11,260 matches
-
fel de port minunat în care s-ar fi putut întâlni nu numai oameni dornici să scape de o opresiune sau alta, dar și cele mai noi invenții ale începutului de secol, pulsul puternic al progresului: vapoare mânate de forța aburului, trenuri, șine de fier, macarale puternice... Mariam se așeză lângă domnița Ecaterina. Asculta povestea unor încurcături dintr-un proces mai vechi, dar era atentă la cei doi. Îi privea ca și cum ar fi privit un tablou în curs de realizare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre transformările apei, despre trecerea ei insidioasă din starea lichidă în cea solidă. „N-ai de ce să te temi. Ai încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum Iisus.” Furtuna continua să bântuie câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar și furia plină de ură pentru întreaga specie canină din privirile stăpânului său. PAGINĂ NOUĂ 23 În ultimul timp, prințul primise tot felul de informații, dar încă nu putea să spună cu certitudine dacă femeia zărită de el prin aburii băii undeva, în cuprinsul acelei case, avea vreo legătură cu femeia voalată care ieșea uneori, aproape de miezul nopții, din casa pictorului, ca să intre apoi în pavilionul din spatele consulatului francez, sau cu Marioritza. Omul lui Babic susținea că Marioritza locuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vă corectez. Marioritza ar fi putut fi iubita mea. Sau, și mai exact: iubita mea s-ar fi putut numi Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși, ceea ce văzuse în locuința acestuia nu fusese o iluzie. Trupul acela gol întrezărit prin aburii băii... Graba jenată cu care Dante Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul abandonată atunci, ca și cum nu mai era pe deplin conștientă de ceea ce i se întâmpla... Ezitările și unda inexplicabilă de tristețe surprinsă la serata lui Nicolae când rămăseseră amândoi în dreptul unei ferestre, sub privirile soției sale... Imaginea întrezărită prin aburii băii, în casa pictorului, imagine care îl aruncase în trecut, în miezul unei vechi pasiuni, reamintindu-i senzații aproape uitate... Râsul acelei femei... Același râs, recunoscut imediat în restaurantul hanului... Marioritza lua masa împreună cu Nicolae și Stimo. Se ridicase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi desfăcut-o și m-aș fi uitat numai În sus, ca să n-o stric. Nu se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
on șărpe!, Îmi recomandă el. Știu - și nu mă sperii. Cunosc și cum Îl faci pe șarpe să iasă din tine: fierbi un ceaun cu lapte, Îl pui pe cel În care a intrat șarpele cu gura deschisă deasupra ceaunului, aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la vaci, direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor nemulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia să facă rapid ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să prindă maimuțele. Kulfi dormea lângă oală. Pe când oamenii erau absorbiți de prinderea maimuțelor, își zicea, într-un fel sau altul, fie va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
proprie. Ea a crescut la un mini-Southfork, în vreme ce eu am copilărit într-un cartier muncitoresc, una dintre cele mai periculoase zone din sud-estul Londrei. Părinții lui Susan se despărțiseră dinainte ca ea să vină pe lume. Se căsătoriseră amețiți de aburii beției și o concepuseră în aceeași stare, pentru ca la scurt timp să-și încheie uniunea și așa prost inspirată. Susan nu-și cunoscuse niciodată „tatăl“ și nu știa sigur nici măcar dacă bărbatul mai era în viață. Mama ei, Bev, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de gol în stomac, ca o presimțire pe cere n-o mai încercase niciodată înainte. îl neliniștea ceva la acei doi oameni aparent inofensivi. Nu aveau arme și aspectul lor nu dădea impresia că ar fi fost primejdioși, dar un abur de teamă plutea în jurul lor, și această teamă o percepea el. Cercetează istoria strămoșilor noștri“, - spusese tânărul, dar fața celuilalt era marcată de urmele unei suferințe foarte profunde, ce nu putuseră apărea doar într-o săptămână de foame și sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde și vor transforma aridul peisaj în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
