13,876 matches
-
Cris, nu fac caz de proasta ta reputație de crai care nu dorește o relație cu o fată decât dacă are ceva de obținut de la ea. Când scopul este îndeplinit, persoana respectivă nu mai prezintă niciun interes pentru tine și abandonezi relația fără niciun regret. - Cine mi-a făcut un asemenea C.V.? Sora mea? - Nici cum. Andreea este cea care îți apără imaginea ta imaculată. Nu uita că nu este nicio problemă dacă urmăm cursurilor unor facultăți diferite. Când este vorba
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
așa de sumbru sunt zugrăvit în fața voastră, a fetelor? - Nu neapărat numai în fața noastră. După cum observ toate acestea nu prea te afectează. Mereu ești într-un continuu atac. Mai faci scurte pauze când victima nu mai prezintă interes și o abandonezi, apoi începi pregătirea unui nou atac. Așa dorești să procedezi și cu mine, dragul meu Cristian? În programul tău de devorator de femei tinere și naive sunt următoarea ta victimă? - Ce te face să crezi aceasta? - Interesul tău subit pentru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
desfaceri și desfătări, iar taina lumii să se-adune într-un fir de iarbă, v-ați destăinuit cu o mare noblețe și simplitate (valori spirituale ce vă caracterizează). Ne-am preumblat pe linii de orizont și frontiere împlinite, eludând pierderile, abandonând în stingere și uitare dureri și înfrângeri. Supraviețuitor în neliniști, fruntea dumneavoastră încă visătoare spre cer... și doar toaca bisericii din apropiere, cu sunetu-i imperturbabil ce-și trage seva din rostirile liturgice, cutreiera văzduhul în același ritm ce tinde către
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
judecata de apoi, ne fac să râdem sau să fim triști, lasă să adie boarea efemerului, pe fondul unei intuiții care nu ne mai dă pace. Descumpănit, privitorul oscilează ades între lacrimi și veselie, pentru a depune armele în final, abandonându-se frecvent unui râs nervos, care pare să pună stăpânire pe el, obsedant, irezistibil. Nu ajunge o săptămână pentru a le vizita pe toate, ca să le înțelegi îndeajuns tâlcul ascuns. Gândul că rodul muncii de un an al artiștilor de-
LAS FALLAS DE VALENCIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349155_a_350484]
-
2015 Toate Articolele Autorului După ce Nona, grăbită să își conducă musafirii, m-a lăsat singură, m-am apropiat de bibliotecă și am ales la întâmplare, o carte de versuri. Gândind că lectura îmi va dărui pacea mult râvnită, m-am abandonat ei. În van însă, căci șuvoiul gândurilor mele zbuciumate nu se liniștea. În popasul acela de fine și fragile rime, o flacără tremurătoare aducea la suprafață întrebări, îndoieli și spaime ce îmbrăcau nuanțele unei depline nefericiri. „Hai să uităm cum
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
fost uimită să te întâlnească în fața blocului, la ora aia imposibilă. Cine, în afară de Nona, ar fi putut să o lămurească de ce ai plecat de lângă Fred? Totuși, la drept vorbind, nimeni nu s-a mirat când a auzit că l-ai abandonat pe Fred. Și el te-a lăsat să îl aștepți aseară, la Universitate. Eu chiar i-am istorisit cum am ajuns să facem cunoștință. Apropos, Fred a zis ceva de niște sandale pe care le cauți. Oricum, îți spune el
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
datorită climatului din biserică unde merg, împotriva femeii, îmi pierdusem elanul pe care îl aveam, rămăsesem fără aripi. Biserică noastră predică mult împotriva drepturilor femeii și din această cauză am avut multe lovituri, dar scumpul meu Isus nu m-a abandonat. Toate aceste momente petrecute cu voi în locul acesta au rămas în inima mea. Daniela Ilascu Sunt profund impresionată de felul în care a fost organizată aceasta conferinta și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a făcut acest cadou. Trec printr-
CONFERINTA NATIONALA DE FEMEI 23 – 27 IUNIE 2009 de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348654_a_349983]
-
ar fi izbucnit zbârnăitul ceasului deșteptător, așezat pe jos, înadins aproape de pat. Ceasul le vestea că e ora sculării, că e târziu. S-au repezit la baie și înghesuiți sub același duș, au lăsat apa caldă să curgă peste ei, abandonați în răsfăț. Apă caldă, minune de mult uitată! De atâta fericire, și-au apropiat buzele țuguiate, și au rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit, lăsând apa caldă să-i mângâie. Dar timpul nu le îngăduia să se zbenguie prea mult
