4,105 matches
-
de munca, hărnicia, competența și dăruirea manifestată. Rezultă acest lucru și din aceea că În „Discuții literare” din Scrisul nostru nr. 2 i se și preciza lui V. Damaschin că Academia Bârlădeană, înființată chiar la 1 Mai 1915, „în afară de primii „academicieni” G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Toma Chiricuță, i-a avut și pe frații Iuliu și Virgil Nițulescu, medici, foști bursieri ai fundației lui Rochfeller, G. Alexandrescu, profesor la Liceul “Lazăr” din Capitală, C. PopescuGruia, avocat și profesor la Școala normală
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Împotriva voinței omului, de chiar acest fenomen nociv, poluarea. În fine, Întrucât pentru mine e o aniversare, am desigur În față și o ulcică. Ce-o fi În ea, nu-i greu de ghicit, dacă ne amintim o vorbă a academicianului Valeriu Cotea 15: “Băutorii de apă n’au produs niciodată nimic”. Și totuși, și despre apă se pot spune multe, mai ales dacă luăm În considerare faptul că ea alcătuiește trei sferturi din materia vie și e, prin urmare, elementul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca bun sau, dacă vreți, ecologic. Și În acest context să vorbim despre vin, anume acela pe care spuneam lunea trecută că-l torn În ulcica mea. 22 O Întâmplare: Ceva mai târziu am aflat de la prietenii din Radio că academicianul Valeriu D. Cotea le-a cerut detalii despre autor. Le-a aflat, direct de la sursă, dar un deceniu mai târziu... Voi pune În ulcică ceva tradițional. De ce această condiție o Îndeplinește vinul și nu altceva? Pentru că, prin Însăși simplitatea tehnologiei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar și fotografiile lor, datând din 1946, ar suscita interesul ca exponate de muzeu), ori „cronica apocrifă” a triburilor dacogete, comunicând, în ciudatele sisteme de semne, tradiția lor istorică, sacerdotală și culturală. Și totuși... să privim fără prejudecăți, ca și academicianul Virgil Cândea, care a scris postfața controversatei cărții a lui Dan Romalo, placa notată cu nr 117, reprodusă la p. 150 și explicațiile autorului: „Din iconografia bogată a plăcii se desprinde ca element deosebit de semnificativ - grupul cu zeul războiului subpus
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
corupți, leneși, alcoolici, promiscui, avari, cinici sau mincinoși. Dacă sunt sau nu așa rămâne o chestiune empirică, asupra căreia nu avem nicio perspectivă, și în timp ce, fără îndoială, ar fi interesant și educativ să comparăm politicienii cu (să spunem) arhitecții, artizanii, academicienii, arheologii, anesteziștii, astronauții, șoferii de ambulanță sau contabilii asupra oricăreia dintre aceste variabile, nu acesta a fost scopul nostru. Ceea ce știm cu siguranță din sondajele de opinie făcute în Regatul Unit este că percepția publică asupra politicienilor este proastă: ei
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
mulți oameni despre care am scris cândva s-au simțit ofensați că în discursul lor introduceam acest „io“, cred că trebuie să plecăm de la premisa că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l, că suntem vecini, mă-sa a fost profesoară la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În „Bucuță“, foarte obișnuit chiar Între prieteni și cunoscuți. N-ar mai fi să pomenesc aci de ieftinele glume ale lui Neculai Iorga și Tudor Arghezi, care Încercau un calambur pe potriva delirului lor scatologic (bucă-Bucuță; petite fesse); așa cum altul, tânăr academician, poet nouros, făcut, iar nu născut, și filozof inacce sibil minților noastre (de ex: „Un cuvânt. - Marea e apă, dar nu adapă.“ Lucian Blaga, Discobolul, p. 92, Ed. Publicom, 1945), Încerca, semnând cu numele lui Întreg, alt calambur nefericit: Rădulescu-Motru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grajdu rilor lui Augias. Sora mea Îmi clasează Flacăra și-mi aranjează biblioteca.