incovenientul că îi umplea de fum și funingine pe pasageri și că se oprea cu exasperantă regularitate în toate orașele, comunele, satele și micile cătune de pe traseu. Când îl văzu ivindu-se în gara strălucitoare, urlând și azvârlind jeturi de aburi ca un monstru mai potrivit cu poveștile negrului Suilem decât cu realitatea, pe Gacel îl cuprinse o senzație de panică incontrolabilă, și trebui să apeleze la tot curajul lui de războinic și la tot controlul său de inmouchar al gloriosului „Popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ei... Orice ai spune, nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu te gândi, că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu te gândi, că muncea de se deznoda. Spăla bidoane de aluminiu și marmite cu furtunul cu apă fiartă până o lua amețeala, ca într-o baie de aburi, și tot în aburi și frântă de mijloc peste cazanele cu mâncare, ca să umpli farfurii și castroane cu miile și să sortezi și să speli tone de legume și să te lupți ca și cu ursul cu sacii de cartofi. Lucra și de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de un năduf care trebuie vărsat pe cine se nimerește... Rafael stătea nemișcat, lungit cu mâinile sub cap, cu ochii larg deschiși spre albastrul incandescent - transparența adâncă, impenetrabilă, care pleacă din tine și se întoarce și o simți ca un abur, o mireasmă, un duh, o prezență nevăzută care te urmează pas cu pas și te conduce, o parte din tine, cel lipit de pământ, de iarbă, de tăvălitura asta de paie... Cineva se foia lângă el. Un duh și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o mireasmă, un duh, o prezență nevăzută care te urmează pas cu pas și te conduce, o parte din tine, cel lipit de pământ, de iarbă, de tăvălitura asta de paie... Cineva se foia lângă el. Un duh și un abur, da, săltă puțin capul și văzu mâinile și picioarele aschilambice, descărnate, ieșind din vesta și pantalonii scurți din pânză de camuflaj, animate de un tremur ușor, dar lesne de sesizat, care se simțea și-n glasul ce-i vorbea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se înstăpânea liniștea deplină; din bătaie, aluneca toată suflarea direct în somn; somnul spaimei și-al frigului. Madam Ortansa și Rafael se băgau și ei în cele două paturi din oficiu, îmbrăcați gros și înveliți cu câte două pături. Ieșeau aburi din respirații. Ninsese, dar încă nu se dăduse drumul la căldură, fiindcă mai era o săptămână până la întâi noiembrie. Atunci abia, madam Ortansa se foia și se răsucea sub pături preț de un sfert de oră, după care sărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
carne prăjită-n tigaie. Pulpa aia de porc din cantina concentraților, Mirelo, parc-a trecut o sută de ani de atunci. Nu umblai cu Moș Ajunul pe la prietene ca să-ți dea să mănânci, ba tocmai că tu le dădeai lor... Aburul și mirosul prăjelii tremurau în pâlpâiala lumânării pe pereți. Petrișor înfofolit pe masă, era un boț și un ghem de umbre din care creștea trupul alb și slab al lui Velicu, oasele împungând pielea, părul roșcat de pe piept și aura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că-i săturau înainte să vadă pe masă varza călită și cârnații, fripturile și castronelele cu ciorbă de burtă, un deliciu și un lux pe care și-l permiteau mai mult de nevoie, dată fiind meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
puloverul acela cu decolteu și colanții negri, arăta ca o panteră. — Vrei o ceașcă de ceai? Îmi adresă ea veșnica Întrebare. Da, te rog. Se duse În bucătărioară și puse ceainicul pe foc. — Te invidiez, să știi, spuse ea pe deasupra aburului care se Înălța, pentru că poți să vii și să pleci când poftești. De la sală, adică. Noi suntem acolo mai tot timpul și ne scufundăm În lumea asta mizerabilă... Lucrurile iau proporții exagerate... Linda te Înnebunește pentru fiecare măruntiș... Vocea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]