6,323 matches
-
fără să știe sau fără să țină cont de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nu-și face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, s-ar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
În consecință, relația gândirii cu principiul noncontradicției LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 61 48. 49. poate fi văzută altfel, ca un loc simptomatic, o probă aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai ales, de ce anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele consecințe și, mai ales, de ce anume le socotim noi astfel, în ce fel delimităm între cele absurde și cele rezonabile. Nu cumva în această privință - și de multă vreme - destule sunt luate ca de la sine înțelese? Nu ne livrăm cumva cu inconștiență unor idei profund discutabile? Ce anume ne asigură că un singur punct de vedere, precum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorba de fapte contingente. Oferă câteva exemple în acest sens. „Este posibil ca această haină să se rupă și totuși să nu se rupă, ci să fie mai întâi purtată.“ Necesară, în acest caz, ar 62 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE putea să apară doar alternativa ca atare (haina să se rupă sau să nu se rupă) și nicidecum un singur corn al ei. „Este necesar ca o luptă navală sau să aibă loc sau să nu aibă loc mâine, dar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acestea, nu e necesar să interpretăm vorbele cuiva chiar în sensul literal în care le-a exprimat“ (Metafizica, 1005 b). Nu ar trebui, așadar, să citim literal un astfel de enunț. Lectura literală te lasă cu impresia unei afirmații complet absurde, în sensul comun al cuvântului. Doxograful de mai târziu confirmă această impresie, vorbind despre „bezna fără un licăr“ în care te pot arunca spusele cuiva ca Heraclit din Efes. Firește, sunt puncte de vedere distincte, unul vor bind ca metafizician
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printr-un procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel, în primă instanță, „tuturor li se pare un lucru straniu ca să existe ceva care nu se poate măsura nici cu cea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor atemporale. Astfel de nonsensuri urmează a fi supuse discuției și respinse pe cale logică. Pe de altă parte, logica obișnuită, acceptabilă în cazul celor temporale, își descoperă limitele când în atenție sunt cele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
divinitatea asemeni binelui dezirabil în absolut. Este singurul ce poate fi iubit necondiționat și pentru sine însuși. Tocmai acesta „imprimă [întregii lumi] o mișcare în același fel în care ceea ce este iubit pune în mișcare 66 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 54. pe cel care iubește“ (1072 b). Ca act pur, ce survine din sine și pentru sine, constituie sursa originară și inepuizabilă a celor existente. Iar privirea orientată către aceasta își modifică profund sensul, devine viziune sau contemplație (theoría), o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Numai că tocmai aici survine marea surpriză. Află deodată, după ce înțelege cu ce se ocupă cei care se socotesc filozofi, că nimic mai absurd nu se mai poate spune. Superlativul absurdității este deja atins - de 68 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 55. multă vreme și nu o singură dată. Este deja formulat de cei precum Pitagora și Platon, Zenon stoicul și alți filozofi, ca să reiau câteva nume invocate de Cicero. Absurditatea la superlativ reprezintă deja un domeniu bine câștigat al filozofilor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la nuanțe, nu și ar fi permis să afirme chiar așa ceva. Din lectura paginilor sale îți dai seama că e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
e vorba și de o altă semnificație a termenului. Unele dintre afirmațiile filozofilor sunt, într adevăr, prostești, inepte, fără sens. Sunt absurde în accepțiunea vulgară a termenului. Altele însă, mai ales în cazul celor care au dat de gândit, sunt absurde în altă accepțiune. Ele îți apar mai curând incomprehensibile, stranii. Cred că acesta este termenul potrivit: „stranii“. Par să apar țină unei alte lumi, străină cu totul celei din care vorbim în viața de toate zilele. Însă de ce anume sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re zervat în privința divinației („somnul însuși nu înseamnă altceva decât strângerea și într-un fel căderea și pieirea sufletu 70 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 57. lui“). Surprins cu totul în fața acestor atitudini opuse, Cicero nu mai știe ce să creadă. Își dă seama însă, după cum afirmă imediat, că nu s ar putea spune ceva mai absurd. Nu contestă acestor vechi doctrine orice putere de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
