5,899 matches
-
aplice decretele lui Teodosie împotriva cultului arborilor. Cu acea ocazie se mărginise să răspundă: „În ochii Domnului este oare mai puțin nelegiuit cel care adoră o creatură a sa ori cel care se închină monedelor plăsmuite de către om?“. Nu se abătea, firește, de la convingerile sale, și bonomia lui era rodul minții sale treze. Plecând de departe, de foarte departe, evangheliza fără să creeze discordii. Secretul lui consta în a considera arianismul o primă treaptă a scării care duce spre adevăr, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu știu câta oară pelerinajul meu, dar pentru prima oară mă simțeam obosit, sătul de sânge, război, intrigi, drumuri și ploi care te pătrundeau până la piele. Drumul cel mai scurt era de fapt impracticabil, așa că am fost siliți să ne abatem pe trasee alternative, nici ele la îndemâna oricui. Dacă escorta mea n-ar fi fost destul de mare, doisprezece oameni dați mie de Rotari și tot atâția impuși de Rodoald, cu greu aș fi scăpat cu viață. Am fost de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tuturor și s-a decis că magistrul Stiliano, dacă dorea, putea să locuiască după cum îi era voia în oraș. Am poposit la Grado zece zile, după care am pornit spre Bobbio. De mai multe ori am fost tentat să mă abat din drum și să urc din nou spre Pavia, dar parcă simțeam cum duhul lui Garibaldo mă împingea înainte, silindu-mă să urmez acea cale greu accesibilă. În cele din urmă, am văzut de departe vârful muntelui ce poartă numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asta i se trăgea de la lungile posturi. Ochii îi erau neclintiți precum pietrele, și totuși blânzi. Mi-am spus și eu numele, la care a holbat ochii la mine, năucit pur și simplu. - Cărui fapt se datorează această uimire, părinte abate? Atunci și-a dus mâna la scapular, a scos afară un mic pergament de proastă calitate, tare și scârțâitor, și mi l-a întins. Iată ce-am citit: „Va veni la voi, frații mei întru Hristos, un om pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mai ascundă. Dar de ce? Această negare neașteptată era oare un avertisment? Era un simptom al disprețului lui? Al urii sale implacabile? Al răzbunării? Al abandonului? Elio asistase de zeci de ori la episoade similare, văzuse mânie, răzbunare și abandon abătându-se asupra vreunui nefericit, care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia sa nu le schimba cu nimic destinul. Niciodată Elio nu și-ar fi imaginat că furia, răzbunarea și abandonul ar fi putut să se abată asupra lui. Nu făcuse niciodată vreo acțiune, nu spusese niciodată un cuvânt care să poată fi interpretat În sens negativ. Își cântărea adjectivele pe care le folosea În interviuri și nu se lăsase niciodată prins În cursă de șmecheria vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai voise să se despartă nici după ce crescuse. Ore În șir, roiuri de stele străluceau pe tavanul alb, răsărind și apunând la nesfârșit. Ani de zile, Camilla adormise urmându-le traiectoriile luminoase. Dar În noaptea asta nici măcar stelele nu-i abătură gândurile. Începu iar. Și nu poți să-l suni acum? Nu, mititico, e aproape miezul nopții. Dar tu ești șeful. — Nici măcar șeful nu poate telefona cuiva În miez de noapte. Dacă insiști, Îl voi suna mâine. — Și Îl dai afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai lui Iscru plecați în lume: mureau tineri, înainte de a apuca să lase în urma lor copii. Pe cel mai mic dintre băieții lui Ion îl chema Gică, iar Zogru l-a cunoscut bine. Era alarmat de morțile năprasnice care se abătuseră asupra neamului lui Iscru și se simțea dator să-i apere, ca martor al rostogolirii lor prin lume. De aceea, prin 1938 a început să stea în preajma lui Gică, ajuns căpitan și pregătit să intre în luptă pentru țara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în noaptea următoare, și în fiecare noapte după aceea, de fapt, se ținea non-stop după el, de parcă s-ar fi aflat în misiune. Viața lui Achile nu era cine știe ce, se scula pe la prânz, cobora în Sărindar, stătea cât stătea, se abătea puțin pe la Capșa și, cum dădea seara, colinda grădinile. Nu era nimic special, în afară de nopțile în care se furișa tiptil, întotdeauna în noaptea de joi spre vineri. După ce l-a pierdut în două rânduri, Zogru l-a așteptat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator Urucu Felicia-Daniela Viața Prețuiește-ți viața Cât mai ai putere Și nu lăsa spre tine Să se abată durere! Te-neci în gânduri tot mereu, O, lasă-ți inima pustie Ești doar un om, Nu o jucărie. Viața e ca o țigară, Care arde pic cu pic Și arzând așa întruna Se preface în nimic. Prietena mea O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu mă mai surprindea cu nimic și, totuși, cum stăteam la umbra unui bătrân cireș, un fior mi-a străpuns sufletul, iar în acel moment frumusețea „celui dintâi vis al anului” mi-a cuprins trupul. Un ger cumplit s-a abătut asupra inimii mele, gândurile mi-au ruginit la poalele arborelui, în suflet mi-a înflorit bucuria, iar căldura mi-a topit teama și astfel clipa s-a transformat în oră, ora în zi, ziua în săptămână, săptămâna în lună, luna
