3,115 matches
-
Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă privirii exterioare se dă vederii interioare, iatacul lăuntric, a cărui imagine e pusă în abis, închisă în adâncul viziunii. Și atunci tot ceea ce se reflectă în sticla paharului nu mai e lumea a cărei lumină trece prin fereastră pentru a se opri în oglinda care îi întoarce imaginea, ci parcursul oblic, imaginea secundă răsfrântă în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu o indistincție ori o confuzie de planuri ne întâmpină, nu amestecul tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul ce înfășoară întregul posibil; înălțarea de aici e putința slăvirii, a unui poate ce desfășoară claritatea, seninătatea, pacea 6: Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă,/ Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
semne/ cele văzute"39. Și atunci ce se dă vederii este imaginea care în sine nu e începutul, dar în care - cu care - totul începe să se vadă, chip al sufletului profilat pe chipul altui cer, pe fundalul pus în abis, al luminii nevăzute, precum "pleoapele sub pleoape ca un cer/ într-altul"40. Înseamnă că ceea ce apare "ușor/ peste ape/ ca la-nceput" e semnul de prezență al unei absențe, imaginea văzută de la distanță, posibilă doar în și ca distanță
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
piardă caratele propriei personalități"22. Imaginea e doar filtrul, ecranul transparent pe care se proiectează chipul invizibilului, nu un intermediar sensibil și vizibil, căci nu ea dă ceva de văzut, ci deschide drumul spre model, creează perspectiva unei puneri în abis în care vederea se adâncește pierzându-se, se lasă dăruită de semnul cu care este marcată 23. A vedea în icoană ceea ce se dă pe față străbătând imaginea pentru a ieși la supra-față înseamnă "a te solidariza cu începutul, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e totul, pururi neajuns": "Drumul îndărăt", " Calea Focului spre cenușile mume./ Drumul înapoi"52. Nevăzutul este departele dinapoia vederii, calea întoarsă în originar, resorbită în izvorul din care tot văzutul începe să ființeze. "Totul curge-ntr-acolo": "Curge muntele și abisul, steaua curge către/ Stingerea sa, curge amurgul și viforul,/ Curg ploile spre semințele lor: norul/ Curge spre neființă, vine marea spre țărm"53. Vederea trebuie să se întoarcă spre sine, să coboare în adâncul nevederii pentru a putea lua totul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin ochii altuia posibil, prin vederea matutinală a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidirii. Căci creația e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le "magnetizează": icoana desăvârșirii, Imaginea fără imagine în care înaltul și adâncul, văzduhul și abisul își corespund 58. Este calea spiritului drept, a ochiului neabătut care nu are altă perspectivă decât cea deschisă în el de imaginea însuflețirii. În sufletul gol, nimic de văzut care să fie al sufletului; sufletul nu e prezent în imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
măsoară, în extensiune, prin gradul de alteritate pe care-o manifestă între lucrurile somate să ia loc în spațiul ei ideal" (ibidem, p. 88). 29 Orfeu și tentația realului, ed. cit., p. 14. 30 Aici, "pretinsul Grund este Abgrund. Dar abisul pe care îl descoperim astfel nu e ca atare lipsă de fond, el e tâșnire a unei Hoheit", avânt nemărginit, apariție a unei înălțimi care susține totul (cf. Maurice Merleau-Ponty, Le Visible et l'Invisible, Gallimard, Paris, 1964, p. 303
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea./ Acum nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit" (Aproape Novembre, vol. Vineri, 1971, în op. cit., p. 308). 11 "Luminișul agonic" (Laude), "lumina tărâmului Necunoscut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care-l arată făcându-l în timp să fie/ și alta neagră care-l ascunde sub nevăzutul din veșnicie" (Natura, vol. Gnoza, Editura T, Iași, 2005, în Friedrich Michael, op. cit., p. 87). 85 "Vibrația inimii/ disparent diafane" (Identitate acvatică, vol. Abis, Editura Junimea, Iași, 2011, în op. cit., p. 275). 86 Vol. Ziua de dinainte, Editura Paralela 45, Pitești, 2012, p. 135. 87 "O mișcare finală văzută prin clipele sfărâmicioase -/ materie, obiecte, inerție, elan, oameni, umanitate,/ sunt doar semne pe o coală