“ Avusese domiciliu forțat În Bărăgan timp de zece ani, lucrase la Canal și, când s-a Întors acasă, biblioteca sa celebră și multe documente literare dispăruseră. Cu academicianul Octav Onicescu am avut o discuție plină de har În ziua de 2 mai 1983. Scrisese ceva despre Beldie În lucrarea sa de amintiri Pe drumurile vieții, apărută În anul 1981, și avea să scrie și În volumul al doilea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Constantin Simirad, Elisabeta Alexa, Ioan Alexa, Dimitrie Alexa, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Vasile Chirica, preotul Cârciuleanu, alți oameni de cultură, ziariști etc. Sosirea în sală a lui Grigore Vieru a stârnit un ropot de aplauze. Au vorbit la acest simpozion academician Constantin Ciopraga, Elvira Opran, Grigore Vieru, Gheorghe Ghimpu, Constantin Simirad, Vitalia Pavlicencu, Nina Ilașcu, și mai mulți iubitori ai Basarabiei, ai dreptății și adevărului istoric. Redau din discursurile susținute: Nina Ilașcu: “Îmi este foarte greu să vorbesc despre Ilie și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Chișinău. Zi tristă, sicriul cu corpul fără viață, era depus în hol la „Uniunea Scriitorilor” Lângă trupul neînsuflețit au luat cuvânt de omagiere personalități: Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Ion Hadârcă, Boris Movilă,Anatol Corj, Serafim Saka, prieteni, cunoscuți. Academicianul Mihai Cimpoi, Boris Movilă și alții au vrut ca trupul să fie îngropat la cimitirul central din strada Armenească, familia, din păcate, a vrut altfel, așa că a fost înhumat la cimitirul Doina, într-o margine de Chișinău. Vadim Pirogan, aparține
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pentru prima oară de valabilitatea celor învățate de la ai lui în ziua când l-a invitat să-l prezinte părinților, ca pe colegul de facultate care o ajuta la notițe, fiica frumoasă, deșteaptă, curată și bogată a vicepreședintelui Academiei. Când academicianul, căruia nu-i era indiferent de cine se îndrăgostise fata, l-a întrebat pe Marinel -în ideea c-ar fi putut să-l ajute - ce planuri avea în viață, i-au venit în minte vorbele maică-sii, cum că bogații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
printr-o citare pe armată. Unii trebuie să se străduiască din greu ca să li se recunoască tâmpenia. Colonelul Clăpocea era tâmpit în mod natural. Așa se născuse. La numai câteva luni, după ce s-a mutat în vila rechiziționată de la un academician țărănist trimis să moară la Canal, mulți au început să-i pronunțe numele sinistrului cu teamă și cu un soi de evlavie mai degrabă civilă decât militărească. Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot regimentul afla că Clăpocea iar a avut un acces de geniu. Evident, un dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să semăn cu el imediat după 1990. Dar nu cu bunicul așa cum arăta în 1948, după ce i-au naționalizat bolșevicii cârciuma, ci așa cum arăta în anii de dinainte de 1945. Vaca de Rodica În marțea în care împlinea șaptezeci de ani, academicianul Rășcanu a dispărut de acasă lăsându-i soției un bilet pe care scria: „Descurcă-te cum poți cu telefoanele, eu mă duc la Galați să rezolv treaba aia, pe care o tot amân de când aveam zece ani“. Treaba pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
copilărie și chiar din prima jumătate a vieții i se părea exagerat și cu dinadins. Bătrână, buhăită și îngălată, Rodica își merita cu prisosință porecla de odinioară și lui Rășcanu i s-a făcut milă. „Bieții oameni - și-a spus academicianul prefăcându-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc? Măcar să se fi bucurat de premiul ăla, că altceva viața nu i-a mai dat.“ „Vă cunosc de undeva?“, a întrebat vaca de Rodica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Cel dintâi director al acestui nucleu generator de progres și dezvoltare a fost Academicianul Dragomir Hurmuzescu, doctor în fizică la Sorbona. Această prioritate a revenit în mod firesc Iașului, ca urmare a unor demersuri vizionare întreprinse, în cel de-al patrulea mandat al său, de primarul junimist Nicolae Gane. În anii 1895-1899, la Iași
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
diplome de inginer electrician universitar. Ștefan Procopiu Următoarea (din punct de vedere cronologic) personalitate științifică marcantă, de nivel mondial, care a contribuit la dezvoltarea învățămîntului superior și a cercetării științice în fizică și electrotehnică la Iași și în România, este academicianul Ștefan Procopiu. S-a născut la 19 ianuarie 1890, la Bârlad. A urmat liceul în orașul natal, terminând primul, în clasificarea finală. Devine licențiat al secției fizico-chimice a Facultății de Științe din Iași, în anul 1912. În același an ocupă