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pregătească darurile pe care tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum iată era prins în capcană și se afurisea că-și pierduse atâta timp cu gândul la demoni și îngeri care-l abătuseră de la treburile lui. Corturile noastre erau expuse și nici nu aveam pe unde să fugim pentru că fluviul ne bloca drumul înapoi. Dar Iacob nu lăsa să se vadă nimic din toate aceste gânduri față de nepotul său. L-a cinstit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu că eu mă aflu în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Deja pe atunci ieșisem de multe ori la diverse nașteri, și totuși mă temeam de această excursie în lumea mare. Meryt știa că îmi era teamă și mă ținea de mână când am ieșit din grădină, trăncănind întruna ca să-mi abată atenția de la propria frică. Mă țineam de ea ca un copil care nu vrea să se piardă de mama lui, dar după un timp am găsit curajul de a mă uita la priveliștea aglomeratului port al Tebei. Până la strânsul recoltei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
strîmbă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Fersen se Întinse, ridicîndu-se de pe scaun, și Își luă haina. Mai luă și cele două cărți ale lui Ryan, descifrînd titlurile: Monumentul Răstignirii de la Carridwen și Pietrele care glăsuiesc. Măcar astea nu-i vor abate atenția de la anchetă. Înainte de a ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar făcu mutre. - Credeam că vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că atîrnă acum o tonă În buzunarul ei. Și dacă Nicolas, căruia femeia aceea Îi luase mințile, făcuse cu adevărat o prostie? Alungă ideea, mult prea odioasă, și se duse să-l vadă pe Loïc la jandarmerie. Fratele ei era abătut. Concentrat asupra durerii sale. Și asupra remușcării de a se fi purtat ca o brută cu fiul lui. - N-aș suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de care se simți În stare: descoperirea trupurilor lui Nicolas și Chantal, foile de hîrtie acum decriptate, omorurile făptuite de Yvonne asupra copiilor ei, care erau anormali... Ușor, cu blîndețe, o atrase pe terenul anchetei pentru a Încerca să-i abată atenția de la durerea ei. Marie Își ridică brusc fața spre el. - Dar atunci... barca furată, busola, anexa găsită la Morgat? Cine a putut fi atît de monstruos Încît să vrea să se creadă că Nicolas era Încă În viață? Încolțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca lovit de streche În portul din Lands’en. Vorbea la telefon cu Morineau care Îl Înștiința, de la far, unde se găsea, că ușa cedase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dezvoltate, la copil și adolescent. Mai târziu, apare mila, sau identificarea cu suferința celuilalt; această milă este rapid codificată sub forma legii morale. În internatul liceului din Meaux, Jean Cohen reprezenta legea morală, și nu avea nici o intenție să se abată de la ea. Cohen considera că felul În care naziștii utilizaseră gândirea lui Nietzsche nu a fost abuziv: respingând compasiunea, situându-se dincolo de legea morală, instituind dorința și domnia dorinței, gândirea lui Nietzsche, credea el, ducea În chip natural la nazism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală. Când ridic privirea, Eddie și Trish se uită la mine cu ochii cât farfuria. Sau... cam așa ceva. Râd ca să le abat atenția. Am zis și eu la întâmplare. Și... mai aveți și alte bijuterii pentru noroc ? Nici unul dintre ei nu mă bagă în seamă. Privirea lui Eddie e fixată asupra hârtiei din mâna lui. Ridică ochii încet, și-și mișcă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-am vrut să zic că... eu doar... — Du-te și fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, cînd Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătînd din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba cîteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca pe un brad retezat. - Și vezi de blestematul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele nu mai izbutea să apună și, cu toate că nu se zărea nici o urmă a trecerii noastre, Scept continua să-și conducă vânătorii drept Înainte, fără să se abată nici Într-o parte nici În cealaltă, de parcă tot timpul ar fi știut ce cale luase Krog. Într-o bună zi, cam pe când Începuseră să se crape ghețurile, Scept poruncise să se facă un popas mai lung. Îl chemase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
același fel În care laptele vieții țâșnește din om la Împreunare. - Sunt, Eklu, de la Lacuri, și am să-ți frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]