risipi în timp puterea naturală a unui loc și mai ales cea divină? Cei care spun așa ceva sunt de neînțeles. „Nu știu însă cum se face că acești filozofi superstițioși și aproape fanatici preferă orice decât să nu mai fie absurzi (ineptos).“ Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se întâmplă la un spectacol de circ. Se află aici o variantă extinsă și vulgară a celor care se numesc absurde. Față de această variantă, există o alta doctă, cu aparențe savante. Căci atras de unele doctrine în vogă, omul caută săși justifice rațional credințele sale excen trice. Caută să le ofere o anume legitimitate, încât uzează de explicații dintre cele mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și celelalte. Cum s-ar putea deosebi între ele? Dar între interpretările de încredere și cele false? Cine ar putea să te asigure de prezența celor dintâi și să te ferească de cele din urmă? 72 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Este simptomatic felul în care Cicero pune la îndoială o altă supoziție, ce privește însăși natura visului. Susținută de unii învățați, ea constă în credința că aparițiile din vis reprezintă imagini sau dubluri ale făpturilor reale. „El [Democrit] e de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deja o abatere serioasă față de episodul grec. Ce aș remarca în acest loc? Încrezător în modul de „argumen tare rațională“ (II, 11), ce ajunge a se vedea just prin el însuși, acest homo novus constată extravaganța doar în altă parte. Absurde îi apar doar credințele altora, ale celor de altădată sau de altundeva. Iar ironia pe care o exersează devine slabă. Nu are cum să accepte, cu bună dispoziție, că spusele absurde pot fi aflate din gura oricui. Sau că, uneori
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest homo novus constată extravaganța doar în altă parte. Absurde îi apar doar credințele altora, ale celor de altădată sau de altundeva. Iar ironia pe care o exersează devine slabă. Nu are cum să accepte, cu bună dispoziție, că spusele absurde pot fi aflate din gura oricui. Sau că, uneori, pot să cunoască și o altă versiune, la un nivel mai greu accesibil, aporetic sau paradoxal. Însă observă bine altceva, un fapt ce ține de dramaturgia vieții comune, cotidiene. Anume, unele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vedenii apar ca un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult cu cât nimic altceva nu afli mai confuz și mai monstruos. „Nu se poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a fost el însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Într-adevăr, nimic atât de ciudat încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, într-o secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însuși un om cu destule vise - în ambele accepțiuni ale cuvântului - și cu vocație filozofică. Într-adevăr, nimic atât de ciudat încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, într-o secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
încât să nu fi fost spus până acum de unul dintre filozofii de seamă. 10. Oameni absurzi și idei absurde (Kant) Este un lucru neașteptat să vezi că Immanuel Kant vorbește senin și calm despre posibilitatea de a întâlni oameni absurzi. O face chiar în paginile Logicii sale, într-o secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
erorii departe de sine, sub forma unei aparențe care l-a înșelat. Convins de așa ceva, „nu va admite că s a înșelat fără o anumită aparență de adevăr“. Să acceptăm că este totuși rezonabil așa 76 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 60. ceva, însă ce atitudini sunt posibile în fața celor absurde? „O eroare în care aparența este evidentă și pentru intelectul comun (sensus communis) se numește absurditate. Reproșul ab surdității este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat, în special prin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a înșelat. Convins de așa ceva, „nu va admite că s a înșelat fără o anumită aparență de adevăr“. Să acceptăm că este totuși rezonabil așa 76 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 60. ceva, însă ce atitudini sunt posibile în fața celor absurde? „O eroare în care aparența este evidentă și pentru intelectul comun (sensus communis) se numește absurditate. Reproșul ab surdității este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat, în special prin respingerea erorilor.“ Absurditatea unui enunț devine evidentă pentru simțul comun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
-i spui verde în față că nu a înțeles cum se cuvine sau nu s-a exprimat corect logic. Mai potrivit ar fi să începi „prin ai face evidentă această aparență“. A reproșa cuiva faptul că a comis o judecată absurdă „este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat“. Dacă se convinge singur de eroa rea săvârșită, cel cu care discuți este rezonabil. „Dacă persistă, atunci este desigur un om absurd; iar în această situație nu mai este nimic de făcut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cel cu care discuți este rezonabil. „Dacă persistă, atunci este desigur un om absurd; iar în această situație nu mai este nimic de făcut. El a devenit prin aceasta incapabil și nedemn de alte corectări și respingeri. Căci unei persoane absurde nu i se poate demonstra propriuzis nimic, orice argument ar fi zadarnic.“ Se poate demonstra ceva doar celui care, cu ajutorul inteligenței sale, va ține cont de sensul și puterea unei demonstrații. Nu însă și omului absurd, pentru care „dez văluirea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]