ar fi putut avea efectul dorit asupra altcuiva, dar Shonyu era un om cu intuiție. Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței și un calcul politic cusut cu ață albă. — Am luat hotărârea. Într-un vis, Buddha mi-a spus să mă alătur armatei apusene, își anunță el vasalii. În aceeași zi, îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare, declarându-se aliatul său. Desigur, mințea în legătură cu apariția lui Buddha în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nori în multe privințe, eram totuși de-ajuns de lucid ca să-mi dau seama că situația nu ne permitea să ne punem ciorapi noi la prima găurică ivită în călcâi. Iar mama nu lăsa prima găurică să ia proporții: alegând ață de culoare potrivită, o înlătura prompt, restrângând-o la o abia perceptibilă dunguliță în țesătura ciorapului. După mai multe asemenea cârpeli însă, gaura începea să fie prea mare și nu se mai lăsa strânsă pur și simplu. Și aici se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și de alte personaje simandicoase, alături de care pozase la marginea terenului de călărie sau poate a hipodromului. Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iar în spatele lor, dispuse în semicerc, încă vreo zece, peretele dinaintea lor era complet acoperit de o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii din mijloc, pe un dulăpior, se afla un aparat de proiecție, Feri s-a dus ață acolo, zicându-mi să merg și eu, să mă uit, că-i incredibil, e și peliculă în aparat, și atunci m-am dus și eu acolo, între timp Feri deschisese ușa dulăpiorului și am văzut că era plin de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
examinat ruptura, și-a vârât mâna în ea, întorcând-o pe dos, a pipăit căptușeala, apoi a spus că nu-i așa grav, se poate repara în cinci minute, nu-i nevoie decât de două mâini dibace, un ac și ață, apoi mi-a dat-o înapoi, a făcut semn spre sticla de bere și mi-a spus să i-o dau, c-a mai rămas ceva pe fundul ei, ceea ce-i mare noroc, ar fi păcat să se risipească. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
capul spre masa de bucătărie cu trei picioare, a scos de sub ea un taburet, a așteptat să mă așez, apoi s-a așezat și el în fața mea. A scormonit puțin în sertarul mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a spus să-i dau haina, să facem și ceva de trebuință, a rupt cu dinții un fir de ață, l-a umezit cu limba la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a spus să-i dau haina, să facem și ceva de trebuință, a rupt cu dinții un fir de ață, l-a umezit cu limba la un capăt, l-a băgat în ac, apoi, cu mișcări repezi și cusături mărunte, a început să-mi coasă haina. I se vedea pe față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele de pe obraz păreau și mai adânci, sprâncenele-i groase, de culoarea laptelui, erau ciufulite, lucra aplecat peste haină, mâna i se mișca foarte repede, era o liniște de auzeam foșnetul aței printre degete, păsările stăteau nemișcate, de parcă nici n-ar fi fost acolo, și atunci l-am întrebat unde a învățat să coase atât de frumos. Csákány mi-a spus că pe vremuri, e mult de-atunci, ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a zis să nu-mi pară rău, a fost o poveste minunată, după care mi-a dat haina înapoi, spunându-mi să mă uit la ea că nu se mai vede nici urmă de ruptură. A pus la loc ața în sertar, apoi și-a ridicat un deget, spunându-mi în șoaptă să fiu atent, liniște, liniște, și am văzut că și el e foarte atent, într-atât că-și ține respirația, mi-am ținut-o și eu, și în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]