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
cu îngerii care nu le-au găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat; abandonându-se orelor, alteori și-au ronțăit clipele, au fremătat cu ochii pironiți spre abisul din jur. De-ar fi înțeles, din liniștea depărtărilor desculțe, că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile, fără a uita să trăiască frumos prezentul
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
întâmpla în jurul ei, după dispariția bătrânului. Uneori, când nu mai rezista durerii, o întreba: - Mamă, mi-e dor de tata de mi se sfâșie sufletul. Îl caut peste tot, dar nu-l găsesc nicăieri. Unde este, mamă, de ne-a abandonat tocmai acum când aveam nevoie de el? - Unde să fie, mamă? A plecat la noua lui casă și mă așteaptă să merg să-l îngrijesc, să-i spăl cămășile, să-i fac de mâncare atunci când vine obosit de la muncile câmpului
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât. Mă abandonasem fericită, vibrând sensibil, lăsându-mă legănată de rotunjimile trupului său până în vârful degetelor și până în adâncul sufletului meu confuz. S-a întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria și unde sufletul
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
Beit - Ania sau Beit - Hanania (Casa lui Hanani, în ebraică). Lazarion - ul, suportând invazia persană din anul 614, a continuat să existe aproape fără nici o schimabare până în sec. al XII - lea. În sec. al XIII - lea a fost părăsit și abandonat. Dar trei sute de ani mai târziu, pe ruinele lui, musulmanii au construit o moschee, în interiorul căreia se află mormântul lui Lazăr - prietenul Domnului. Potrivit tradiției, mănăstirea de călugărițe greco - ortodoxe, situată în partea de est a satului, a fost construită
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
neputință să interpreteze singur toate rolurile se apelează la figuranți) VITTORIO II: Poate n-ai strigat destul de tare ca să te audă! VITTORIO III: Indubitabil mă duc la eșafod! VITTORIO IV: Pe mine cui mă lași? N-auzi!... VITTORIO V: Mă abandonez mării... VITTORIO VI: Că tot veni vorba de mare; ai observat ce neagră e? VIITORIO VII: Într-adevăr! Ca smoala! VITTORIO VIII: Pare-mi-se c-am zărit ceva! VITTORIO IX: Pe o platformă așa întunecată că nu iți poți
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
verzuie. Veni spre Andrada instalată deja în unicul fotoliu din cameră, ținând paharul cu suc rece în mână din care sorbea încet și cu plăcere, savurându-i gustul reconfortant și delicios. Deea se așeză pe marginea fotoliului lângă Andrada, care abandonă paharul pe noptiera din apropiere, spunându-i: - Sunt la audiție privată, draga mea poetă, glumi ea. Ce? Avem secrete? Am observat că ai deschis ușița cu o cheie ce o porți cu tine. - Da, aici ascund ce nu trebuie să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
pasional. Această scenă a produs o stare excitantă în întregul său organism care tânjea la vârsta ei tânără după momentele intime de care s-a ferit din teama complicațiilor ce ar fi urmat. Se apropie de Cristian și se lăsă abandonată în brațele lui versate, iar buzele flămânde mușcau ușor din cele ale partenerului de plimbare. Uitase orice vigilență, orice precauție. Când mâinile lui neastâmpărate îi cuprinseră plinătatea sânilor frământându-i, gemând de plăcere se smulse îndepărtându-se brusc de el
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
licean am dedicat și eu câteva versuri iubitei virtuale. - Măi, măi, ca să vezi, i-auzi noutate, Cristian romanticul! Cristian devoratorul de inimi scrie poezie. Cine s-ar putea gândi la așa ceva? Sau ai scris când erai copilaș și acum ai abandonat? - Am scris, acum am alte preocupări mai importante. - Acelea de a distruge inimi? De a seduce și de a abandona după aceea victima căzută în plasa ta de păianjen? - Andrada, aici am venit să ne simțim bine, să petrecemo după
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
de inimi scrie poezie. Cine s-ar putea gândi la așa ceva? Sau ai scris când erai copilaș și acum ai abandonat? - Am scris, acum am alte preocupări mai importante. - Acelea de a distruge inimi? De a seduce și de a abandona după aceea victima căzută în plasa ta de păianjen? - Andrada, aici am venit să ne simțim bine, să petrecemo după amiază plăcută într-un cadru natural mirific. De ce trebuie să strici tu totul prin sarcasmul tău, când am început așa