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Politehnicii din Iași, la 1 februarie 1967. Este autor a peste 177 de lucrări științifice (printre care “Electricitate și magnetism” - 1929 și “Termodinamica” - 1948), 30 dintre acestea fiind publicate până la susținerea tezei de doctorat. Fără îndoială, sunt perfect adevărate cuvintele academicianului Cristofor Simionescu, care scria: „Nu vom spune lucruri noi afirmând că acad. Ștefan Procopiu este cel mai mare fizician pe care 1-a dat pînă în prezent poporul nostru". Om de mare cultură, iubitor al artelor plastice, literaturii, filosofiei, istoriei
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
vară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpații Orientali, 1971; Străbunii, 1972; Cultura dacilor, 1972; Pictorul Stoenescu, 1973; Alba Iulia 2000, 1975; Vlad țepeș, 1976; Caietele de front ale lui Nicolae Grigorescu, 1977; Academician Radu Vulpe, 1978; Marile răscoale din Antichitate, 1979; În slujba neamului - Sextil Pușcariu, 1979. Literatură nepublicată: Aproapele nostru, Barbă Albastră (roman istoric); Cariera lui Doris Gray (parafrază după Portretul lui Dorian Gray); Regele va muri astă-seară (piesă de teatru); un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care ți vor sosi târziu (mieux vaut!). Mihai Paralele sentimentale și tot în 1958, ca o încununare a carierei sale de cercetător pe tărâm muzical, intră la Institutul de Istorie a Artei de pe lângă Academia Română, unde îl avea ca șef pe academicianul George Oprescu. Dar, pe cât de mari succesele profesionale, pe atât de insignifiante bucuriile inimii... De Ionuț cel Mic se despărțise prin forța împrejurărilor. Acesta terminase facultatea și, devenind inginer specialist în ameliorări funciare, fusese exilat undeva în zonele erodate ale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Serviciul de Moravuri, deodată se deschise ușa pe neaș teptate și intră Oprescu, actualul șef al lui Mihai, foarte enervat de faptul că fiind chemat și el acolo la oră fixă fusese lăsat să aștepte mult prea mult. — Eu sunt academicianul George Oprescu! — Ieși afară, curvă bătrână! se răsti la el anchetatorul. și să intri numai atunci când te oi chema eu! Alb ca varul, Oprescu ieși de-a ndărătelea... Cine știe pentru ce fusese chemat? Pe mine însă lucrul nu mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
martie un cactus în loc de un ghiveci; când o femeie îi spune unui bărbat „te iubesc” înainte ca el să-i fi spus vorba asta de groază; când o doamnă de 65 de ani mai are chef să valseze; când un academician venerabil citește fabule de La Fontaine și ține o disertație despre „Măgarii în viața omenirii” - atunci unii critici, unii colegi de birou, de bloc, de trib, unele colege, unele rude, unii academicieni, unii cactuși, unii dramaturgi, în loc să spună simplu și omenește
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de ani mai are chef să valseze; când un academician venerabil citește fabule de La Fontaine și ține o disertație despre „Măgarii în viața omenirii” - atunci unii critici, unii colegi de birou, de bloc, de trib, unele colege, unele rude, unii academicieni, unii cactuși, unii dramaturgi, în loc să spună simplu și omenește: „nu înțeleg!”, „nu sunt de acord...”, „nu-mi place...”, aruncă expresia, severă ca o ghilotină: „vrea să fie original cu orice chip!”. Și te-ai dus dracului! Ești mort! Se pare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în nici un Larousse, la cuvintele roz, dar intrată în fiecare autobiografie: „din oameni de treabă se nasc rinoceri de treabă”; acest om - mă întreb - ce va spune când va citi în ziare această propoziție dreaptă: „Eugen Ionescu a fost ales academician”? Consecvent - și care academician nu e consecvent cu opera sa? -, acest om va admite în fața acestei vești că, așa cum a prevăzut, absurdul e invincibil și o va trece, desigur, printre noile replici la infinita variantă a Cântăreței chele. 31 mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuvintele roz, dar intrată în fiecare autobiografie: „din oameni de treabă se nasc rinoceri de treabă”; acest om - mă întreb - ce va spune când va citi în ziare această propoziție dreaptă: „Eugen Ionescu a fost ales academician”? Consecvent - și care academician nu e consecvent cu opera sa? -, acest om va admite în fața acestei vești că, așa cum a prevăzut, absurdul e invincibil și o va trece, desigur, printre noile replici la infinita variantă a Cântăreței chele. 31 mai: Un an de când am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]