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e-o declarație de dragoste decât o convingere oferită în dar fără a avea un fundament solid? Nu pentru că n-ar fi sinceră, ci pentru că a rămâne cantonat în convingeri înseamnă doar a avea greață de descinderea mai departe în abisul incertitudinii ecranat de ele. Și de-o parte, și de cealaltă, o pletoră de asemenea ofrande în țiplă foșnitor vorbitoare se îngrămădiră fastuos în spațiul dintre interlocutoare, îndiguind cu bunul lor gust pauperitatea extremă din care proveneau. Revărsarea lor revendică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de dispariția în insignifianță decât din neputință de altă natură. − Cred. Povestea asta cu dreptul la compasiune inspiră un șantaj emoțional sordid - aici, în Franța, mai mult ca în Olanda. Culegem roadele ideologiei anti-eroice cultivate după război. Mila e un abis căruia cei ce se lasă să cadă mai inert în el îi definesc accelerația gravitațională, creând în urma lor un primejdios efect de sucțiune. Nu cred că azi mai e recunoscut pe deplin dreptul la o sănătoasă greață purificatoare în fața slăbiciunii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în ansamblul său? se întreba. Ignorarea profunzimii, ecranarea abisului poate da o necesară încredere în lume, după cum poate și stârni neliniști claustrofobe. Deja moda modulelor funcționale din arhitectura de după război făcuse multe concesii aparenței și mobilității, iar curentele de inspirație japoneză desubstanțializaseră și ele masiv despărțiturile dintre spații, exploatând
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
există conturi, spre a nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de-adevăratelea! Pfui, bine mai e să-ți iasă pasența! Îl bântuiau încă imaginile neputinței umane înconjurate de aura splendorii artistice, așa cum îl întâmpinaseră ele în expoziția de fotografie a lui Salgado. Cât pe ce să se lase supt în abisul compasiunii dinaintea portretelor suferinței extreme, gata-gata să cadă în genunchi în fața a ceva ce, în definitiv, se găsea mult prea ubicuu în viața lui. Ce ți-e și cu arta asta! Era mult prea familiar cu subiectul pentru a se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai clar de-atât? − Exact ce spuneam eu! se amestecă și Ian. Fisurile trebuie astupate, nu lărgite cu toporul în ieșiri de salvare. Omul ar putea fi o ființă nu a depărtării, ci a proximității, căci tocmai aparența familiarului ascunde abisul de stranietate cel mai obscur, adică diferența diferențelor. Proximitatea e fântâna în care îți rupi gâtul dacă umbli cu capul în nori și ochii ațintiți la orizont, în căutare de breșe prin care să țâșnești. Când te simți străluminat de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
puteri - afară de cazul în care el ar fi reușit să-i dovedească, într-un fel oarecare, contrariul. Pe ce mizase omul ăsta când își jurase în barbă "în veci n-am să mă dau bătut"? Cum să te măsori cu abisul delăsării umane și deznădejdii, încercând să-l traversezi printr-un salt ce sfida atât de flagrant limitele rațiunii și oceanul de făpturi diminutive ce o slujeau? Era și ea printre ele, și, dacă el i-ar fi răspuns c-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iubit cu adevărat țara, străduindu-se să o ferească de un război dezastruos. A fost ambasadorul Germaniei lui Wilhelm al II-lea la Viena și la Londra. A scris lucrările memorialistice Misiunea mea la Londra 1912-1914 (1916) și Drumul spre abis (1927).democrată sau Karl Max Lichnowsky, Ma Mission à Londres (Édition Atar, Geneva, 1918) (c) 2012 Editura Institutul European Iași pentru prezenta ediție în limba română INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 43, cod 700469, O.P.1