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
dragoste să o întâlnescă cât mai curând, dar să fie o dragoste sinceră și plină de puritate sufletească. Cristian a profitat din nou de deruta fetei și a copleșit-o cu sărutări pătimașe. De data aceasta ea s-a lăsat abandonată în brațele sale de acum pricepute în ale dragostei. Mângâierile și sărutările lui au înfierbântat trupul fetei neexperimentat în tainele amorului. Răspundea la sărutări totuși cu reținere ținându-l strâns la pieptul ei, în timp ce mâinile lui dibace, au început căutările
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
viața ei. Din puținele intimități avute în pădure a remarcat că tocmai aici era vulnerabilitatea cea mai mare a fetei. Dacă reușea să-i capete încrederea și putea avea acces la corpul ei fără rezerve, disponibilitatea Andradei de a se abandona era în avantajul intențiilor sale diabolice. În el nu era nimic sacru. Era doar demonul care îl împingea de la spate. Cu sânge rece și fără nicio remușcare, singurul său scop acum era seducerea fetei public, pentru a-și întări și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
gălăgioase ca două vrăbiuțe gureșe. - Cine ne prindee... strigau ele vesele rupând-o la fugă. Tinerii după masa servită la Căprioara nu prea aveau chef de alergat după fete. Văzând că nu are niciun ecou chemarea lor la hârjoneală, au abandonat ideea mergând liniștite braț la braț în fața lor. - Deea, să știi că te-am văzut ce făceai în pădure cu Robert, își abordă Andrada prietena în șoaptă. - Ce făceam, Dadi? - Te sărutai cu patimă și te lăsai dezmierdată de mâinile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
de natură superioară, divină, nepieritor. Poetul crede în forța cuvântului, în prima lui rostire netrunchiată, dar în același timp, derutante, ademenitoare și încărcate de beznă i se par drumurile care duc către un infim adevăr, „niciodată satisfăcător, niciodată posibil de abandonat”.Tocmai aceste obstacole îl fac, de multe ori, să audă pustiul cum urlă în nopțile de nesomn, întrebându-se ( retoric) „de ce nu pot pătrunde nebănuiri celeste?”. Versurile ce urmează sunt revelatorii în acest sens: .Urlă pustiu-n mine,îl plimb
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
fi creat atâta diversitate și frumusețe ( pare a se întreba acesta) ca mai apoi, să se retragă, fără să-i mai pese de ceea ce se întâmplă cu Marea Lucrare? Bucuriile trecătoare ale vieții îi induc o stare de angoasă, acesta abandonându-se în voia tumultului interior, acolo unde cernerea clipelor îi amintește că materia este perisabilă și supusă dispariției, toate stările fiind trecute prin filtrul raționalității, sensibilității și conștiinței reflexive. Tocmai această conștiință a dispariției, a morții îl determină să spună
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
memoria înfiorată. “cade clipa în nemărginiri să moară”... reflectă condiția limitată a eului; un finit măsurabil “clipa” - în fața infinitului ( nemărginirea).Alensis De Nobilis are conștiința fragilității lucrurilor, dispariției pe care o contemplă cu o seninătate tragică.De multe ori, își abandonează conștiința profană pentru a retrăi destinul veșnicei reîntoarceri.Nu poate să nu fie remarcat faptul, că poezia crește dintr-un plâns tainic - răspândit în “noapte de-nceput de lume”. Inteligența, talentul și luciditatea se armonizează, dar de multe ori își
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CURRICULUM VITAE Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului Ha ha! Pe față am zâmbete superioare, am camere-ntregi ornate cu lacrimi, sentimente abandonate de tinere, apoi refăcute, vopsite, coafate-n cosițe scumpe pierdute de zâne... am păcălit cete de îngeri cu unghiere străine, din unghiile lor am făcut amulete fine. Ha ha! Privește-mi zâmbetul! Multe slugi mute în expediții secrete pentru o
CURRICULUM VITAE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349414_a_350743]
-
Mânuțele mele firave au înghețat de roua rece. Am început să dârdâi, să bâzâi. Mama, ce era să facă? Cum să plecăm? De abia am venit! Când a văzut că nu-i de joacă cu frigul și cu roua, am abandonat culesul, pentru a doua zi. Ne-am dus din nou la stână. Aici nu era loc de dormit în odaia de la stână. De abia ne-au primit să dormim în pod, în fân. Hainele încă îmi erau ude de rouă
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]