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și nouă luni. Gândurile, eforturile și strădaniile sale au fost cu fidelitate reproduse atât în paginile acestei lucrări memorialistice de mici dimensiuni, cât și în lucrarea autobiografică extinsă, publicată la Dresda în anul 1927 și intitulată sugestiv Pe drumul spre abis (Auf dem Wege zum Abgrund). Andrei Alexandru CĂPUȘAN * În momentul numirii sale în funcția de ambasador la Londra, prințul Karl Max Lichnowsky avea funcția oficială de consilier privat, Wirklicher Geheimrat (n. tr.). * Prințul Lichnowsky a fost ambasadorul Germaniei la Viena
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile dintre infirmiere, află că bărbatul ei a lăudat la radio, într-un interviu, competența doctorului Pacienza, spre marea bucurie a doctorului Sinus. Firește, asta e în avantajul afacerilor lui. Televiziunea din Tel Aviv preia imediat știrea și adaugă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu Motea, se retrase în camera lui și se trânti pe pat. Geamurile de la casa vecină îi trimiteau reflexele soarelui la apus. Ziua se mai sfârșea o dată într-o baie de sânge abstract. Apropierea nopții te aspiră uneori ca un abis, așa că încercă să se gândească la altceva. Nu ducea lipsă de subiecte de meditație. Și deodată, se lovi peste frunte: sigur că da, ea e infirmiera divorțată de care îi vorbise învățătorul! Totul se acceleră puțin mai tare în direcția
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
absentă la ceea ce se petrecea în jurul ei, Panaiota începu să fredoneze o melodie făcută din melancolie și violență. Se simțea în ea forța primitivă a unui suflet vechi, cu lipsa lui de măsură, cu furiile lui, cu fascinația lui pentru abisuri. Mesenii nu înțelegeau cuvintele cântecului și la început îl ascultaseră doar cu o ureche înduioșată de cele câteva pahare golite, pentru a uita de noapte și de vremea rea, dar, pe măsură ce patima creștea, prevestind catastrofa, o teroare necunoscută puse stăpânire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
uita de noapte și de vremea rea, dar, pe măsură ce patima creștea, prevestind catastrofa, o teroare necunoscută puse stăpânire pe sufletele lor, îndreptate până atunci spre lumina liniștitoare a virtuților domestice. Cântecul îi purta irezistibil și parcă împotriva voinței lor peste abisuri inimaginabile, în centrul intolerabilului, lăsându-le drept unică alinare repausul în tristețe, pe care anticii îl numeau catharsis. Cretanei îi era dor de țara ei: se molipsiseră toți, cu deosebirea că pe ei i-a apucat dorul după o țară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șopoteau și râdeau în spatele vreunei coloane sau al unui pupitru. Și după cum știe oricine, într-un internat, partea cea mai bună a duminicii este dimineața. După-amiază, sărbătoarea își începe deja coborâșul, iar seara se prăbușește de-a dreptul în fundul unui abis de melancolie. Dar cele două prietene, care se întorceau mulțumite și chiar nerăbdătoare să se reîntâlnească după escapada lor "în oraș", își petreceau serile de duminică făcându-și temele pe care le lăsau anume pentru ultima clipă. Munca laolaltă, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Constantin, fratele meu... Tu, care îmi cunoști fondul gândirii, păstrează amintirea tânărului bărbat naiv care eram la Bugaz..." Urmau câteva scrisori unde nu mai aducea vorba de Nel. Locotenentul își exprima aici dorința ca ea să nu ajungă să cunoască abisurile de oroare în care poate coborî omenirea. E mai bine să-și păstreze, spunea el în marea lui disperare, câteva iluzii despre oameni... Ultima scrisoare, foarte scurtă, fusese expediată în noiembrie 1942, anul Stalingradului. Visătoarea e tot amețită și istovită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]